Existențialismul

Variantă distinctă a filozofiei existențiale — este o doctrină filozofică și de acțiune

caracterizată printr-o accentuare a individualității, propagarea libertății individuale și a
subiectivității. Reflectări majore asupra personalității omului au fost înregistrate încă din
antichitate, Aristotel a fost unul din primii care a evidențiat tangețial acest subiect, luând în
considerație ca din antichitate și până la sfârșitul secolului al 19-lea psihologia a fost
considerată parte componentă a filozofiei, aceasta a întrunit mari piedici în dezvoltarea sa
autonomă, Personalitatea având un loc primordial în domeniul psihologiei. Existența
personalității are câteva trepte:

Percepere

Sectionalizare

Creare

Dezvoltare

Modernizare

Declin

Modernizare

Această treaptă face parte din "feedback"-ul pe care-l primește individul, acesta compară
reflecțiile sale cu cele exterioare, în dependență de totalitatea progresiei acestuia, acest
"feedback" îl face să schimbe caractere distincte sau chiar pagini întregi în personalitatea deja
creată, fapt care degenerează de fapt într-o schimbare incontrolabilă uneori, care duce la
Declin.

Declin

Este faza finală a existenței personalității omenești, este însoțită de apusul existenței fizice.
Este perioada în care puterea și motricitatea personalității scade, fiind supusă unui impuls
intensiv de neputință, care nu face decât să grăbească procesul invers al

Perceperii

Acesta fiind caracterizat prin întarzierea logică și necronologica a individului, incapabilitatea

acestuia de a efectua cele două activități vitale personalității: Dezvoltare și Modernizare.
Necesar a fi precizat că aceste etape diferențiază de la individ la individ, nu sunt o legitate
caracteristică tuturor, însa aceste trepte sunt înregistrate pe parcursul vieții tuturor indivizilor,
diferită fiind doar cronologia acestora.