Zorlescu Dan Andrei

Referat Psihologie
Grupa 1A, Anul I, Sem I

Stresul posttraumatic

Pentru a vorbi despre stres posttraumatic trebuie să înțelegem ce este trauma,

evenimentul declanșator al acestei tulburări.

Conceptul de traumă presupun trei aspecte:

- Existența situației traumatice - care este extrem de amenințătoare și
compleșitoare pentru individ
- Reacția internă față de situația traumatică - în fapt ne raportăm la reacția
sistemului nervos autonom, care activează toate resursele fizice și mentale disponibile
pentru ca persoana respectivă să poată gestiona criza
- Consecințele pe termen lung, mediu și scurt - aceste consecințe derivă din
activarea internă care are loc anterior

În literatura de specialitate, stresul posttraumatic, sau sindromul tulburărilor de

stres posttraumatic (TSPT) este descris ca fiind un stres întârziat care poate fi
declanșat prin dezastre naturale, accidente grave, agresiuni, violuri și alte evenimente
critice cu impact traumatizant, atât fizic dar mai ales psihic.

„ Stresul posttraumatic este una dintre cele mai severe traume care se poate
întâmpla.
Indiferent că apare în mediul militar sau civil, el constituie o urgență psihiatrică și
psihologică.” spune Colonel Doctor Adrian Prisăcaru, șeful Laboratorului Psihologic din
cadrul Armatei Române.
„Șocul de bombardament” sau „sindromul de oboseală din timpul războaielor”
cum a mai fost numit sindromul tulburărilor de stres posttraumatic, se manifestă ca
reacție la un eveniment catastrofal, sever, care se situează în afara limitelor experienței
umane, și ar provoca oricui suferință.
Tabloul clinic al TSPT este complex și include simptome din sfera cognitivă,
afectivă, fiziologică, comportamentală și relațională. Terapia expunere s-a dovedit a fi
până în prezent cea mai eficace metodă de intervenție psihoterapeutică.
 Viața și activitatea militară, în condiții de pace și de criză, și cu atât mai mult în
timp de război, constituieo sursă de trăiri emoționale pozitive și negative complexe,
niciodată univoce, uneori contradictorii sau ambivalente, dar întotdeauna aflate în
situația de a genera și a de menține stresul psihic.
Cercetările asupra stresului posttraumatic au debutat cu mai mult de jumătate de
veac în urmă, încă din Cel de-al Doilea Război Mondial.

Toate descrierile acestui fenomen includeau întotdeauna un șir de elemente

comune:
- tulburări de somn
- vise cu coșmaruri
- depresii
- excitabilitate crescută.

Kardinier dă pentru prima dată o descriere complexă a simptomaticii acestui fenomen:

- excitabilitate și iritabilitate
- reacție nestăpânită la excitanți bruști
- fixarea pe circumstanțele evenimentului posttraumatic
- fuga de realitate
- predispoziția pentru reacții agresive necontrolate

`Dar importanța cercetării în acest domeniu a devenit evidentă numai spre

mijlocul anilor 1970 când societatea americană s-a confruntat prima dată cu problemele
provocate de formele dezadaptative de comportament ale veteranilor războiului din
Vietnam.
Datele obținute arătau că pentru aproximativ 25% din cei care au luptat în
Vietnam, experiența participării la acțiunile militare a fost cauza dezvoltării a unor
modificări negative de personalitate sub influența traumelor psihice.

În urma cercetărilor a devenit clar că starea care se dezvoltă la cei care au trecut
prin situații critice generatoare de stres psihic (participarea la acțiuni militare, accidente,
calamități naturale, diverse forme de violență) manifestă tendința nu numai să nu
dispară cu timpul dar și să devină mai pronunțată, debutând brusc pe fondul unei
aparente bunăstări generale a persoanei.

Datele culese de cercetători indică faptul că TSPT reprezintă o afecțiune

psihiatrică importantă ce produce o suferință emoțională și o inadaptare