Analiza Personalității Istorice

Ștefan cel Mare și Sfînt

Dinastia Mușatinilor. Țara Moldovei

Anii de viață: 1433-1504

Anii de domnie: 1447-1504

Funcțiile de stat: Diplomat, Conducător militar, Voievod, Rege, Domnitor, Strateg.

Caracteristica personalității în plan:

POLITIC:

A: În politica externă, Ștefan a urmat o politică a echilibrului de forțe între cele trei
mari puteri vecine ale Moldovei (Imperiul Otoman, Polonia și Ungaria), încercand
în același timp să consolideze statul și rolul politic și economic al Moldovei pe
plan regional.

B: Pe plan intern, Ștefan cel Mare a continuat eforturile de consolidare a autorității

domnești în defavoarea marii boierimi patrimoniale. Încearcă și reușește, dar nu
fără o intervenție brutală, în fața revoltei unei părți a boierilor.
SOCIAL-ECONOMIC:

Ștefan cel Mare a avut un rol însemnat în dezvoltarea Moldovei în plan social-
economic deoarece politica sa externă a dus la prosperitatea economică și liniștea
socială. Sursele de venit importante ale domniei sale erau reprezentate de veniturile
încasate din monopoluri și taxe vamale – monopolul exploatării și comercializării
sării și argintului, precum și monopolul comerțului cu pește, ceară și blănuri
prețioase, iar vămile erau așezate pe principalele artere comerciale.
Alte surse de venit le reprezentatu arenzile încasate de la proprietarii de case si
atelierele meștesugărești din orașe, amenzile și taxele de judecată (tretina – a treia
parte din lucrul judecat) și veniturile satelor și ocoaleleor domnești.
MILITAR:

A fost conducător militar, fiind în fruntea armatei timp de 47 de ani. A dus

numeroase războaie precum: Bătălia de la Vaslui (1475), Bătălia de la Valea Albă
(1476), Bătălia de la Șcheia (1486), Bătălia din Codrul Cosminului. A dus peste 40
de războaie cu Imperiul Otoman, luptand pentru independența Moldovei pe tot
parcursul domniei sale, însă sub presiunea circumstanțelor, în anul 1486, domnul
moldovean a recunoscut suzeranitatea protectoare a Porții Otomane, obținand
astfel, pacea și asigurand apărarea țării în cazul în care ea ar fi atacată de o terță
forță.

CULTURAL:

Cu deosebită perseverență domnul s-a îngrijit de organizarea bisericii deoarece

acesta punea ctitoriile sale în legătură cu luptele pe care le-a repurtat. Astfel, a
căutat să invoce protecția divină întru apărarea și susținerea faptelor sale și ale
țării. La mănăstiri voievodul organizează școli de copiști. Se dezvoltă istoriografia,
scribii domnești înregistrand cele mai importante evenimente din viața țării.
Adevărate centre de cultură medievală devin mănăstirile Putna (1466), Voroneț
(1488), Tezlău (1496-1497), Dobrovăț (1503-1504).