Umanismul

Umanismul este un curent artistic de la inceputurile

literaturii care promoveaza valorile pozitive, binele ,
adevarul si frumosul in arta. Umanismul in occident
evolueaza spre renastere si militeaza pentru eliberarea
fiintei umane de orice constrangeri, inclusiv eliberarea de
sub tutela bisericii.
Umanismul romanesc s-a manifestat mai tarziu
decat cel European, mai precis intre secolele al XVI-lea si
al XVIII-lea, secolul al VXII-lea fiind considerat perioada
de maxima efervescenta a acestui current cultural in
tarile romane.
Umanismul romanesc reprezinta o adaptare a ideilor
umanismului european la contextul social-politic si
cultural local. Umanismul s-a manifestat initial in
Transilvania, in mediile maghiare si germane.
In pirincipatele romane umanismul ia forma
eliberarii nationale, culturale si a formarii constiintei de
neam si tara, ia forma afirmarii originii romane a
poporului roman si a originii latine a limbii romane.
 Primele miscari de emancipare au forma religioasa,
primele carti fiind cartile bisericesti care au ajuns la noi
prin intermediul a doi carturari slavi din Salonic.
Se stie sigur ca scrierea in limba romana s-a inceput
sub forma cronicilor, la curtea lui Stefan cel Mare.
Cronicarii vorbesc de “Letosipetul nostrum cel
moldovenesc”. Originalele de la curtea lui Stefan cel
Mare s-au pierdut insa exista copii. Bolnav, Stefan cel
Mare trimite copii dupa letopisetul de la curtea sa,
pentru ca gasi un medic care sa-I trateze rana de la
picior, acesta fiind bolnav de diabet. Asa se intampla ca
au ramas copii dupa letopisetul sau, care ducea istoria
Moldovei de la cel dintai descalecat cu intemeierea
Moldovei si numirea tarii pana la domnia lui Stefan cel
Mare. Acesta continea un pomelnic al domnilor incepand
cu Bogdan si Dragos si se insista pe domnia lui Stefan cel
Mare.
Reprezentantii umanismului romanesc au fost:
Grigore Ureche, Miron Costin, Ioan Neculce, Constantin
Cantacuzino si Dimitrie Cantemir.
 Dimitrie Cantemir
Dimitrie Camtemir, fiul domnitorului Constantin
Cantemir, el insusi domitor al Moldovei in doua randuri,
insa perioade scurte de timp, este prima noastra
personalitate culturala la nivel European si, in acelasi
timp cel mai de seama reprezentant al umanismului
romanesc.
Conform obiceiului, fiind mezinul familiei
domnitoare, la varsta de 15 ani este trimis la
Constantinopol ca ostatic. Sederea in capitala otomana
pe o perioada de trei ani ii este benefica, deoarece ii
prilejuieste o formative intelectuala de exceptie, fiind
preocupat ca un adevarat umanist si om al Renasterii de
variate domenii de cercetare: literatura, lingvistica,
filozofie, religie, logica, geografie, etnografie,
muzicologie. Principele luminat nu reuseste sa-si impuna
ideile umaniste in plan politic, domnia lui se incheie cu
batalia de la Stanilesti (1711), unde se aliase impotriva
turcilor cu Petru cel Mare. Aceasta inframgere reprezinta
inceputul domniilor fanariote in Tarile Romane si sfarsitul
carierei politice a lui Dimitrie Cantemir, care isi va
petrece ultimii 12 ani din viata in exil, in Rusia.
 Recunoasterea meritelor sale stiintifice vine in 1714,
cand este ales membru de onoare al Academiei din
Berlin. La cererea Academiei, acesta scrie in limba Latina,
Descriptio Moldavie, o ampla monografie structurata in 3
parti distincte: prima- geografica, a doua- politica, iar cea
de-a treia- dedicate religiei crestine si obiceiurilor
moldovenesti, fiind singura descriere a statului feudal
moldovenesc facuta de un roman.
Lucrarile istorice aduc o viziune stiintifica asupra
evenimentelor, bazata pe principiul cauzalitatii,”orice
lucru fara pricina sa se faca nu se poate”: o lucrare de
interes European, prima contributie a unui roman la
cultura universal “Cresterea si descresterea Imperiului
Otoman”, prima bigrafie istorica romaneasca “Viata lui
Constantin Cantemir” . Lucrarea de vasta eruditie
“Hornicul vechimii a romano-moldo-vlahilor”, continua
ideile cronicarilor: romanitatea si continuitatea pe
teritoriul Daciei, dar depaseste viziunea lor prin faptul ca
se ocupa de romanii din toate provinciile si priveste
istoria noastra in contextual larga al istoriei universale.
Ca lucrare literara se remarca “Istoria ieroglifica” ,
care apare in 1705 in limba romana si este considerate
primul roman din istoria literaturii romane. In crearea
acestui roman alegoric si pamflet politic, Cantemir
utilizeaza procedeul specific faculei, alegoria, si foloseste
personaje animaliere cu scopul de a prezenta un vast
tablou al societatii feudale din Moldova si Muntenia
anilor 1703-1705.
In concluzie, Dimitrie Cantemir este cel mai
important umanist roman si primul nostrum spirit de
talie europeana care prezinta expresia unui om universal
fiind istoric, geograf, orientalist, etnograf, autor de eseuri
si tratate in limba romana, Latina, rusa, turca. El este un
stralucit precursor al corifeilor Scolii Ardelene.