Nuvela istorica “Alexandru Laopusneanul” apare in

primul numar al revistei Daciei Literara sub titulatura

“Secvente istorice din cronicile Moldaviei” in 1840.
Fiind o nuvela, aceasta are un singur fir epic, intriga
riguros construita, un conflict concentrate, si un personaj
in jurul caruia graviteaza toata actiunea. Totodata
apartinand curentului romantic personajul este unul
exceptional in situatii exceptionale. Personajul in cauza
este Alexandru Lapusneanul, care este si personaj titular.
Acesta este tipul tiranului medieval care duce o
politica de centralizare a statului, a puterii in mainile lui,si
are capacitatea de a-si ascunde gandurile sub o masca
bine compusa, fapt care rezulta din ospatul transformat
in macel si din darea pe mana multimii a lui Motoc.
El este figura centrala care se constituie ca un
personaj viu, facut din lumini si umbre. Este construit in
antiteza cu celelalte personaje: un exemplu ar fi sotia lui,
doamna Ruxanda, care este o femeie firava si sensibila.
Aceasta ii cere sotului ei sa nu mai faca varsare de sange,
din vinovatia ca nu intervine pe care o simte fata de
femeia care ii atrage atentia. Alexandru Lapusneanul, pe
de alta parte, dupa ce ii aude cuvintele, ii spune sa nu-i
mai scape din gura “asemenea vorbe nebune” si o face
“nesocotita”, ceea ce evidentiaza neintelegerea lor pe
aceasta tema si totodata diferenta modului de gandire a
celor doi. Totusi domnul Moldovei se indura sotiei sale, si
ii promite sa nu mai ucida, dar dupa ce ii va da “un leac
de frica”, care va urma sa fie piramida cu cele 47 de
capete boieresti.
Alexandru Lapusneanul este caracterizat fizic in mod
direct, “el era foarte galben la fata”, “spume facea la
gura” “ochii sai sangerati se holbasera”, “o sudoare
inghetata, Trista a mortii prevestitoare, iesea ca niste
nasturi pe obrazul lui”,”pe capataiul sau sta un potcap”.
Intr-o duminica acesta aare imbracat neobisnuit la
biserica, vrand sa para un pacifist, avand ca arma “un mic
junghi cu plaselele de aur”, dupa care le explica boierilor
ca a fost nevoit sa fie crud si isi cere iertare “impotriva
obiceiului sau, Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat
cu toata pompa domneasca. Purta coroana Paleologilor,
si peste dulama poloneza de catifea rosie, avea cabanita
turceasca.
Caracterizarea morala este atat directa cat si
indirecta. Alexandru lapusneanul are o ura permanentă care-i
determină comportamentul: "sângele într-însul începu a fierbe".
Portret fizic - prin caracterizare directa de catre narator sunt furnizate detalii vestimentare sau
reactii ale fizionomiei personajului ce contureaza un individ impulsiv (ochii scanteiara ca un fulger"),
demonic (Radea, muschii i se suceau in rasul acesta, si ochii lui hojma clipeau") si disimulat (silindu-se
a zambi").
Portret moral - realizat prin caracterizare directa, de catre narator, cu ajutorul epitetului moral (uratul
caracter", tiranul" sau desantata cuvantare"), avertizeaza asupra spiritului malefic ce domina actiunile
lui Lapsneanu. Profilul personajului se dezvaluie insa cu precadere prin intermediul caracterizarii
indirecte, ce reiese din comportamentul, vocabularul si mentalitatea personajului:

- inca de la inceput se dovedeste o persoana calculata, cu reale capacitati strategice: stie sa elimine
riscul unui posibil esec prin alianta cu puterea otomana;

- spirit vindicativ, se lasa condus in toate actiunile sale de furia razbunarii pe boierii care-l tradasera in
prima domnie; -

- comportamentul sau se sprijina pe o ambitie si o vointa nemasurate, ce il vor transforma intr-un

fanatic al ideii de putere;

- isi urmareste telu