Biochimia Sangelui

Sângele este un ţesut lichid, compus dintr-o parte lichidă (plasmă - 55%) şi

una solida in proportie de 45 %), care circulă într-un sistem închis (sistemul circulator).
Faţă de alte ţesuturi, celulele sângelui nu sunt imobilizate, ci ele “plutesc” într-un
lichid vâscos (plasma). Datorită acestui fapt, sângele este un ţesut mobil care reuşeşte să
se strecoare în toate părţile
Caracteristica principală a sângelui este menţinerea constantă a compoziţiei şi
proprietăţilor mediului intern. Pe de altă parte, compnentele sângelui sunt foarte mobile
şi ele pot indica rapid, orice modificare anormală în organism. Acesta este motivul
pentru care sângele este unul dintre cele mai investigate lichide bilogice din organism.
În medicină, disciplina care se ocupă cu studiul sângelui se numeşte hematologie
În practică, termenul de hematocrit exprimă relaţia procentuală dintre volumul
elementelor figurate şi cel al plasmei, sau doar volumul procentual al elementelor
figurate.  La om, media valorilor hematocritului este de 46 / 54

Componentele sângelui

Plasma sanguină reprezintă 55% din întreaga cantitate de sânge. Aceasta este
compusă din 90% apă, 9% substanţe organice (proteine, lipide, glucide) şi 1%
substanţe anorganice (săruri de sodiu, potasiu, calciu, magneziu etc). Elementele
figurate sunt celulele propriu-zise ale sângelui, care plutesc în plasma sanguină.
Acestea sunt de mai multe tipuri: hematii, leucocite şi trombocite.

Hematiile
Hematiile, denumite şi globule roşii, au rolul de a vehicula oxigenul (O 2) şi
dioxidul de carbon (CO2). Hematiile sunt celule anucleate (fără nucleu), ele nu se divid,
formându-se în măduva osoasă. Acestea conţin un pigment numit hemoglobină, care
dă culoarea roşie sângelui. Hemoglobina este alcătuită din hem (un colorant roşu, care
conţine fier şi care are rolul de a fixa oxigenul) şi globină (o proteină din grupa
albuminelor). Unele specii au pigmenţi care nu conţin fier, ci cupru, şi astfel culoarea
sângelui lor este albastră. Hematiile se mai numesc şi eritrocite.
 
 Leucocitele
Leucocitele sau globulele albe au rol în imunitate (apărarea organismului). Ele
sunt celule ,,foarte agresive’’, care fagocitează (înglobează în masa lor) bacterii,
virusuri, celule distruse. Există mai multe familii de leucocite (numite clone), fiecare
clonă acţionând doar împotriva anumitor agenţi infecţioşi.

Trombocitele
Trombocitele mamiferelor provin din megacariocit, o celulă mare cu nucleu
polilobat, şi nu sunt celule propriu-zise, ci fragmente celulare care au rol în coagularea
sângelui. Ele corespund plachetelor sanguine de la celelalte vertebrate.

Plasma → lichid limpede de culoare galben pai. Noțiune care

desemnează fracțiunea lichidă a sangelui si limfei. Plasma servește ca vehicul atât
pentru elementele celulare sanguine, cât și pentru diverse substanțe biologic active
( hormoni, anticorpi, etc.)

Compozitie chimica a plasmei:

  90 %  apa;
  10 %  substante organice si anorganice:
  9 % substante organice:

- azotate proteice - proteine plasmatice (8g %):   – albumine 3g %;

- globuline 4.5g %;
- fibrinogen 0.3 %.

- azotate neproteice ( 25 – 35 mg % ):     – uree;

- acid uric;
- creatina si creatinina;
- amoniac;
- indican;
- aminoacizi si polipeptide,

- neazotate: - glucide (0.1g %) → glucoza, acid lactic, acid etilic, acid citric;
- lipide (0.6 g %) → lipemia, trigliceridele, colesterol, fosfolipide
  1% substante anorganice (saruri minerale):  - cloruri;

- fosfati de Na+ ,K+ ,Ca+2 ,Mg+, Iod, Brom, Fier, Cu, elementele minerale ( electrolitii ).

 Proteinele Plasmatice

Prin intermediul acesteia sunt vehiculate celulele roșii (eritrocitele), celulele albe și
trombocitele în vasele de sânge și ajung acolo unde este nevoie de ele. De asmenea are rolul de a
vehicula Na+ și K+ și a menține presiunea necesară menținerii homeostaziei întregului organism.
Cea mai mare parte din plasmă din punct de vedere cantitativ este reprezentat de albumină însă
în plasmă se află și alte globuline precum și factori de coagulare. (1)

ALBUMINA

Albumina este o proteină sintetizată de ficat cu rolul de a menține presiunea osmotică la nivelul
vaselor sanguine (presiunea care face ca sângele să rămână în vas). Albumina are rol de
transportor pentru doi constituenți plasmatici necesari coagulării: antitrombina (ce nu permite
coagularea sângelui) și cofactorul heparinei (necesar pentru acțiunea antitrombotică a heparinei
ce nu permite coagularea în exces).  (2) De asemenea funcționează ca și transportator și pentru:
steroizi (hormoni anabolizanți), acizi grași, hormoni tiroidieni.  

ALFA1-GLOBULINELE

Constituentul majoritar al acestei clase este reprezentat de alfa 1 antitripsină ce de asemenea este
sintetizată la nivel hepatic. Rolul acestei glicoproteine este de a inhiba o protează din plămâni
numită elastaza ce este produsă de neutrofile ca răspuns la inflamație sau fumul de țigară și astfel
alfa1 antitripsină împiedică distrugerea elastinei necesară pentru menținerea integrității țesutului
pulmonar.

ALFA2-GLOBULINELE

  alfa2 macroglobulina -esteun inhibitor de proteaze cu funcția de a 1select11 inhiba

(tripsina enzimă), trombină digestivă colagenază.De asemenea este și implicată în Alzheimer
datorită funcțiilor Boala de sale a formarea plăcilor împiedica amiloide la nivel cerebral (5)
  Haptoglobina este o proteină ce se formează la nivel hepatic cu rol de a transporta
hemoglobina (provenită din distructia eritrocitară) la nivel hepatic pentru a transforma hemul în
bilirubină . Este un reactant de fază acută ce crește în prezența hemolizei, inflamației sau
infecțiilor.

BETA-GLOBULINE

 Transferina leagă reversibil fierul funcționând ca un transportor pentru acesta

 Componentele complementului: C3, C4, C5 cu rol în imunitate ce poate distruge diverși
agenți patogeni în absența imunoglobulinelor sau a limfocitelor
 GAMMA-GLOBULINE (ANTICORPII)

 IgG-majoritatea anticorpilor intervin în protecția organismului față de agenții virali sau

bacterieni
 IgE-sunt implicați în reacțiile alergice
 IgM-cei mai mari
 IgD-sunt cei mai mici, încă nu este cunoscut rolul acestuia
 IgA-se regăsesc la nivelul membranelor mucoase, în sânge, lacrimi și salivă