(Scena se lumineazi. A ramas aceeasi, Milena, Voin si Andrei sunt asezati la masa. Nadejda sta pe_jos, in coltul sau. Milena si Voin sunt palizi. Tori patru au aceeasi atitudine. isi tin capul intre maini cu o atitudine dezinteresati fata de tot ce e in jurul lor. Apoi, toti patru ofteaza in acelasi timp, isi schimba Pozitia, cu miscari simultane. Toti patru se uité in jos. Nadejda intarzie putin miscarea. Da senzatia c& ar dori sa prinda un ritm pe care cei trei il cunosc deja foarte bine. Toti patru sunt depresivi. Tac. Apoi se tolanesc toti patru in scaune. Mainile la cad libere pe langa corp, capul le e ridicat in sus, privesc la fel. Nadejda ramane in urma o clipa. Ii priveste scurt, apoi face la fel Ofteazd adane cu totii. Stau nemiscati, neobignuit de mult pentra un spectacol de teatru. Andrei se indreapta in scaun ca si cum ar vrea sd spuna ceva. Renunta, inainte ca ceilalti si sesizeze. Ofteaza cu tofii, Nadejda si Voin simultan ~ acelasi joc de mai inainte. Apoi se aseaz din nou , relaxati pe scaune. Ofteaz cu totii. Nadejda se ridica brusc, ii priveste pe cei trei. Se aseaza la loc. Ofteaza de una singura. Toti privese fix in fata.) Andrei (Brusc.): $titi ce-am visat azi-noapte? (Cei trei sunt dezinteresati.) Am visat ci eram la olimpiada de matematicd, la Zagreb. Era o olimpiada international, la care participau toate tarile. $i Slovenia si Croatia si Turcia si Zanzibar. $i parca eu m-am ratacit. Nu puteam sA gasesc scoala, nici lucrurile mele, nu vedeam pe nimeni cunoscut. Stiam adresa la care trebuia sa ajung, aveam bani de taxi, dar parca mi-era fric s4 scot un cuvant. in Jurul meu era multa lume, toti se uitau la mine gi eu stateam inmarmurit, Nu stiam cum sa chem un taxi: “Daca intind mana, poate-si va da seama... Dar daca ei fac altfel de semne la taximetristi ... Daca a5 intra in taxi si i-as spune ceva, orice ~ si-ar da seama. Poate ca ei cand isi fac comenzile ii spun taximetristului altfel destinatiile.” (Cei trei au inceput sa devina putin mai interesati de poveste.) Andrei: Oamenii ma priveau, le devenisem suspect. Eram constient ca trebuie s& ma salvez. A aparut un taxi. M-am gandit s&-l oprese cu orice rise. imi repetam in minte adresa: Mirogorska 5, Mirogorska 5. Am vrut sa ridic mana — era intepenita. Nu mi-o puteam misca, Oamenii treceau pe linga mine. Le eram suspect, cu siguranta. Taxiul a tagnit pe lang mine. Apoi inca unul si inca unul. O coloand intreaga. lar bratul meu era nemiscat. Nu Puteam sa-l ridic. (Milena si Voin asculta incordati. Nadejda. din coltul sau. la fel.) Andrei: Apoi. picioarele au inceput s4 mi se afunde in asfalt, intr-un fel de bium, ceva negra ma-nghitea, ma inghitea si md-nghitea (Andrei se opreste. Ceilalti asteapta continuarea povestii. Andrei continua.) Milena: $i2!? Andrei (Calm): Nimic. M-a-nghitit 24familiala. $4 smulga aceasta ancora, si arunce gunoiul, sé se ridice la un nivel mai inalt al organizarii sociale ... (Voin iese in fata casei. Andrei o ascultd pe mama sa.) Milena: Sa schimbe, s& caute, sa cerceteze. SA distruga si sé nasca ‘din nou, Pe sine si pamantul si viata. (Continua s& bata la masina, pronuntand cu voce tare ceea ce scrie. Voin, din fafa casei, 0 cheama pe Nadejda, aceasta se apropie. Voin pare si fie binevoitor.) Milena: in dimineata aceea brazii din gradin& erau acoperiti de chiciura. Gerul nu slibea, chiar daca strazile miroseau deja de mai multe zile a primavara. leri, pe cand ma plimbam cu baiatul meu, mi s-a parut cd vad o randunicd. Am spus: “Uite mama, ¢ chiar o randunica.” Baiatul ma privea cu © privire att de sobra, incat am infeles pentru prima oari- viafa merge inainte. (Andrei o intrerupe.) Andrei: Mama. Milena (Furioasa, se ratoieste.): Ce mai vrei? Andrei: Nimic. Vroiam doar sd te intreb, cnd te-am privit eu asa? (Milena ofteaza adanc. Voin mangaie in fata casei catelul,) Milena: Niciodaté mama. Din pacate niciodaté. Daca o fiiceai nu se intémplau toate astea. (Milena cade din nou, scriitoriceste pe ganduri.) Andrei ( Curios in continuare.): Care astea, mama? Milena: Esti prea mic mama, prea mic sa intelegi. Voin (Méngaind-o pe Nadejda, intreabi mai. mult pentru sine.): Cum mic, Milena, in octombrie face patruzeci copilul Jalnic Voin, nu-i nimic de capul tau (Tac cu topi. Milena dezamagiti Voin, asa jalnic, ar face ceva.) Voin: Ce-ar fi sa plecim undeva. Milena: Sa plecam, dar unde? Voin: Nu stiu, undeva Andrei: Undeva unde se vorbeste engleza Voin: Putem si in provincie ' Milena: in provincia cui, Voin? Andrei: in provine: 24. intt-o provincie engleza Voin: Putem si cane = 290 Milena: Ascult Voin, asculté-ma bing. Eu in Vranie nu ma intore, e clar? Voin: Am inteles Milena: $i mai lasa javra aia in pace. nu vezi ce murdard e! (Voin 0 mangaie pentru putin timp pe Nadejda.) ne copil. Anii nu inseamna nimic. Esti 14