Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Elev:Badoi Luiza
Energia Nucleară reprezintă energia eliberată în timpul fisiunii sau fuziunii nucleilor
atomici.
La nivel microscopic, energia nucleară este energia asociată forţelor de coeziune a
nucleonilor dată de interacţiunea tare a protonilor şi neutronilor din nucleele atomice.
La nivel macroscopic prin energie nucleară se înţelege energia eliberată prin reacţiile de
fuziune nucleară din stele şi din bombele cu hidrogen, respectiv cea eliberată prin fisiune
nucleară în bombele atomice şi în aplicaţiile civile (centrale nucleare).
Energia nucleară este eliberată sub forma de energie cinetică a particulelor produse și de
asemenea ca radiație electromagnetică (radiații gama). Particulele de mare energie se loves
de atomii din materialul înconjurător, încetinind, în timp ce transferă energie particulelor cu
care se ciocnesc. Astfel se produce încălzirea materialului înconjurător și este motivul pentru
care o bucată dintr-un material radioactiv este în general mai cald decât mediul care îl
înconjoară.
Reacția nucleară este un proces studiat de fizica și chimia nucleare care constă din ciocnirea
nucleilor atomici între ei, sau cu o particulă elementară rezultând astfel nuclee atomice noi
cu proprietăți diferite de nucleele atomice inițiale. Se pot enumera reacțiile de fuziune sau
fisiune nucleară.
Prin această reacție de dezintegrare și transformare atomică, vor fi eliberate particule
elementare, energie luminoasă, calorică și sub formă de radiații.
Tipuri importante
Numărul de reacții nucleare posibile este imens, însă există câteva tipuri mai des întâlnite.
Printre acestea, sunt:
Reacții de fuziune — două nuclee ușoare sunt unite pentru a crea unul mai greu, cu
emisia de particule suplimentare (de obicei protoni sau neutroni).
Spalație — un nucleu este lovit de o particulă cu suficientă energie și impuls pentru a
elimina câteva fragmente mici sau a-l distruge în mai multe fragmente.
Emisie gama indusă - aparține unei clase în care au fost implicați numai protoni pentru
crearea și distrugerea stărilor de excitație nucleară.
Dezintegrare alfa — deși este produsă pe baza acelorași forțe ca și fisiunea spontană,
dezintegrarea α este considerată de obicei ca diferită de cea din urmă. Ideea că
„reacțiile nucleare” se rezumă la procese induse este incorectă. „Dezintegrările
radioactive” sunt un subgrup de „reacții nucleare” care sunt spontane, nu induse. De
exemplu, așa-zisele „particule alfa fierbinți” cu energii neobișnuit de mari, pot fi
produse în fisiune ternară indusă, care este o reacție nucleară indusă (prin contrast cu
fisiunea spontană). Aceste particule alfa apar însă și în fisiunea ternară spontană.
Reacții de fisiune — un nucleu foarte greu, după absorbția suplimentară de particule
ușoare (de obicei neutroni), se rupe în două sau uneori trei bucăți. Aceasta este o
reacție nucleară indusă. Fisiunea spontană, care apare fără ajutorul vreunui neutron,
nu este considerată de obicei reacție nucleară. Cel puțin, aceasta nu este o reacție
nucleară indusă.
Reacții directe
Un proiectil de energie intermediară transferă energie sau introduce sau scoate nucleoni
din nucleu într-un singur eveniment rapid . Transferul de energie și de impuls sunt relativ
mici. Acestea sunt utile în fizica nucleară experimentală, deoarece mecanismele de reacție
sunt destul de ușor de calculat cu suficientă acuratețe pentru a examina structura nucleului
țintă.
Împrăștiere inelastică
Numai energia și impulsul sunt transferate.
Reacții de transfer
De obicei, la energie medie sau joasă, unul sau mai mulți nucleoni sunt transferați între
proiectil și țintă. Acestea sunt utile la studierea structurii exterioare de straturi a nucleelor.
Activarea cu neutroni este importantă în reactori nucleari și arme nucleare. Cele mai
cunoscute reacții cu neutroni sunt cele de împrăștiere neutronică, captură neutronică și
fisiune nucleară, iar pentru unele nuclee ușoare (în special nuclee impar-impar) cea mai
probabilă reacție cu un neutron termic este o reacție de transfer:
Unele reacții pot avea loc numai cu neutroni rapizi.
Reacții cu nucleu compus
Ori este absorbit un proiectil de mică energie ori o particulă de energie mai mare transferă
energie nucleului, lăsându-l fără prea multă energie pentru a mai fi complet legat. Pe o
durată de 10−19 secunde, particulele, de obicei neutroni, sunt „fierte”. Adică, rămâne unit
până când se întâmplă să fie concentrată suficientă energie într-un singur neutron ca să
scape din atracția mutuală. Particulele încărcate fierb mai rar datorită barierei
coulombiene. Nucleul cvasi-legat este numit nucleu compus
Pentru a face față penuriei generale de energie „convențională” din anii 1950, cele șase
state membre fondatoare s-au îndreptat spre energia nucleară ca mijloc de a obține
independența energetică. Deoarece costul investițiilor în energia nucleară nu putea fi
acoperit de țări individuale, statele membre fondatoare s-au regrupat în cadrul Comunității
Europene a Energiei Atomice.
Obiectivele generale ale Tratatului Euratom sunt de a contribui la formarea și dezvoltarea
industriei nucleare în Europa, astfel încât toate statele membre să poată beneficia de
dezvoltarea energiei atomice, și de a asigura securitatea aprovizionării cu energie. În același
timp, tratatul garantează standarde înalte de securitate pentru public și interzice
deturnarea spre utilizări militare a materialelor nucleare destinate utilizării în principal în
scopuri civile. Competențele Euratom sunt limitate la utilizarea în scopuri civile pașnice a
energiei nucleare. Legislația actuală urmărește garantarea unor standarde de siguranță
înalte.
Arma nucleară
Este un dispozitiv ce eliberează într-o manieră explozivă energia nucleară produsă de o
reacție în lanț de fisiune sau fisiune/ fuziune.
Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere în masă destinate uciderii
unui număr mare de oameni și distrugerii structurilor construite de om, respectiv a
biosferei în general.
Prima armă nucleară cu fisiune a eliberat o cantitate de energie echivalentă cu cea rezultată
din explozia a 20.000 tone de TNT, în timp ce prima armă termonucleară (cu fisiune și
fuziune) a eliberat o energie echivalentă cu 10.000.000 tone de TNT.
Distrugerea reciprocă este asigurată în cazul folosirii acestora împotriva unei entități care
posedă arme nucleare.
Accidentul nuclear este definit ca evenimentul care afectează instalațiile unui reactor
nuclear sau ale unei centrale nuclearo-electrice, provocând iradierea și contaminarea
populației și a mediului înconjurător peste limitele permise de normele în vigoare.
Accidentul de la Cernobil
Construită la finalul anilor 1970, centrala nucleară de la Cernobîl se află la aproximativ 100
de kilometri în nordul Kievului. Construcția de la Cernobîl a fost cea mai mare centrală
nucleară din lume.
La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de
la Cernobîl. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost
răspândite în atmosferă cantități uriașe de substanțe radioactive. Efectele accidentului
catastrofal aveau să fie simțite și la zeci de ani după. El a dus la decesul a mii de oameni, la
evacuarea tuturor locuitorilor permanenți ai orașului și la o creștere substanțială a
incidențelor bolnavilor de cancer de tiroidă și a contaminat milioane de acrii de pădure și
câmpuri. Nici România nu a trecut ușor peste acest eveniment, iar măsurătorile efectuale la
vremea respectivă au înregistrat o creștere foarte mare a radiațiilor, chiar de 10.000 de ori
mai mari decât valorile normale înregistrate.
Specialiștii susțin că o regiune foarte mare, care se întinde pe o arie de aproximativ 30 de
kilometri de jur împrejurul Cernobîlului, ce a fost casă pentru 150.000 de oameni, nu va
putea fi locuită pe o durată de mai mult de 150 de ani.
Un alt avantaj este faptul că procesul de conversie al energiei nucleare in energie electrică
utilizabilă nu degajă gaze cu efect de seră in mediul inconjurator. Chiar si alte surse
alternative de
energie, cum ar fi energia eoliană și solară eliberează cantitați mici de gaze cu efect de seră.
Dezavantaje
Costurile de construire și întreținere a centralelor nucleare sunt ridicate. Asta înseamnă că,
în timp ce energia nucleară oferă reduceri semnificative ale costurilor în producția de
energie, poate dura ani pentru a recupera învestiția inițială în instalații.
Un alt dezavantaj este conversia energiei nucleare în
energie electrică ce produce deseuri nucleare semnificative.
Depozitarea acestor deseuri este problematică deoarece implică concesii politice.
Deoarece mediul politic poate fi volatil si imprevizibil, deciziile luate în timpul unei
administrații poate fi anulată
sau modificată în timpul altei administrații ulterioare.
Nu mai există perspective pentru extinderea la nivel global a sectorului nuclear. Vremea lui a
trecut. Dar această branșă are un lobby extrem de puternic. Și cheltuie o grămadă de bani pe
reclame și propagandă. Iar propaganda modernă funcționează.
Vârsta medie a reactoarelor nucleare la nivel mondial este de 29 de ani. Vechile reactoare
trebuie acum dezafectate și înlocuite. Au operatorii centralelor destui bani pentru aceasta?
Acest factor este total subestimat. Una din marile probleme este că multe centrale ar trebui
de fapt scoase din funcțiune. Dar operatorii ezită, pentru că astfel trebuie să suporte costuri
suplimentare mult înainte de data planificată de ei. Unii operatori ar da chiar faliment dacă
ar include aceste extra costuri în bilanțurile contabile actuale.
Concluzii
Energia nucleara reprezinta o sursa de energie complexa din punct de vedere tehnic, care
ramane unica printre sursele de enrgie,ca urmare a unui numar mare de factori:
− Energia nucleara reprezinta 17% din totalul electricitatii mondiale
− Pentru dezvoltarea energiei nucleare sunt esentiale nivele foarte inalte de securitate,
desi un anumit grad de risc ramane
− Marea majoritate a reactorilor utilizeaza apa ca agent de racire si modera
ANEXE/POZE