UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENT ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

MUNTEANU VALERIA
CRETOVA IRINA

Proiect de cercetare
POLITICA CHELTUIELILOR PUBLICE ÎN ECONOMIA NAȚIONALĂ

Coordonator științific :
HĂMURARU Maria
doctor în economie, conferențiar universitar

Chișinău, 2020
 Cuprins:

INTRODUCERE...........................................................................................................................3

CAPITOLUL I.
ANALIZA POLITICII CHELTUIELILOR PUBLICE ÎN ECONOMIA NAȚIONALĂ.
1.1 Definirea subiectului, noțiuni generale............................................................................4
1.1.1 Activitatea economică. Aprofundare în teoria bugetului de stat
1.1.2 Bugetul ca instrument financiar
1.2 Executarea părții de cheltuieli a bugetului public national pentru 2014
1.2.1 Evoluția cheltuielilor bugetului public național în anii 2012-2014
1.2.2 Structura cheltuielilor bugetului public naţional în aspect funcțional, în anii 2012 –
2014
1.2.3 Evoluția cheltuielilor bugetului public naţional în anii 2012-2014, în aspect
economic
1.2.4 Structura cheltuielilor totale ale bugetului de stat pe sectoare și ramuri în anii
2013-2014
1.2.5 Evoluția Bugetului Public Național 2007 – 2017 ( % din PIB )
CAPITOLUL II.
CH]CATURI ALE POLITICII CHELTUELILOR PUBLICE ÎN ECONOMIA
NAȚIONALĂ.
2.1 Politica și prognoza cheltuielilor: 2018-2020…………………………………………14
2.1.1 Eficientizarea cheltuielilor publice.
2.1.3 Prioritățiile politicii cheltuielilor.
2.2 neponeatno shto
Concluzii și recomandări................................................................................................................
Bibliografia.......................................................................................................................................
1

2
 INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei de cercetare. În această lucrare voi realiza o cercetare a
economiei naționale și a cheltuielilor publice, inclusiv cele nedefinite. Voi încerca să identific
nedreptatea care operează cu cheltuielile de bani publici, inclusiv splălarea de bani de către
autorități. Acest subiect de cercetare este o temă foarte importantă, dar detaliile veridice despre
cheltuielile bugetului deseori sunt ascunse, pentru ca banii din fondul statului nu se cheltuie în
scopuri de caritate, de amenajare, de construcție a drumurilor ș.a.
Desigur că orice informație indicată în surse nu este 100% completă, dar ne mulțumim cu unele
“minciuni” care le avem la mână. De asemenea în urma studiului se observă o creștere
considerabilă a volumului de cheltuieli publice naționale, însă rezultate nu îmbunătățesc
calitatatea drumurilor, nu dezvoltă medicina, nu sunt ajutoare sociale semnificative. Din bugetul
statului, la fiecare alegeri parlamentare sau prezidențiale sunt cheltuile zeci de mii de lei pentru
reclamă și promovare, pe lânga asta milioane de lei sunt spălați constant de autorități.

Scurt istoric a necesității politicii cheltuielilor publice. La apariția științei FINANȚE savanții
erau preocupați mai mult de problemele veniturilor statului. Numai în a doua jumătate a sec.XIX
apar așa-numitele foi civile în care erau reflectate cheltuielile pentru întreținerea regelui și
membrilor familiei lui, cheltuielile pentru învățămînt public, pensii și pentru dezvoltarea
economiei. Situaţia se schimbă cardinal numai spre sfîrşitul sec.XIX, cînds-a ajuns la concluzia că în
gospodăria fiecăruia anume cheltuielile au o importanţă prioritară.
Marea criză economică din 1929 şi consecinţele celui de-al doilea război mondial aufacilitat
avîntul intervenţionismului economic. S-a recunoscut faptul că cheltuielile bugetare pot constitui
un instrument de reglare a cererii agregate, fiind o componentă esenţială aacestuia, şi că bugetul
de stat permite influenţarea economiei în sensul dorit de autorităţile publice.
În condițiile actuale, cheltuielile publice nu sînt numai resurse de acoperire a necesităților
statului, ele sînt decizii bugetare de esență politică.

Obiectul de studiu. Reprezintă studierea și cercetarea cheltuielilor publice ca concept în

Republica Moldova.

Scopul lucrarii. Analiza politicilor cheltuierilor publice ce sunt implementate în situația

economică a Republicii Moldova.
Ținând cont de scopul propus sunt formulate următoarele obiective:
Studierea conceptului de politica cheltuielilor publice;
Analiza influenței cheltuielilor publice asupra economiei țării;
Evidențierea rolului cheltuielilor publice asupra mecanismului economic;

Cuvinte-cheie: politica cheltuielilor publice, buget de stat, cheltuieli bugetare, investiții capitale,
activitate economică, impozitul pe profit.

3
 CAPITOLUL I.

ANALIZA POLITICII CHELTUIELILOR PUBLICE ÎN ECONOMIA NAȚIONALĂ.

1.1 Definirea subiectului, noțiuni generale, caracteristici.

Ce este bugetul de Stat ?

→Buget de Stat reprezintă totalitatea veniturilor, a cheltuielilor şi a surselor de finanţare

destinate pentru realizarea funcţiilor autorităţilor publice centrale, cu excepţia funcţiilor proprii
sistemului public de asigurări sociale şi sistemului de asigurări obligatorii de asistenţă medicală,
precum şi pentru stabilirea relaţiilor cu alte bugete. Bugetul de stat se administrează de către
Ministerul Finanţelor.
Ministerului Finanțelor este responsabil pentru elaborarea bugetului, cu contribuția ministerelor
de resort și a altor agenții. Acest exercițiu este gestionat de către Direcția politici bugetare și
sinteză bugetară a Ministerului Finanțelor. 

→Bugetul are cinci caracteristici importante:

1. Anualitatea: În fiecare an se elaborează un proiect de buget care acoperă perioada unui

singur an; Este votat în fiecare an; Și executarea lui se desfășoară pe parcursul unui an.
2. Unitatea: Veniturile și cheltuielile, precum și finanțarea deficitului, necesită a fi analizate
împreună, în scopul stabilirii obiectivelor bugetare anuale. Bugetul trebuie să acopere toate
ministerele, agențiile și alte instituții care efectuează operațiuni guvernamentale.
3. Unitatea monetară: Veniturile și cheltuielile trebuie exprimate în moneda națională.
4. Universalitatea: Toate resursele trebuie să fie direcționate către un fond comun, care să fie
alocate și utilizate pentru cheltuieli conform priorităților actuale ale Guvernului.
5. Echilibrul:  Bugetul trebuie să fie echilibrat. Cheltuielile bugetare trebuie să fie egale cu
veniturile, plus sursele de finanțare a deficitului.

→Scopurile bugetului de stat :

a) implementarea  strategiilor şi obiectivelor economice, sociale şi de altă natură ale Guvernului;

b) formarea fondurilor băneşti necesare pentru finanţarea acţiunilor Guvernului;
c) asigurarea  echilibrului  bugetar necesar pentru menţinerea  unei situaţii macroeconomice
stabile a statului;
d) asigurarea  administrării efective, calitative şi responsabile  a finanţelor aflate la dispoziţia
Guvernului;
e) expunerea   în  mod  explicit  a  strategiilor  şi  obiectivelor Guvernului, care vor fi realizate de
buget.
→Cheltuielile bugetare :

4
(1) Cheltuielile bugetare sunt determinate de alocaţiile specificate în legea bugetară anuală.
(2) Cheltuielile includ:
    a) fondul de salarii al angajaţilor autorităţilor publice;
    b) alte cheltuieli operaţionale ale autorităţilor publice;
    c) cheltuielile pentru  învăţămînt,  ştiinţă, cultură  şi  artă, ocrotirea 
sănătăţii,  sport,  protecţia  socială,  protecţia  mediului înconjurător;
    d) susţinerea unor programe de cercetare ştiinţifică fundamentală;
    e) investirea  programelor  de  stat  pentru  dezvoltarea  ramurilor economiei naţionale
aprobate de Guvern;
    f) transferuri  pentru  autorităţile administraţiei publice  locale, instituţiile finanţate de la buget,
întreprinderile de stat;
    g) investirea  în  infrastructura publică şi în fondurile fixe  care aparţin Guvernului sau
societăţii;
    h) asigurarea  apărării  ţării,  ordinii publice  şi  a  securităţii naţionale;
    i) serviciul datoriei de stat;
    j) plata cotizaţiilor în organisme internaţionale;
k) implementarea  altor  strategii  şi  programe  guvernamentale  în condiţiile legislaţiei.
(3) Cheltuielile  bugetare nu includ rambursările sumei de principal pentru datoria de stat.

→Cheltuielile pentru investiţii capitale

(1) Cheltuielile   pentru  investiţiile  capitale  sînt  incluse  în proiectul bugetului de stat într-o

poziţie distinctă.
(2) Cheltuielile  pentru investiţiile capitale şi alte cheltuieli de investiţii, care se finanţează
potrivit legislaţiei din bugetul de stat, se  fixează  în  propunerea de buget în
baza  devizului  de  cheltuieli, elaborat de autoritatea publică, şi cuprind:
a) evaluarea tehnică a fiecărei investiţii sau achiziţii;
b) evaluarea  financiară a costului total al fiecărei investiţii sau achiziţii;
c) estimarea cerinţelor de cheltuieli anuale ale fiecărei investiţii sau achiziţii;
d) estimarea  veniturilor  anuale sau a cotizaţiilor,  dacă  acestea există,  posibile  de  a  fi
colectate de către Guvern  ca  rezultat  al investiţiei sau al achiziţiei.
(3) În temeiul   informaţiei   prevăzute  la  alin.(2),  Ministerul Finanţelor examinează fiecare
investiţie sau achiziţie propusă, pentru a determina:
a) conformitatea ei strategiilor şi obiectivelor Guvernului;
b) prioritatea  ei  în  cadrul limitelor totale  de  cheltuieli  ale bugetului de stat;
c) existenţa  surselor  de  finanţare pentru a o  completa  în  anii viitori.

→ Blocarea cheltuielilor
(1) Dacă în procesul  executării bugetului de stat sporeşte  nivelul
deficitului,  Ministerul  Finanţelor poate bloca cheltuieli  în  cuantum
suficient  pentru  menţinerea nivelului deficitului aprobat  prin  legea bugetară anuală.
(2) Blocarea cheltuielilor se efectuează prin reduceri proporţionale lunare ale tuturor
cheltuielilor, cu excepţia celor de la articolele sau capitolele scutite de blocare prin legea
bugetară anuală.

5
 (3) Ca excepţie  de la prevederile alin.(2), Ministerul  Finanţelor poate  propune  Guvernului,
iar Guvernul Parlamentului, blocări care  nu sînt reduceri lunare ale tuturor cheltuielilor. Dacă
Parlamentul aprobă propunerea Guvernului sau nu întreprinde nici o acţiune în decurs de 15 zile
lucrătoare de la prezentare, blocarea propusă produce efect.
(4) În funcţie de evoluţia încasării veniturilor în bugetul de stat,
Ministerul  Finanţelor  poate  modifica,  cu 5 zile  pînă  la  sfîrşitul lunii curente, estimările de
cheltuieli pentru perioada gestionară ulterioară, punînd la curent autorităţile publice respective.
[1]

1.1.1 Activitatea economică. Aprofundare în teoria bugetului de stat.

Activitatea economică se desfăşoară in fiecare ţară potrivit unui mecanism propriu,

numit mecanism economic. Acesta reprezintă un sistem de metode de conducere economică, de
obiective ce determină conducerea şi de structuri organizatorice (instituţionale, suprastructurale,
juridice) prin care se efectuează conducerea.

In acest sistem de conducere se includ:

 principiile fundamentale de conducere

 organizarea economiei şi conexiunile intre componentele acesteia,
 sistemul pieţei
 criteriile de eficienţă
 parghiile economice
 sistemul informational

Principala funcţie a acestui mecanism este cea de conducere şi reglare a proceselor economice,
condiţionate de raporturile de interese.

Un rol important in realizarea acestei funcţii revine pieţei concurenţiale, pe care se reglează
raportul de interese prin participarea agenţilor economici la formularea cererii şi ofertei, la
infăptuirea lor şi a echilibrului economic. In acest context un rol insemnat revine şi statului, in
două ipostaze: agent economic prin nimic deosebit de ceea ce reprezintă (ca drepturi, atribuţii şi
obligaţii) oricare alt agent economic, dar şi ca autoritate publică ce crează şi execută cadrul
legislativ şi poate influenţa derularea mecanismului economic prin insăşi forţa sa economică,
precum şi prin parghiile economico-financiare la care poate apela, ca de exemplu: parghia
fiscală, parghia vamală, parghia cheltuielilor publice. Aceste parghii se adaugă la cele generate
de piaţa insăşi, respectiv preţul, costul, profitul, dobanda ş.a.

Cuantificarea bănească, financiară a acestor mijloace de conducere, control şi reglare a

proceselor economice arată de fapt existenţa unui mecanism financiar care il reflectă pe cel
economic. Mecanismul financiar cuprinde sistemul de metode, obiective şi structuri de factură
financiară prin care se efectuează conducerea: sistemul financiar, metodele de conducere
financiară şi in domeniul financiar, cadrul instituţional cu atribuţii in domeniul financiar,
jurisdicţia financiară, parghiile financiare (in primul rand ale statului).

6
Sistemul financiar include finanţele corporatiste (ale intreprinderii), asigurările sociale de stat,
asigurările de bunuri, de persoane şi răspundere civilă, creditul, piaţa capitalurilor, bugetul de
stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale.

Bugetul de stat este una din componentele majore ale sistemului financiar prin ponderea mare –
25-30% – pe care o reprezintă in produsul intern brut, dar şi prin rolul pe care il are in
funcţionarea unor parghii financiare (fiscală, vamală, a cheltuielilor publice), ca şi in acţiunile
de predicţie şi planificare macroeconomică realizate cu ajutorul unor instrumente cum sunt:

 programele de dezvoltare economică, cu durate de 5 ani şi peste,

 balanţele financiare de sinteză, cu durate de 3-5 ani, vizand resursele financiare şi
destinaţia lor, consumul public, transferurile in exterior, etc.,
 bugetul economiei naţionale, cu orizont de 2 ani, vizand resursele financiare ale societăţii
şi simularea efectelor unor măsuri economicofinanciare.

1.1.2 Bugetul ca instrument financiar

Bugetul de stat este o categorie fundamentală a ştiinţei finanţelor, legată de existenţa statului şi

a mecanismului pieţei. Sub aspect formal, bugetul de stat este o listă de venituri şi cheltuieli ale
statului, referitoare la un anumit interval de timp, de regulă un an. Din punct de vedere juridic,
bugetul de stat reprezintă o lege care prevede şi autorizează veniturile şi cheltuielile statului pe
durata unui an.

Această definire a bugetului de stat evidenţiază caracterul de act normativ (adică necesitatea
aprobării lui in parlament), caracterul previzional (fiind vorba de un interval de timp viitor) şi
caracterul obligatoriu (ca de altfel al oricărei legi).

Sub raport economic, bugetul de stat exprimă in formă bănească relaţiile economice care apar in
legătură cu formarea şi repartiţia, cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut, dar şi cu
indeplinirea funcţiilor statului. Bugetul de stat reflectă opţiunile de politică economică, socială şi
financiară ale statului referitoare la un interval de un an. Relaţiile economice pe care le exprimă
se manifestă dual, pe de o parte ca relaţii de mobilizare a resurselor băneşti anuale ale statului,
iar pe de altă parte ca relaţii de repartizare a acestor resurse.

Aspectul formal al bugetului de stat rămane, in economia modernă, o chestiune literalmente

secundară, deoarece conceperea şi utilizarea lui ii conferă poziţia de instrument financiar de
predicţie şi planificare macroeconomică.

Componenta de program pe termen scurt este adesea completată cu cea de program financiar pe
termen mediu, ca urmare a includerii cheltuielilor publice de investiţii, al căror orizont este de
cel puţin 2-3 ani.

Bugetul de stat are un rol complex care include mai multe componente: financiară şi economică;
alocativă, redistributivă şi de reglare.

7
→Rolul financiar se referă la formarea şi utilizarea resurselor financiare necesare statului in
exercitarea funcţiilor sale. In acest sens rolul financiar poate fi nuanţat pe o componentă
alocativă şi pe o componentă redistributivă.

→Rolul economic se referă la influenţarea dezvoltării economico-sociale, respectiv la

stimularea sau franarea proceselor şi fenomenelor economice. Rolul economic vădeşte o
pronunţată componentă de reglare a economiei naţionale. Bugetul de stat deţine o pondere
insemnată in mecanismul de autoreglare asistemului economiei naţionale, mecanism in care,
impreună cu parghiile bugetare, se regăsesc şi cele monetare şi cele ale pieţelor muncii,
capitalurilor, bunurilor şi serviciilor, precum şi cele ale pieţei valutare.

→Rolul alocativ se referă la finanţarea serviciilor publice, decurgand din funcţiile pe care şi le
asumă statul. Conţinutul acestui rol constă in repartizarea resurselor fiecărui an bugetar pe
destinaţii ce rezultă din indeplinirea funcţiilor statului ca instituţie suprastructurală, dar, cel puţin
parţial, şi din postura sa deagent economic.

→Rolul redistributiv are in vedere utilizarea unor părţi din produsul intern brut mobilizate prin
impozite şi taxe şi distribuite prin intermediul cheltuielilor pe care le face statul. Conţinutul
acestui rol constă in deplasarea unor cote de putere de cumpărare intre componentele structurale
ale societăţii in general, respectiv ale economiei in particular. Impozitul pe dividente, de
exemplu, afectează negativ puterea de cumpărare a posesorilor de titluri.

Adică a unui segment de populaţie despre care se poate presupune că, făcand investiţii, şi-a putut
asigura consumul pe care ei inşişi il consideră satisfăcător sau, cel puţin, il considerau
satisfăcător la un moment trecut, atunci cand au economisit. Din surplusul de venit generat de
investiţie (dividendele) statul preia o cotă, un anumit cuantum de putere de cumpărare, pe care o
transferă către alte segmente de populaţie, in general defavorizate, cărora le amplifică astfel
puterea de cumpărare fie prin alocaţii, indemnizaţii, ajutoare băneşti etc., fie prin complinirea in
natură a unora dintre nevoi.

→Rolul de reglare se referă la infăptuirea politicii economice a statului, adică la susţinerea sau
promovarea unor acţiuni prin inseşi orientările bugetului sau, dimpotrivă, la descurajarea unor
activităţi. Acest rol se realizează atat prin veniturile sau cheltuielile bugetului, cat şi prin soldul
acestuia.

Instrumentele fiscale cum sunt cotele de impunere, deducerile şi scutirile, termenele de plată,

eşalonarea sarcinii anuale pe scadenţe subanuale, catimea de plată la astfel de scadenţe ş.a.,
precum şi tipurile de impozite in funcţiune sunt modalităţi prin care se pot stimula sau frana
activităţile economice, se poate relansadinamica acestora in ansamblu, pe domenii/ramuri sau pe
zone/regiuni geografice.

Impozitul pe profit este un puternic factor de influenţă pentru dimensiunea investiţiilor, pentru

autofinanţarea firmelor, pentru crearea de noi locuri de muncă şi pentru menţinerea celor
existente. Taxa pe valoarea adăugată, dar mai ales accizele determină in bună măsură
dimensiunea cererii şi dinamica acesteia şi implicit mărimea ofertei şi a angajării factorilor de
producţie, inclusiv a forţei de muncă. Impozitele pe terenul agricol şi pe veniturile agricole

8
determină intr-un grad insemnat dimensiunea activităţii in agricultură şi, in consecinţă,
ocuparea/neocuparea unui segment important din populaţia activă, dimensiunea şi presiunea
şomajului. In egală măsură este influenţat importul de produse agricole şi prin aceasta balanţele
comercială şi de plăţi.

Cheltuielile publice constituie parghii de reglare in special pentru consum şi producţie. O cotă

relativ insemnată a acestor cheltuieli o reprezintă cele salariale prin care se poate influenţa
consumul privat, implicit cererea şi in consecinţă producţia. Similar funcţionează o altă cotă
insemnată reprezentand cheltuielilepentru consumul public, precum şi cea reprezentand
investiţiile publice. Pe de altă parte, cheltuielile publice au influenţă asupra importului şi
inflaţiei.

Soldul bugetului, deficit sau excedent, are influenţă in primul rand asupra masei monetare
(dimensiune, dinamică, putere de cumpărare), iar, prin intermediul pieţei monetar-valutare,
asupra preţului banilor, a raportului intre cererea şi ofertade bani, a cursului de schimb etc.

1.2 Executarea părții de cheltuieli a bugetului public national pentru 2014.

Partea de cheltuieli a bugetului public naţional în anul 2014 inițial a înglobat 43368,8 mil. lei,
care pe parcursul anului a fost majorată cu 3795,5 mil. lei (ținînd cont de transferurile între
bugete), dintre care cheltuielile bugetului de stat – cu 2763,2 mil. lei, cheltuielile bugetelor
unităților administrativ-teritoriale – cu 2388,4 mil. lei, cheltuielile bugetului asigurărilor sociale
de stat și fondurilor asigurării obligatorii de asistență medicală – cu 115,3 mil. lei și 80,9 mil. lei,
respectiv. Astfel, cheltuielile bugetului public național, cu modificările efectuate, au fost
precizate în sumă de 47164,3 mil. lei, fiind realizate în sumă de 44393,1 mil. lei sau la nivel de
94,1% din prevederile anuale.

Conform rapoartelor anuale, comparativ cu prevederile incluse în bugetele respective, au fost

neexecutate 2771,2 mil. lei dintre care la bugetul de stat – 1633,2 mil. lei, la bugetele unităților
administrativ-teritoriale – 897,2 mil. lei, bugetul asigurărilor sociale de stat și fondurile asigurării
obligatorii de asistență medicală – 251,7 mil. lei și 225,0 mil. lei, respectiv.
În aspectul tipurilor de bugete se constată că, la un nivel mai jos decît cel mediu de realizare pe
bugetul public național (94,1%), au fost realizate cheltuielile bugetelor unităților administrativ-
teritoriale – 92,7 la sută. În aspect funcțional, la nivel mai jos decît media pe bugetul public
naţional (94,1%), s-au valorificat alocaţiile bugetare în ramurile: completarea rezervelor de stat -
19,0%, complexul pentru combustibil și energie – 42,7% (din contul proiectelor finanțate din

9
surse externe ale bugetului de stat, precum și nevalorificării cheltuielilor la componenta de bază
a bugetului de stat), gospodăria comunală şi gospodăria de exploatare a fondului de locuinţe –
88,6% (din contul proiectelor finanțate din surse externe și componentei de bază a BUAT),
învățămînt – 91,1% (din contul proiectelor finanțate din surse externe ale bugetului de stat,
precum și componentei de bază a BUAT), agricultura, gospodăria silvică, gospodăria piscicolă și
gospodăria apelor – 91,2% (din contul proiectelor finanțate din surse externe ale bugetului de
stat), cultură, artă, sport și activități pentru tineret – 91,3%, (din contul componentei de bază atît
a BUAT cît și a bugetului de stat), și justiție – 92,1% (din contul componentei de bază și a
mijloacelor speciale ale bugetului de stat). Explicaţiile de rigoare privind executarea cheltuielilor
bugetului de stat se conţin în capitolul IV.B al prezentului Raport.
În valoare nominală, cheltuielile bugetului public naţional în anul 2014 au depăşit cu 5741,8 mil.
lei sau cu 14,9% nivelul anului 2013 și cu 9019,6 mil. lei sau cu 25,5% – nivelul anului 2012. În
raport cu PIB, cheltuielile publice au constituit 39,8% şi denotă o creștere de 1,3 puncte
procentuale față de
anul 2013 și o
descreștere de 0,3
puncte procentuale față
de anul 2012. - 57 –
Evoluția cheltuielilor
bugetului public
național în anii 2012-
2014, se prezintă în
diagrama următoare.

 Structura
cheltuielilor
bugetului public naţional
în aspect funcțional, în
anii 2012 – 2014 (ca % în
cheltuielile totale) se
prezintă în diagrama
următoare.

10
 Evoluția cheltuielilor bugetului public naţional în anii 2012-2014, în aspect economic, se
prezintă în tabelul următor. 2012

11
  Structura cheltuielilor totale ale bugetului de stat pe sectoare și ramuri în anii 2013-2014
se prezintă în tabelul următor.

Din suma totală a cheltuielilor bugetului de stat, partea majoră revine cheltuielilor destinate
sectoarelor sociale - circa 41,9%, care au fost realizate la nivel de 94,8% față de prevederile
anuale. Cheltuielile pentru sectoarele economice constituie circa 19,8%, fiind realizate la nivel
de 91,3%, cele pentru apărare, menținerea ordinii publice și securitatea națională – 8,7%,
realizate la nivel de 97,1%, pentru finanțarea serviciilor de stat cu destinație generală – 4,8% și
executate la nivel de 95,1%, pentru serviciul datoriei de stat – 2,0%, realizate la nivel de 96,1%,
și pentru alte domenii (incluzînd transferurile către BUAT) - 22,8%, executate la nivel de 96,7%
față de prevederile anuale. Comparativ cu anul 2013, cheltuielile bugetului de stat au înregistrat
majorări practic la toate ramurile, cele mai considerabile fiind înregistrate la sectoarele sociale –
cu 2790,3 mil. lei (29,4%), dintre care la învățămînt – cu 1611,9 mil.lei (88,8%), la asigurare și
asistență socială – cu 947,1 mil.lei (22,3%) și la sectoarele economice – cu 1333,7 mil. lei
(29,8%), dintre care la agricultura, gospodăria silvică, piscicolă și a apelor – cu 649,1 mil.lei
(47,7%), la transporturi și gospodăria drumurilor – cu 641,1 mil.lei (28,6%).

12
 Evoluția Bugetului Public Național 2007 – 2017 ( % din PIB )

13
 CAPITOLUL II.
PERSPECTIVELE POLITICII CHELTUELILOR PUBLICE ÎN ECONOMIA
NAȚIONALĂ.
2.1 Politica și prognoza cheltuielilor: 2018-2020.
2.1.1. Eficientizarea cheltuielilor publice.
Procesul de elaborare a prognozelor de cheltuieli pentru perioada 2018-2020 este ghidat de
următoarele principii, care urmează a fi luate în considerare la evaluarea propunerilor de buget în
procesul de planificare bugetară, unde estimările de cheltuieli sunt menținute în plafonul agregat
prevăzut în limitele sectoriale pentru anul 2018 din CBTM 2018-2020. Alocarea resurselor în
CBTM 2018-2020 urmărește:
 corelarea strînsă cu prioritățile stabilite în documentele naționale de planificare strategică -
Strategia Națională de Dezvoltare “Moldova-2020”, Acordul de Asociere între Republica
Moldova și UE, Programul de activitate a Guvernului pe anii 2016-2018; 6
 alocarea resurselor pentru programele de cheltuieli care sunt mai efective și au un impact mai
mare în atingerea obiectivelor de politici ale Guvernului;
 obținerea unui raport înalt de “valoare pentru bani” prin direcționarea resurselor pentru
priorități de nivel înalt;
 corelarea cu finanțarea externă oferită prin intermediul partenerilor de dezvoltare și altor
canale.
Aceste principii servesc drept orientare pentru noi inițiative de finanțare și pentru repartizarea
spațiului fiscal (cheltuielile bugetului asupra cărora Guvernul poate decide, fără a pune în pericol
poziția bugetarfiscală și stabilitatea economică). Toate inițiativele noi acceptate sînt incluse în
limitele de cheltuieli definitivate.
La elaborarea propunerilor de buget pentru 2018 și a estimărilor pe termen mediu (2018-
2020), autoritățile/instituțiile bugetare trebuie să demonstreze modul în care planurile lor
bugetare răspund priorităților politice ale Guvernului. Autoritățile/instituțiile bugetare sunt
încurajate să îmbunătățească eficiența cheltuielilor în raport cu prioritățile date, inclusiv prin
redistribuiri în cadrul limitelor existente de cheltuieli.

2.1.2 Prioritățile politicii cheltuielilor

Ca și în anii precedenți, Guvernul își propune să rămână prudent și să promoveze utilizarea
eficientă a resurselor publice alocate serviciilor publice, programelor de asistență socială și
dezvoltării și întreținerii infrastructurii. Aceste obiective vor fi atinse prin intermediul
următoarelor măsuri:

14
 Gestionarea eficientă a salarizării în sectorul public, în raport cu implementarea restructurării
planificate a administrației publice din Republica Moldova. Aceasta va implica reducerea
numărului de ministere și alte instituții bugetare ale administrației publice centrale.
 Susținerea reformelor structurale în sectoare cheie precum educația și sănătatea, pentru a
asigura o prestare mai eficientă a serviciilor, în concordanță cu resursele bugetare disponibile.
 Prioritizarea cheltuielilor operaționale și de întreținere ale autorităților administrației publice
centrale, pentru a asigura o mai bună alocare a resurselor pentru serviciile publice.
 Asigurarea unei finanțări adecvate pentru programele de protecție socială și o mai bună
orientare și gestionare a programelor, în scopul asigurării unui impact mai mare asupra eradicării
sărăciei.
 Consolidarea gestionării programului de investiții de capital.
 Implementarea Strategiei de achiziții publice 2016-2020 care va asigura un sistem funcțional,
transparent și echitabil.
Salarizarea În domeniul salarizării angajaţilor sectorului bugetar se prevede implementarea în
continuare a măsurilor prevăzute, la fel ca şi majorarea salariului minim pe ţară în vederea
creşterii protecţiei sociale a angajaţilor. Concomitent se prevede creşterea activităţii şi
prestigiului funcţiei publice prin îmbunătăţirea sistemului de motivare salarială. Restructurarea
planificată a autorităților publice va conduce la o administrație publică mai restransă și mai
eficientă, cu o structură mai competitivă a salariilor. În consecință, cheltuielile de personal pentru
perioada 2017-2020, deși vor fi mai mari cu 17,1% în termeni nominali, se așteaptă să se reducă
de la 8,1% din PIB în 2016 la 7,6% în 2020. Dinanmica cheltuielilor de personal pe anii 2017-
2020 se prezintă în tabelul 3.6.
În domeniul remunerării muncii obiectivul primordial pe termen mediu îl constituie
fortificarea cadrului legislativ şi normativ în domeniu în scopul perfecţionării şi eficientizării
sistemului de salarizare a angajaţilor din economia naţională, menite să asigure o creştere
continuă a salariilor tuturor angajaţilor, corelată cu ritmurile de creștere a productivității muncii.
În sectorul bugetar se vor implementa următoarele măsuri de majorare a salariilor:
 sporirea protecției sociale a salariaților cu retribuție mică din ramurile sectorului bugetar prin
majorarea salariilor de bază;
 continuitatea implementării sistemului de salarizare a funcţionarilor publici și a sistemului de
salarizare a judecătorilor;
 implementarea unui sistem unic de salarizare a militarilor, efectivului de trupă și corpului de
comandă angajaţi în serviciul organelor apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice,
bazat pe salarii lunare.
În scopul protejării de către stat a salariaţilor cu retribuţie mică din unitățile cu autonomie
financiară anual se va reexamina, în dependenţă de creşterea sumară anuală a indicelui preţurilor

15
de consum şi a ratei de creştere a productivităţii muncii la nivel naţional, cuantumul minim
garantat al salariului în sectorul real.
Se va extinde aplicarea sistemelor netarifare ca modalități de diferențiere a salariilor
angajaților orientate spre rezultatele finale ale activității de producție și financiare ale unităților.
Concomitent, în perioada de referință se vor elabora și realiza acțiuni în vederea minimizării
practicii de achitare a salariilor “în plic” şi “muncii la negru”, inclusiv în scopul sporirii cotei
înregistrate a salariului se va examina posibilitatea schimbării modalității aplicării cuantumului
minim garantat al salariului în sectorul real la stabilirea salariului tarifar pentru I categorie de
salarizare a Rețelei tarifare unice, precum și diferențierea lui pe categorii de angajați în funcție de
gradul de complexitate și responsabilitate a activității.
În condițiile constrîgerilor financiare care au un caracter persistent, pentru susținerea în
continuare a reformelor sectoriale și administrative, este necesară constrîngerea și raționalizarea
cheltuielilor de personal în sectorul bugetar în întregime, astfel încît o parte a costurilor
majorărilor salariale să fie acoperită din contul resurselor economisite în rezultatul
reorganizărilor structurale și optimizării numărului de personal din sectorul bugetar.
Nivelul înalt al cheltuielilor de personal (peste 20 la sută din cheltuielile totale ale BPN) și
deficiențele sistemului de salarizare în vigoare, impun necesitatea de monitorizare și control
strict permanent, precum și întrepriderea măsurilor de rigoare, în procesul de planificare, întru
sporirea transparenței cheltuielilor de personal în sectorul bugetar.
Astfel, la elaborarea de către autoritățile administrației publice centrale și locale, a proiectului
de buget pe anul 2018 și estimărilor pe anii 2019-2020 urmează să se țină cont de măsurile de
majorări salariale aplicate în anul 2017 care au continuitate conform prevederilor legislației în
vigoare, ajustările structurale deja operate și reformele structurale planificate pentru anii 2018-
2020 pe domeniile respective (care presupun modificarea cheltuielilor de personal față de anul
2017), precum și de politicile noi acceptate pentru anii 2018-2020 ce implică cheltuieli de
personal.
În acest context politica salarială pe anii 2018-2020 prevede implementarea următoarelor
norme salariale care urmează să fie luate în calcul la estimarea cheltuielilor de personal pentru
anii respectivi:
În anul 2018:
 Implementarea în continuare a majorării salariilor cadrelor didactice de la 1 septembrie 2017
cu 11,3%, ca raport dintre salariul mediu lunar al cadrelor didactice atins în tr. IV 2016 (5032 lei)
şi salariul mediu lunar prognozat pe economia naţională pentru anul 2017 (5600 lei);
 Majorarea salariilor cadrelor didactice de la 1 septembrie 2018 cu 9,8%, ca raport dintre
salariul mediu lunar al cadrelor didactice planificat că va atinge în tr. IV 2017 (5600 lei) şi
salariul mediu lunar prognozat pe economia naţională pentru anul 2018 (6150 lei);
 Majorarea salariilor angajaţilor salariaţi conform Reţelei Tarifare Unice cu 10% începînd cu 1
ianuarie 2018;
16
 Ajustarea sporului pentru eficienţă în activitatea CNA de la 1 aprilie 2018 în baza salariului
mediu pe economie planificat că va fi realizat în anul 2017 (5600 lei);
 Trecerea funcționarilor publici la următoarele trepte de salarizare conform rezultatelor evaluării
pentru anul precedent, de la 1 martie 2018, și recalcularea costului premiului anual legat de
avansarea în trepte;
 Majorarea salariilor funcţionarilor publici şi persoanelor de demnitate publică cu 10% de la 1
ianuarie 2018;
 Recalcularea, de la 1 aprilie 2018, a salariilor judecătorilor, procurorilor ținînd cont de salariul
mediu pe economie planificat a fi realizat în anul 2017 (5600 lei), cu o creştere de 10,2%.
În anul 2019:
 Majorarea salariilor cadrelor didactice de la 1 septembrie 2019 cu 8,9%, ca raport dintre
salariul mediu lunar al cadrelor didactice planificat că va atinge în tr. IV 2018 (6150 lei) şi
salariul mediu lunar prognozat pe economia naţională pentru anul 2019 (6700 lei);
 Ajustarea sporului pentru eficienţă în activitatea CNA de la 1 aprilie 2019 în baza salariului
mediu pe economie planificat că va fi realizat în anul 2018 (6150 lei);
 Trecerea funcționarilor publici la următoarele trepte de salarizare conform rezultatelor
evaluării pentru anul precedent, de la 1 martie 2019, și recalcularea costului premiului anual
legat de avansarea în trepte;
 Recalcularea, de la 1 aprilie 2019, a salariilor judecătorilor, procurorilor ținînd cont de salariul
mediu pe economie planificat a fi realizat în anul 2018 (6150 lei), cu o creştere de 9,8%;
În anul 2020:
 Majorarea salariilor cadrelor didactice de la 1 septembrie 2020 cu 9,0%, ca raport dintre
salariul mediu lunar al cadrelor didactice planificat că va atinge în tr. IV 2019 (6700 lei) şi
salariul mediu lunar prognozat pe economia naţională pentru anul 2020 (7300 lei);
 Ajustarea sporului pentru eficienţă în activitatea CNA de la 1 aprilie 2020 în baza salariului
mediu pe economie planificat că va fi realizat în anul 2019 (6700 lei);
 Trecerea funcționarilor publici la următoarele trepte de salarizare conform rezultatelor evaluării
pentru anul precedent, de la 1 martie 2020, și recalcularea costului premiului anual legat de
avansarea în trepte;
 Recalcularea, de la 1 aprilie 2020, a salariilor judecătorilor, procurorilor ținînd cont de salariul
mediu pe economie planificat a fi realizat în anul 2019 (6700 lei), cu o creştere de 8,9%;

Cheltuieli pentru bunuri si servicii Cheltuielile pentru bunuri și servicii, care s-au redus brusc
în 2016, se așteaptă să se mențină la același nivel de 7,0 % din PIB până în 2020. Acest fapt va

17
permite majorări semnificative în nivelurile de cheltuieli, în scopul îmbunătățirii calității
serviciilor publice.
Plata dobânzilor Se estimează că plățile aferente dobânzilor vor crește mai lent decât în ultimii
ani și vor rămâne la circa 1,2% din PIB pe parcursul 2018-2020. Politica și managementul
datoriei de stat sunt discutate în secțiunea D a prezentului capitol.
Subsidii Se estimează o valoare aproximativă de 1.8% din PIB a subsidiilor acordate sectorului
economic, pentru perioada 2018-2020. Cele mai importante programe de subsidii sunt
direcționate producătorilor agricoli, gospodăriei drumurilor, transportului auto, gospodăriei de
locuințe și serviciilor comunale. În perioada 2017-2020, programele majore de subvenționare vor
fi revizuite pentru a determina eficacitatea și eficiența acestora și pentru a identifica unde sunt
necesare reforme.
Prestații sociale Prestațiile sociale reprezintă cel mai mare grup unic de cheltuieli economice,
care includ trei capitole de prestații sociale: prestații de asigurări sociale, care sînt finanțate din
veniturile proprii ale bugetului asigurărilor sociale de stat, prestații de asistență socială, achitate
din mijloacele bugetului de stat și prestații sociale ale angajatorilor, achitate la locul de muncă.
Prestațiile de asigurări sociale reprezintă 68,8% din totalul de prestații sociale, iar prestațiile de
asistență socială 28,7% și prestațiile ale angajatorilor 2,5%. Bugetul de stat acoperă, de
asemenea, orice deficit al contribuțiilor de asigurări sociale, necesare pentru a acoperi plățile
pentru prestații de asigurări.
Cheltuieli capitale Se estimează că totalul cheltuielilor capitale va reveni la 4,5% din PIB în
2018 și va rămâne la niveluri similare până la 4,8% din PIB în 2020. O prioritate de bază pentru
perioada 2018-2020 va fi îmbunătățirea calității planificării și gestionării investițiilor publice. În
prezent, aceasta se caracterizează prin lipsa unor priorități de investiții publice clar definite, prin
evaluarea slabă a proiectelor și procedurilor de aprobare, și printr-un portofoliu de proiecte în
derulare nesatisfăcător.
Un moment ce merită atenție pe perioada scurtă este evaluarea portofoliului proiectelor
investiționale și selectarea celor viabile ce merită să fie continuate (engl. portfolio cleaning).
Astfel, pînă la sfârșitul anului 2017, se va efectua un exercițiu de elaborare a metodologiei de
curățare a portofoliului pentru identificarea și închiderea proiectelor neperformante. Ulterior, vor
fi luate măsuri pentru implementarea progresivă a procedurilor îmbunătățite stabilite în Ghidul
pentru pregătirea și evaluarea proiectelor de investiții capitale publice în sectorul public.[2]

Concluzie și recomandări

18
19
 BIBLIOGRAFIA

[1]- http://lex.justice.md/

[2]- http://mf.gov.md/sites/default/files/sites/default/files/atasamente/comunicate/cbtm_2018-
2020.pdf

20
21
22