Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Facultatea de Psihologie ,Științe ale Educației și Asistență Socială

Specializare: Psihologie

REFERAT
la disciplina
C ONSILIERE VOCAțIONAL Ă

Tema: 1. Program de consiliere vocațională

2- Program de prevenție
Titular disciplină: Lector univ. dr. Cristina Elena Stărică

Student: Buțerchi Steliana-Bianca

Anul III, semestrul II
An universitar 2019/ 2020

Iași
Iunie 2020
 TEMA 1- Program de consiliere vocațională
Elevi- CLASA a-VIII-a

1.ARGUMENT

În condiţiile transformărilor economice și sociale ce caracterizează societatea românească în

prezent, s-a impus ca necesară o amplă reformă educaţională ce aduce ca noutate, alături de multe alte aspecte,
activitatea de consiliere și orientare școlară privind cariera, începând chiar din ciclul primar. În acest mod, elevul
nu mai este doar un simplu receptor de informaţie, ci este format pentru o societate dinamică, o societate aflată în
schimbare, conform idealului educaţional care dorește să dezvolte personalităţi libere, creatoare, întreprinzătoare.
În acest sens, consilierea și orientarea în carier ă devine un instrument principal în dezvoltarea și afirmarea
personalităţii fiecărui tânăr și alegerea corectă a profesiei conform aspiraţiilor, dorinţelor și cunoștinţelor sale.
În etapa preadolescenţei și adolescenţei, elevii, aflaţi în perioada căutării identităţii lor și a locului
lor în această lume, au nevoie nu de cineva care să gândească pentru ei, ci de cineva cu multă experienţă care să-i
ajute să se cunoască pe sine și să releve multiplele căi ce pot fi urmate în viaţă. Acest cineva, teoretic, ar putea fi
oricare adult, dar practic acest lucru nu-l poate realiza decât un specialist care să cunoască particularităţile de
vârstă și, nu în ultimul rând, tehnicile și metodele de consiliere.
Conform teoriei și practicii consilierii, consilierul școlar este interesat de acele aspecte ale
dezvoltării elevilor care conduc către definirea identităţii sale și îl abilitează pentru a face opţiuni și a lua decizii
care vor conduce către integrarea armonioasă în lumea din care face parte.

2. INVESTIGAREA CARACTERISTICILOR PERSONALE RELEVANTE PENTRU CARIERĂ

ȘI EDUCAREA LOR

Cunoașterea elevului presupune o activitate complexă, care constă în culegerea datelor despre acesta
din diverse medii (familie, școală, grupuri de prieteni, etc.) în realizarea unor interviuri și utilizarea unor metode
specifice de investigare a personalităţii. Această activitate constituie o condiţie fundamentală a organizării și a
desfășurării eficiente a procesului de educaţie, dar și ocomponentă esenţială a procesului de consiliere și orientare
școlară.
Există o serie de instrumente care pot fi utilizate doar de către psiholog în cunoasterea personalităţii
elevului, cel mai frecvent utilizate fiind testele în aplicarea cărora trebuie să se ţină seama de anumite condiţii
precum și anunţarea rezultatelor.
Pe de altă parte, autocunoașterea este o condiţie esenţială a orientării școlare și profesionale.
Este un proces complex ce necesită un anumit nivel de dezvoltare a conștiinţei, un anumit nivel și
volum de cunoștinţe atât despre nivelul social înconjurător, cât și despre propria persoană. Ea presupune un
profund proces de autoanaliză, însoţit de înţelegerea și aprecierea celor din jur, o autoapreciere a propriului
comportament, a rezultatelor obţinute în muncă în comparaţie cu cei din jur.
Unii autori (Dancsuly, I. Laszloffy) sunt de părere că până în clasa a VIII-a nu pot fi utilizate decât
exerciţii preliminarii pregătitoare ce au în vedere formarea capacităţii de a raporta criteriile aplicate pentru
evaluarea condiţiei altora la propria conduită. Autocunoașterea îl ajută să discearnă interesele sale trainice,
durabile de cele trecătoare, instabile, ce apar mai curând ca năzuinţe, aspiraţii, dorinţe mai mult sau mai puţin
conștientizate. Pe de altă parte, autocunoașterea presupune posibilitatea de autostăpânire, autodeterminare în
vederea perfecţionării personalităţii.
Aceasta înseamnă că elevul își cunoaște nu numai calităţile și posibilităţile sale, dar și defectele,
insuficienţele voinţei și ale caracterului, ale intelectului.
Cunoscându-le, el poate proceda la alegerea profesiei mai matur, orientându-se nu atât după criterii
exterioare și formale sau după influenţele momentului, ci pe baza unei confruntări a calităţii persoanei cu
exigenţele liceului și respectiv profesiunii preferate.
 Pentru consilierea și orientarea carierei elevilor, o importanţă deosebită o prezintă educarea
intereselor cognitive și profesionale, precum și a aptitudinilor acestora, dirijarea aspiraţiilor în direcţia ofertei
sociale privind necesarul forţei de muncă și cultivarea unei motivaţii superioare, care stau la baza opţiunilor
școlare și profesionale. Modalităţile cele mai eficiente de educare a acestor variabile de personalitate, care în
procesul formării și dezvoltării lor se intercondiţionează, sunt reprezentate de acele preocupări școlare și
extrașcolare care au o puternică rezonanţă în personalitatea elevului, preocupări „în care elevul este angajat și în
care pe baza disponibilităţilor sale psihice și fizice, copilul poate obţine satisfacţii” (Tomșa). Această pregătire
psihologică a elevilor nu înseamnă grăbirea luării unei decizii și nici constrângerea și împingerea lor spre anumite
tipuri de studii sau ramuri de activitate profesională. Ea constituie, în esenţă, o acţiune permanentă de dirijare a
procesului de formare a personalităţii fiecărui elev în parte, în direcţia realizării unei concordanţe între ceea ce
vrea (sistemul de preferinţe, aspiraţii și dorinţe), ceea ce poate (cunoștinţe, abilităţile și capacităţile de care dispun)
și ceea ce trebuie să facă elevul (oferta de muncă, cerinţele vieţii sociale).
Unul din elementele importante pentru managementul carierei este, așa am arătat deja, cunoașterea
de sine. În continuare voi detalia acele aspecte care au o relevanţă mai mare pentru deciziile de carieră, chiar dacă
autocunoașterea nu se oprește doar la acestea.
a) Interesele –reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii
decunoștinţe sau de activitate. El constituie unul din elementele importante de decizie în carier ă. Preferinţele
pentru anumite domenii de cunoastere și activităţi, favorizează alegerea ocupaţiilor în care aceste interese pot fi
valorificate.
Modalităţi de investigare a intereselor:
1) reflectarea sistematică asupra alegerilor anterioare;
2) inventarele de interese, instrumentele cele mai utilizate în intervenţiile de orientare.
Inventarele de interese au adesea și variante care se pot auto-administra și pot fi utilizate în
Autocunoaștere, spre exemplu Chestionarul de interese, bazat pe teoria lui Holland.
b) Valorile –reprezintă convingerile bazale ale indivizilor. Ele sunt surse motivaţionale și ale
standardelor individuale de performanţă într-un anumit domeniu.
Modalităţi de investigare a valorilor personale:
1) Ierarhizarea unor valori date;
2) Analiza alegerilor anterioare;
3) Utilizarea discreţionară a timpului;
4) Analiza fanteziilor personale legate de carieră;
5) Identificarea modelelor.
c) Caracteristicile de personalitate–reprezintă pattern-uri tipice de gândire, comportament,
afectivitate și relaţionare pe care le manifestă o persoană.
Simţul comun spune că personalitatea este variabilă centrală, determinantă în alegerea și adaptarea la
carieră. Persoane cu caracteristici de personalitate similare pot să aibă performanţe bune și să fie mulţumiţi în
ocupaţii diferite, așa cum persoane cu caracteristici diferite pot prefera aceeași ocupaţie sau ocupaţii similare.
Aceasta deoarece comportamentul nostru este determinat nu doar de caracteristicile noastre personale, ci și de
caracteristicile mediului în care se desfăsoară.
O modalitate uzitată de a corela caracteristicile de personalitate cu mediile ocupaţionale este evaluarea
acestora pe patru dimensiuni bipolare (tipologia lui Jung). Este important ca adolescenţii să înţeleagă relaţia
mediată care există între aceste caracteristici de personalitate și mediile de muncă.
d) Aptitudini și deprinderi
Aptitudinea reprezintă potenţialul unei persoane de a învăţa și a obţine performanţă într-un anumit
domeniu. Dezvoltată prin învăţare și exersare, aptitudinea devine abilitate, iar prin aplicare în practică și
automatizare, abilitatea devine deprindere.
Modalităţi de identificare a aptitudinilor:
o Inventarierea activităţilor pe care o persoană știe/poate să le facă, cel puţin la un nivel mediu și
fără un efort deosebit;
o Completarea unor chestionare special destinate identificării acestora. În majoritatea cazurilor
chestionarele de aptitudini fac trimitere la domeniile ocupaţionale care se valorifică.

3. PROBLEME ALE ORIENTĂRII ȘCOLARE LA SFÂRSITUL CICLULUI GIMNAZIAL

 Pentru asigurarea succesului în profesiune, în viaţă, trebuie să se stabilească un acord între fondul
aptitudinal și aspiraţii pe care le poate realiza. Mulţi tineri își făuresc planuri de viitor fără să se gândească dacă
posedă și calităţile necesare îndeplinirii acestora. La fel fac și foarte mulţi părinţi care doresc pentru copiii lor un
viitor mai fericit, mai plin de realizări mari, decât al lor. Dar părinţii înţeleg că numai năzuinţele singure, fără
capacităţile interne și externe de realizare, rămân sterile, după cum nici fondul aptitudinal nu se poate fructifica de
la sine fără condiţii interne și externe.
Pentru absolvenţii clasei a VIII-a se pune spre rezolvare o problemă importantă de orientare:
alegerea școlii și ocupaţiei de viitor, a pregătirii lor în continuare în direcţia profesiunii alese. În acest sens însă, nu
toţi elevii sunt pregătiţi din timp, unii se gândesc la acest lucru abia în ultimul moment și de aceea apelează pentru
soluţionarea problemei, de obicei, în mod întâmplător la familie, prieteni, anunţurile din ziare, uneori și la cadrele
didactice. Procedând în grabă, nesistematic, nu au întotdeauna opţiunea cea mai bună.
Întrucât numărul profesiilor și specialităţilor liceale este foarte mare, elevii singuri sau ajutaţi numai de
către părinţi nu-și pot alege în cunostinţă de cauză tipul de liceu sau profilul în care să se realizeze din punct de
vedere profesional. De asemenea, ei singuri nu-și pot cunoaște aptitudinile și capacităţile proprii, nu-și pot orienta
interesele și aspiraţiile în direcţia formării și dezvoltării lor depline. De aceea elevii trebuie ajutaţi de școală să se
autocunoască și să-și însușească informaţiile necesare cu privire la profilul școlar și profesional spre care optează,
în conformitate cu fondul lor aptitudinal și cu necesităţile viitoare de cadre în profilul respectiv.

4. DEMERSUL ACTIVITĂŢII DE CONSILIERE:

Programul de consiliere s-a desfășurat pe parcursula două etape, respectiv 10 ședinţe:

În prima etapă activitatea s-a axat pe autocunoaștere pentru ca elevii să se descopere pe ei înșiși, să fie
conștienţi de calităţile, de așteptările lor, cât și de imaginea grupului despre ei.
În a doua parte consilierea s-a oprit asupra analizei fiecărei opţiuni în parte, asupra informaţiilor despre
liceele pentru care au optat precum și a pasilor pe care trebuie să-i facă pentru atingerea scopului propus.
În partea finală a programului s-a făcut o scurtă evaluare asupra întregului proces de consiliere.
Ședinţele s-au desfășurat săptămânal.
Pentru buna desfășurare a activităţii de consiliere s-a propus stabilirea unor reguli. Câteva minute s-a
lucrat individual, consiliații punând pe hârtie 5 reguli pe care și le-ar dori fiecare să fie respectate.
Centralizându-le, s-a întocmit lista care a fost afișată la loc vizibil și cuprinde:
- seriozitate, confidenţialitate, răbdare, respect faţă de celălalt, sinceritate,dreptul la propria opinie, voinţa de a se
cunoaște, lista rămânând deschisă pentru completarea altor reguli pe parcursul activităţii.
Pentru a se cunoaște mai bine, fiecare consiliat s-a prezentat prin câteva date personale discutând pe
tema: “Ce știu despre colegul meu”. Au primit câte un ecuson pe care și-au scris numele și prenumele, o calitate a
lor și un desen care să-i reprezinte.
A doua întâlnire(ședinţă) a cuprins alte exerciţii de relaţionare, cunoaștere și autocunoaștere.
În acest sens consiliaţii au completat “Harta valorilor” și au desenat “Spaţiul existenţial”.Primul exerciţiu a fost “Harta
valorilor”, elevii au primit câte o foaie de hârtie pe care au desenat 3 cercuri și cele 4 valori. Următorul exerciţiu a
fost “Spaţiul existenţial”. Consiliaţii au primit câte o coală de hârtie și au desenat spaţiul în care trăiesc ei, locul unde
le place să stea cel mai mult sau spaţiul existenţial pe care și-l imaginează să-l aibă.
Următoarea activitate (a treia)a vizat tot descoperirea de sine, propunând exerciţiile “Harta inimii”, “Harta
minţii”. Au primit căte o foaie de hârtie pe care era desenată o inimă împărţită în patru părţi. Ei au completat
primele două rubrici de sus ale inimii, după care, pentru completarea celorlalte două, au făcut schimb de coli între
ei. Regula jocului este că se va pune accent pe aspectele pozitive (calităţi) ale colegilor, mai puţin cele negative.
Fiecare își prezintă desenul și au loc discuţii. Exerciţiul “Harta minţii” se va desfășura după aceiași pași ca si cel
anterior, pe coala de hârtie având desenat doar 3 rubrici.
Ședinţa a patra și-a propus să continue acţiunea de autocunoaștere, consiliaţii să rezume ceea ce au
descoperit despre ei până acum și să facă legătura cu meseriile existente în familie. În acest sens, le-am propus
consiliaţilor exerciţiul “Arborele profesional”. Vor desena un arbore, iar în coroana lui fiecare elev își va trece în
partea dreaptă meseriile membrilor familiei din partea mamei (bunici, unchi, mătuși, verișori), iar în partea stângă,
din partea tatălui. Fiecare își prezintă arboreleș i au loc discuţii.
Pentru identificarea activităţilor ce le vor putea face, consiliaţii au lucrat apoi “Busola individuală”,
situându-le la poli opusi: “Ce pot să fac?”/ “Ce nu aș putea să fac?”
 În sedinţa a cincea consiliaţii au avut de completat un chestionar de interese bazat pe teoria lui Holland ,
având ca scop să cunoască domeniile de activitate corespunzătoare fiecărui tip de personalitate.
A doua parte a procesului de consiliere pune accent pe informarea elevilor despre reţeaua școlară
existentă și evaluarea propriei situaţii.
Scopul celei de-a șasea ședinţe a fost de a afla cât mai multe despre reţeaua școlară existentă în oraș.
După prezentarea reţelei școlare, elevii pot să pună întrebări pentru a afla alte detalii.
Fiecare elev va primi o coală de hârtie pe care o va împărţi în două coloane. În prima coloană va trece
liceele pentru care optează în ordinea preferată, iar în coloana a doua va trece profilurile preferate, toate acestea
în funcţie de criteriile stabilite de el. Va face acest lucru pentru a vizualiza mai bine liceele și profilurile pe care le
preferă și pentru a vedea dacă a înţeles mesajul transmis de organizatorul consilierii, adică acela de a-și alege liceul
și profilul în funcţie de posibilităţile lui, de ceea ce vrea să facă mai departe, de ceea ce îi place, etc.
În ședinţa a șaptea s-a propus consiliaţilor o analiză SWOT, care presupune evaluarea propriei situaţii,
conștientizarea și determinarea calităţilor precum și recunoașterea slăbiciunilor care există, cunoașterea
oportunităţilor și prevenirea pericolelor care pot apare.
Exerciţiul propus spre rezolvare în ședinţa a opta “Privesc în faţă, direct, viitorul meu” îi va determina să
se gândească și mai bine dacă sunt pregătiţi să intre în viaţă pe ușa din faţă. După ce au completat spaţiile
punctate, răspunzând întrebărilor, fiecare va citi ce a scris și vor avea loc discuţii.
Consiliaţii au fost îndrumaţi în ședinţa a noua să se gândească la pașii ce trebuie urmaţi pentru a ajunge
la profesia dorită.Participanților li s-a sugerat să se gândescă la aceste lucruri reprezentând un PLAN DE ACŢIUNE.
Un alt punct de discuţie a fost: Cum trecem peste obstacolele care apar pe parcurs?
Ședinţa a zecea și ultima, a avut ca scop evaluarea finală a procesului de consiliere. JOC: Li s-a cerut
elevilor să se ridice în picioare și ţinându-se de mâini cu ochii închiși să deruleze în minte, pe scurt, ședinţele de
până acum, ceea ce au câștigat în urma ședinţelor, cum și-au clarificat problema pentru care au participat la acest
proces de consiliere.
În continuare s-au împărţit ecusoane și ace cu gămălie. Sarcina era ca pe ecuson să-și scrie prenumele
și o calitate câștigată în acest proces de consiliere.
Evaluarea activităţii s-a făcut prin completarea unor fișe de evaluare finală.

BIBLIOGRAFIE:
1. Băban, A. Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie și consiliere,Ed.Psinet, Cluj-Napoca,
2003 ;
2. Jigău , M., Consilierea carierei, Ed.Sigma , București, 2001;
3. Lemeni , G., Miclea M., „ Consiliere și orientare” ghid de educaţie pentru carieră, Ed.ASCR, Cluj-Napoca, 2004;
4. Tomșa, Gh., Orientarea și dezvoltarea carierei la elevi, Casa de Editură și Presă “Viaţa Românească”, București,
1998 ;

TEMA 2- Program de prevenție

 ( Inadaptarea școlară)

SUBIECTUL: P.V., 7 ani, clasa I

PREZENTAREA CAZULUI : - Inadaptarea şcolară

- elevul înregistrează rezultate slabe la învăţătură, atingând cu greu standardele minimale de performanţă;
- lipsa de respect faţă de mama, dezinteres faţă de activitatea şcolară, nervozitate, agitaţie, tulburări de
comportament.

ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI:

Datorită faptului că tata este plecat în Italia el rămânând în grija mamei ( aceasta având grave probleme cu
alcoolul) băiatul a profitat de lipsa de interes a acesteia pentru evoluţia sa şcolară şi ca urmare a început să
manifeste tulburări de comportament şi de învăţătură.

DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:

- V. este tot timpul deprimat, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din clasă;
- are numeroase absenţe nemotivate.
Comportamentul:
- nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se adresează în mod direct o întrebare;
- răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să privească în ochi învăţătoarea
când i se cere să răspundă oral în faţa colegilor;
- când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea, nu rămâne liniştit şi îşi deranjează
colegii;
- V. are capacităţi intelectuale de nivel mediu;
- are puţini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie;
- rămâne singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi îl ocolesc, pentru că are de multe ori, un comportament violent;
- V. spune că, acasă nimeni nu-l bruschează, dacă este liniştit.
Dialog cu elevul:
V. pare la prima vedere un băiat liniştit care evită să vorbească.
El declară că acasă face numai ceea ce vrea el. Dacă mamei lui nu-i place ce face el la un moment dat, el se
supără, iar ea îl lasă în pace.
 “Când trebuie să răspund cu voce tare în clasă, mi-e teamă că vor râde ceilalţi copii de mine dacă voi greşi.”
Dacă cineva îi zice ceva, imediat, în pauză, sare la bătaie, devine violent.
Dialog cu mama:
- Mihai este un alt copil acasă;
- mama ne spune că îi este greu de când a plecat tatăl în Italia, că lui Mihai îi este dor de tatăl lui, că băiatul îi
simte lipsa. De la plecarea tatălui are din ce în ce mai multe probleme cu ceilalţi şi de multe ori refuză să meargă
la şcoală, dacă nu vorbeşte cu tatăl său la telefon, dimineaţa, înainte de a pleca;
- are un comportament ostil şi agresiv faţă de sora lui. Vorbeşte urât, de multe ori sare la bătaie, dacă sora lui îi
atrage atenţia că nu vorbeşte frumos;
- mama nu-l pedepseşte, pentru ceea ce face, considerând că va veni timpul când V. îşi va da seama că greşeşte şi
nu va mai fi violent, iar când tata se va întoarce, totul va intra în normal.

ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA IPOTEZELOR:

» Inadaptarea lui V. la şcoală este atât expresia certitudinii că el nu este capabil să reuşească, cât şi
expresia adevărului conform căruia ”Cine sunt ei să râdă de mine?”
» Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun în lumină
problema de motricitate fină şi de motivaţie
» Dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajat să le rezolve în timp util, el
constată că va reuşi în ciuda problemelor sale motorii.
» Cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de acasă (închis în sine şi
ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil) aceste comportamente permițându-i să stăpânească ambele situaţii.

CREAREA UNUI PROGRAM DE SCHIMBARE:

Fixarea obiectivelor:
Obiective pe termen lung
1. V. va frecventa regulat toate orele.
2. La şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii.
3. Activităţile scrise vor fi terminate în timp util.
Obiective pe termen scurt:
1. Va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături de colegii săi.
2. I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi resposbilizat.
Metode şi strategii:
  Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el.
 O strânsă legătură cu familia, astfel încât prezenţa sa la şcoală să fie de aproape 100%.
 Ajutarea lui V. de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în faţa colegilor săi, printr-un
sistem de sprijin şi încurajare din partea învăţătoarei.
 Mai puţină exigenţă din partea învăţătoarei în materie de teme scrise.
 I se va da ocazia să-şi măreasacă încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească aptitudinile în situaţiile în care
interacţionează cu grupul de elevi (clasa), prin responsabilizarea sa în competiţii, cocursuri.
 Se va cere ajutorul condilierului școlar, dată fiind natura cronică a problemelor lui V.

APLICAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE:

În timpul unei întâlniri la care au participat mama, învăţătoarea, directorul şcolii, V. a acceptat să
încerce să atingă obiectivele pe termen scurt.
Responsabilităţi:
I se cere lui V. să răspundă zilnic de creta şi buretele pentru tablă, de curăţenia clasei, explicându-i
cât de importantă este sarcina sa. Va lucra o dată pe săptămână cu consilierul şcolii.
Participarea în clasă - Învăţătoarea îl va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei întrebări care va fi
pusă în ziua următoare. Acest fapt are ca scop mărirea interesului participării lui în clasă, micşorându-i teama de a
răspunde în faţa colegilor.
Rolul jucat de învăţătoare va scădea în funcţie de progresul înregistrat de elev, astfel încăt să-i permită
să participe sau să răspundă spontan la discuţiile din clasă.
Participarea lui V. la discuţiile din clasă nu va lasa loc unei intensificări speciale. Băiatul va fi conştient
că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o recompensă “Ceilalţi vor vedea că nu sunt aşa de rău.”
Teme scrise:
Se va reduce numărul notiţelor pe care trebuie să le ia în clasă.
Se va face o evaluare orală a materiei, după fiecare unitate de învăţare, înaintea unei evaluări sumative.
Aptitudini sociale:
În timpul activităţilor de grup, V. va avea ca sarcină să dirijeze sau să coordoneze planul de acţiune
după o consultare cu învăţătoarea care trebuie să-l susțină ce să spună şi ce să facă în rolul respectiv.
Şedinte de consiliere:
 O dată pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere în cabinetul şcolar.
 O dată pe lună va participa și mama lui V.
EVALUAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE:
Evaluarea:
La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc şedinţe cu V., mama şi
consilierul şcolar.
Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în relaţiile spontane şi
convenabile lui V. cu alte persoane.
Nu mai absentează de la ore, dar este bine să fie supravegheat în continuare pe această temă.
Numărul mărit de activităţi scrise pare să fi mărit puţin câte puţin siguranţa băiatului. Spre exemplu,după
perioada de două săptămâni a obiectivului pe termen scurt, elevul a început să participe în clasă din ce în ce mai
mult, fiind din ce în ce mai activ.
Atunci când a început să participe spontan, el a încercat să afle până unde putea merge (întârzia, dădea
răspunsuri nepotrivite, vorbea neîntrebat, vorbea în timpul orei cu alţi colegi, deranjând ora şi se purta la fel ca
înainte). Dialogul lui V. cu consilierul şcolar şi cu doamna învăţătoare au arătat că acest comportament reflectă
siguranţa crescută a copilului şi încrederea sa în relaţiile cu ceilalţi.

REZOLVAREA PROBLEMEI:
» Învăţătoarea a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o atitudine cât mai
flexibilă.
» La sfârşitul primei luni, acest comportament nu ridicase probleme deosebite în clasă.
» Randamentul lui V. la învăţătură a crescut, dar s-a impus şi în continuare ajutorul doamnei învăţătoare,
prin program de lucru suplimentar, printr-o şedinţă de o oră pe săptamână, în afara orelor de clasă.
» Mama continuă să întâmpine dificultăţi în impunerea unor limite acasă, deşi recunoaşte că V. depune
mai mult efort pentru a colabora.

CONCLUZII:
Teama pe care o manifestă V. de a nu se face de râs în faţa colegilor, dorinţa lui de a epata prin
comportamentul agresiv, atât verbal cât şi fizic, se datorează lipsei de comunicare atât cu mama cât şi cu tatăl. Îi
este teamă să-şi facă prieteni, să se ataşeze emoţional de o altă persoană şi de aici dificultatea lui de a relaţiona cu
colegii.
Comportamentul său agresiv, faţă de sora lui, faţă de mama este datorat lipsei unei persoane de sex
masculin din casă, respectiv tatăl, în care copilul are mare încredere. Momentan, el se simte abandonat de tată.
 În continuare şi consilierul şcolar, şi doamna învăţătoare vor aplica tehnici experimentale pentru a
ameliora starea de teamă şi de inadaptare şcolară pentru V.

BIBLIOGRAFIE:
1. Cristea, Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, E.D.P., Bucureşti,2003;
2. Jinga, Ioan, Managementul învăţământului, Ed.,,Aldin”,Bucureşti, 2001;
3. Iucu, B. Romiţă, Managementul clasei de elevi – aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de criză
educaţională, Editura Polirom, Iaşi, 2006;