Ministerul Educaţiei ,Culturii şi Cercetării din Republica Moldova

Colegiul de Ecologie din Chişinău

Portofoliu
La Finanţele Întreprinderii

Realizat de: Toma Victoria

Verificat de: Cotorcea Cristian
Grupa: T-041
Ministerul Educaţiei ,Culturii şi Cercetării din Republica Moldova
Colegiul de Ecologie din Chişinău

Referat
Structura finanţelor în
Republica Moldova

Realizat de: Toma Victoria

Verificat de: Cotorcea Cristian
Grupa: T-041
 Existenţa finanţelor este strâns legată de existenţa statului şi de folosirea banilor şi a formelor
valorice în repartiţia produsului intern brut. De la apariţia primelor elemente de finanţe - la
punctul de intersecţie dintre orînduirea comunei primitive şi orânduirea sclavagistă - şi până în
prezent, finanţele au fost o componentă a sistemului relaţiilor economice.

Condiţiile care au făcut necesară şi posibilă apariţia şi dezvoltarea finanţelor constău în:

a) apariţia şi dezvoltarea relaţilor marfă-bani, în masură sa permită formarea şi utilizarea

resurselor statului în formă banească;

b) apariţia statului, care, pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale, avea nevoie de resurse ce
nu puteau fi procurate în cadrul relaţiilor existente anterior.

Ca instituţie şi funcţionalitate, finanţele publice sunt rezultatul diviziunii sociale a muncii şi îsi
au originea legată de apariţia şi funcţionarea statului. Stratificarea societăţii pe clase sociale şi
interese diferite a determinat odată cu apariţia statului, instituţie supremă a guvernării sociale şi
apariţia multor instituţii sub coordonarea acestuia ca, de exemplu: armata, justiţia, mai tarziu
poliţia, parlamentul, instituţii sociale ca învăţământul şi sănătatea s.a.m.d.

Apare astfel un însemnat număr de membrii ai colectivităţii umane ce părăsesc sfera producţiei
de bunuri materiale şi se ocupă cu apararea integrităţii teritoriale, a clarificării litigiilor
determinate de interese diferite, instruirii, asigurării sănătăţii a căror existenţă este condiţionată
de redistribuirea veniturilor din sfera productivă.

Separarea statului şi a instituţiilor sale de societate în sfera relaţiilor economice, obligă statul la
asigurarea veniturilor, şi împrumuturilor sale proprii. Procurarea resurselor necesare îndeplinirii
funcţiilor şi sarcinilor sale se face pe calea constrângerii pe care o exercită asupra membrilor
societăţii ce realizează venituri.

Aşadar în procesul procurării şi repartizării resurselor de care are nevoie statul pentru
îndeplinirea funcţiilor şi sarcinile sale se nasc anumite relaţii sociale. Acestea sunt de natură
economică şi exprimă repartizarea unei părţi din produsul intern brut, prin intermediul statului
între diferite categorii sociale. Relaţiile acestea, aparute în procesul de formare şi repartizare a
resurselor necesare statului în formă banească sunt relaţii financiare sau pe scurt finanţe.

Studierea finanţelor publice reprezintă o problemă de natură economică, dar care interferează
nemijlocit cu cea a statului, în special, şi a ştiintelor politice, în general. Tocmai din acest motiv,
întelegerea esenţei finanţelor publice depinde de intelegerea fenomenelor economice care
guvernează fiecare stat in parte.
 Finanţele României cuprind finanţele publice, finanţele unităţilor şi ale organizaţiilor
cooperatiste şi finanţele întreprinderilor mixte şi a celor prite. Finanţele publice sunt formate din
finanţele generale ale statului şi finanţele regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital
de stat şi ale ramurilor economiei naţionale.
Finanţele generale ale statului sunt formate din relaţiile băneşti care se folosesc în procesul
repartiţiei produsului naţional brut, când se constituie, se repartizează şi se utilizează fondurile
bănesti ale statului necesare realizării obiectivelor sociale, economice şi îndeplinirii sarcinilor şi
funcţiilor statului .Finanţele generale arestatului cuprind bugetele locale şi de stat, asigurările
sociale- de stat.
Finanţele regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital de stat şi ale ramurilor
economiei naţionale exprimă relaţiii bănesti care se folosesc în procesul Repartizării venitului
creat în interiorul lor, cu ajutorul cărora se constituie, se repartizează şi se utilizează fondurile
bănesti necesare realizării reproducţiei sociale şi satisfacerii unor cerinţe sociale ale personalului,
în ramurile economiei naţionale şi se alimentează fondurile bugetului de stat.
'Prin' finanţe publice" se inteleg plăţile băneşti de interes public iiece-sare în relaţiile cu statul şi
alte instituţii publice. Finanţele publice cuprind diferite mijloace prin care persoanele: publice '
statul, comunele, instituţiile etc. îşi procură resursele financiare necesare îndeplinirii
prerogativelor lor.
Finanţele publice cuprind relaţii social-economice băneşti prin mijlocirea carora statul, unităşile
sale administrativ-teritoriale şi alte instituţii de drept public îşi constituie şi folosesc fondurile de
resurse financiare .Finanţele publice cuprind veniturile (impozite, taxe, contribuţii, împrumuturi
de stat etc), cheltuielile, datoriile pe care le au etc.
Resursele financiare publice se procură de la agenţii economici şi persoanele fizice prin măsuri
coercitive ce se iau de către autorităţile publice şi în mică măsurăa pe baze contractuale. În
situaţiile în care instituţiile publice centrale şi locale nu efectuează cheltuielile programate, nu se
pot lua masuri de executare silită împotriva statului. Statul are posibilitatea să intreprindă
anumite măsuri referitoare la moneda naţională în care se formează fondurile publice şi în care se
efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi.
Finanţele publice se folosesc pentru satisfacerea cerinţelor generale ale societăţii, cum sunt :
finanţarea invăţământului, a asigurarilor sociale de stat, a instituţiilor guvernamentale, a
parchetelor, a instanţelor judecatoresti, precum si a instituţiilor de ordine publică (a poliţiei,
jandarmeriei) şi de aparare natională.
Finanţele publice sunt gestionate în concordanţă cu prevederile dreptului administrativ şi a celui
public şi se confruntă cu probleme de echilibru financiar. Aceasta înseamnă că fluxurile
financiare ce se indreaptă către vistieria statului, provenind de la diverşi plătitori ' persoane
juridice şi fizice ' sunt silite de autorităţile publice competente prin legi, ordonante etc,
dobândind astfel un caracter obligatoriu, fărî contraprestaţie directă, imediată şi fără titlu
rambursabil. În acelaşi timp fluxurile financiare ce se indreaptă de la fondurile bugetare către
diverşi beneficiari ' persoane juridice şi fizice ' se realizează în scopuri şi la termene determinate
prin acte normative ale organelor legislative sau executive ale statului.
Ministerul Educaţiei ,Culturii şi Cercetării din Republica Moldova
Colegiul de Ecologie din Chişinău

Referat
Stocurile şi gestiunea lor în
cadrul întreprinderii

Realizat de: Toma Victoria

Verificat de: Cotorcea Cristian
Grupa: T-041
 Stocurile reprezintă cantităţi de resurse materiale/produse care se acumulează în depozitele de
aprovizionare ale unităţilor economice, într-un anumit volum şi o anumită structură, pe o
perioada de timp determinată, în vederea asigurării continuităţii şi ritmicităţii fabricaţiei şi a
consumului.

Crearea de noi industrii şi dezvoltarea celor existente a generat multiplicarea punctelor de

consum şi de producţie. Problemele legate de gestiunea stocurilor au pornit de la practică, iar mai
târziu s-au dezvoltat numeroase teorii ştiinţiice. Astfel, s-a făcut trecerea de la forma involuntară
la forma deliberată, conştientă. Gestiunea stocurilor a devenit un domeniu larg, incluzând atât
probleme de dimensionare, de optimizare a amplasării în teritoriu, de reducere a cheltuielilor de
stocare, cât şi probleme de depozitare, de structura sortimentală, conservare, redistribuire, mod
de utilizare etc.

Metode de gestionare a stocurilor:

• metoda extrapolării. Dimensionarea stocurilor după metoda extrapolării sau metoda

globală porneşte de la ideea unei legături directe între fondul de rulment, ca sursă
permanentă de inanţare, şi cifra de afaceri;

• metoda standard sau metoda termenelor de plată vizează determinarea nevoilor de

inanţat ale ciclului de exploatare exprimate iniţial în zile/cifră de afaceri şi abia în etapa a
doua, în volum valoric;

• metoda KANBAN este dezvoltată în Japonia de firma Toyota. Ea este denumită, de

asemenea, metoda stocului zero sau metoda de producţie în lux continuu. Ideea de bază a
sistemului constă în aceea că întreprinderea trebuie să deţină un stoc minimal, dar pentru
aceasta furnizorii săi ar trebui să poată livra la timp piesele care îi sunt necesare
întreprinderii. Acest sistem este mai larg decât un sistem de gestiune a stocurilor. Suma
stocurilor este redusă la minimum, ca şi timpul şi distanța dintre diferitele operaţiuni;

• metoda analitică vizează determinarea necesarului de active circulante pe iecare element

în parte, urmând ca în final să se însumeze;

• metoda ABC de gestiune a stocurilor. În cadrul preocupărilor de determinare a mărimii

optime a stocurilor, activitatea de planiicare economică şi inanciară a trebuit să rezolve o
altă relaţie contradictorie. Astfel, urmărind distribuţia după valoare a stocurilor de active
circulante din majoritatea întreprinderilor, s-a observat că circa 70% din numărul
articolelor existente în stocuri reprezintă numai circa 10% din valoarea totală a acestora,
în timp ce aproximativ alte 10% din numărul articolelor deţin circa 70% din valoarea
totală a stocurilor. În această situaţie, nu se mai justiică, din punct de vedere inanciar,
urmărirea şi controlul detaliat al stocurilor de valoare mică, dar care deţin o pondere mare
ca număr de articole, folosindu-se, în acest scop, metode globale.
 Stocurile de mărfuri şi materiale  cuprind activele aflate la dispoziţia întreprinderii:

 destinate vînzării în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie;
 înregistrate ca producţie neterminată;
 destinate consumului în procesul de producţie şi la prestarea de servicii.

Luînd în consideraţie faptul că la întreprindere se utilizează diverse stocuri, este necesară

clasificarea lor, care se efectuează după următoarele criterii:

 1. Conţinutul economic şi destinaţie;

 2. Apartenenţa la patrimoniul întreprinderii;
 3. Sursa de provenienţă
 4. După direcţiile de utilizare

După primul criteriu stocurile se impart în:

 materie primă şi materiale;

 animale la creştere şi îngrăşat;
 obiecte de mică valoare şi scurtă durată;
 producţie în curs de execuţie;
 produse;
 mărfuri, inclusiv terenuri şi alte active materiale curente şi pe termen lung achiziţionate şi
destinate revînzării.

Materia primă şi materialele participă direct la fabricarea produsului şi constituie conţinutul

substanţial al acestuia.

Materii prime sînt acele bunuri care n-au parcurs nici un stadiu de prelucrare (fructele şi
legumele achiziţionate pentru producerea sucurilor ş.a.)

Materialele pînă la achiziţionare au parcurs deja anumite stadii de prelucrare (cimentul, stofa,
materialul pentru costume ş.a.).

Materialele se clasifică în:

 a) materiale de bază care constituie conţinutul substanţial al produsului fabricat;

 b) materiale auxiliare, care iau parte la fabricarea produselor, dar nu constituie
conţinutul lor substanţial, atribuind produsului fabricat un oarecare aspect, gust etc. (lacul
la mobilă, condimentele la conserve).

După rolul pe care-l joacă în procesul economic materialele auxiliare cuprind combustibilul,
ambalajele circulante, piesele de schimb. Însă, daca aceste materiale ocupă o pondere însemnată
în activitatea întreprinderii, ele pot fi evidenţiate separat.

Animalele cuprind animalele tinere aflate la întreprindere în scopul creşterii pentru a fi trecute la

îngrăşat sau în componenţa mijloacelor fixe.
 Obiectele de mică valoare şi scurtă durată reprezintă bunurile cu o valoare mai mică decît
limita stabilită pentru a fi considerate mijloace fixe (în prezent – 3 000 lei), indiferent de durata
lor de exploatare, sau cu o durată mai mică de un an, indiferent de valoarea lor unitară, precum şi
bunurile similare acestora (echipament şi îmbrăcăminte de protecţie, alte obiecte similare).

În componenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată sînt incluse şi construcţiile speciale
provizorii, cum ar fi îngrăditurile construcţiilor, alte construcţii (neprevăzute în lista de titluri).

Producţia în curs de execuţie cuprinde producţia care nu a trecut prin toate fazele de prelucrare,
prevăzute pentru produsele finite.

Produsele reprezintă bunurile obţinute în procesul de producţie, destinate livrării terţilor, iar în

unele cazuri, pentru consumul intern. De asemenea, în componenţa produselor sînt incluse
semifabricatele din producţia proprie, produsele procesul tehnologic al cărora a fost terminat
într-o anumită fază tehnologică, transferate în continuare altei secţii sau livrate în această stare
terţilor.

Mărfurile sînt bunurile pe care întreprinderea le cumpără în scopul revînzării.

Conform celui de-al doilea criteriu Stocurile de mărfuri şi materiale se împart în:

 a) stocuri care aparţin întreprinderii cu drept de proprietate şi fac parte din patrimoniul
acesteia;
 b) stocuri care nu se află în proprietatea întreprinderii, dar care se află la dispoziţia
acesteia (stocuri primite în custodie, consignaţie).

Conform celei de-al treilea criteriu stocurile se împart în:

 a) stocuri provenite din afară întreprinderii (cumpărate, primite de la fondatori sau

primite cu titlu gratuit);
 b) stocuri provenite din producţia proprie (ambalaje, instrumente, semifabricate ş.a.).

În dependenţă de direcţiile de utilizare Stocurile de mărfuri şi materiale se clasifică în felul

următor :

 Stocurile de mărfuri şi materiale utilizate în activitatea de comerţ (mărfurile)

 Stocurile de mărfuri şi materiale utilizate în activitatea de producţie (stocuri destinate
consumului în procesul de producţie (la prestarea de servicii), stocuri în stare de
prelucrare, stocuri destinate vînzării).

Pentru a organiza evidenţa analitică materialele se clasifică în afară de criteriile de clasificare

examinate la întreprindere, în clase, grupe, subgrupe, sortimente.

În baza acestei clasificări la întreprinderile mari pot fi întocmite nomenclatoare de materiale în

care se indică codul, denumirea, unitatea de măsură, costul de evidenţă (normativ), simbolul etc.
Ministerul Educaţiei ,Culturii şi Cercetării din Republica Moldova
Colegiul de Ecologie din Chişinău

Referat
Formele de plată specifice în
Republica Moldova

Realizat de: Toma Victoria

Verificat de: Cotorcea Cristian
Grupa: T-041
 Sistemele de plăți din Republica Moldova reprezintă totalitatea sistemelor, mecanismelor,
instituțiilor care în baza unor norme (reguli, proceduri, contracte, aranjamente etc.) asigură
inițierea, procesarea, compensarea și/sau decontarea operațiunilor de transfer de mijloace bănești
între participanți.

Componentele principale ale sistemelor de plăți din Republica Moldova sunt: sistemul
automatizat de plăți interbancare; sistemul de decontare a valorilor mobiliare; instrumentele de
plată și sistemele automatizate de deservire la distanță.

Sistemul automatizat de plăți interbancare (SAPI) reprezintă sistemul prin intermediul căruia
sunt efectuate plățile interbancare în lei moldovenești pe teritoriul Republicii Moldova. SAPI
este operațional din anul 2006 și administrat de Banca Națională a Moldovei.

Sistemul Depozitarului Central Unic de Valori Mobiliare (SDCU) reprezintă sistemul de

decontare a valorilor mobiliare, care asigură prestarea serviciilor de înregistrare a valorilor
mobiliare, de administrare centralizată, de decontare și după caz, a serviciilor auxiliare. SDCU
este operațional din 31 iulie 2018 și este gestionat de „DEPOZITARUL CENTRAL UNIC AL
VALORILOR MOBILIARE” S.A.

Instrumentele de plată fără numerar sunt componente esențiale ale sistemelor de plăți din
Republica Moldova, în special, în cadrul etapelor de creare, validare și transmitere a plăților.

În Republica Moldova sunt utilizate următoarele instrumente de plată:

• cardul de plată;

• transferul de credit;

• debitarea directă.

Sistemele automatizate de deservire la distanță reprezintă o modalitate electronică de utilizare la

distanță a instrumentelor de plată menționate mai sus.

Cardul de plată reprezintă un suport de informație standardizat și, după caz, personalizat prin
intermediul căruia deținătorul, în funcție de tipul cardului de plată are acces la distanță la contul
de plăți la care este atașat cardul de plată în vederea efectuării anumitor operațiuni de plată.

Transferul de credit reprezintă o serie de operațiuni care încep prin inițierea de către plătitor a
unui ordin de plată și transmiterea acestuia prestatorului de servicii de plată în scopul punerii la
dispoziția unui beneficiar a unei anumite sume de bani.

Debitarea directă constă dintr-o serie de proceduri în care o operațiune de plată este inițiată de
beneficiarul plății în baza consimțământului acordat de către plătitor beneficiarului plății.

Sistemele automatizate de deservire la distanță (SADD) sunt soluții informatice și/sau

echipamente, ce permite utilizatorului, prin intermediul unei aplicaţii informatice, a unei metode
de autentificare şi al unui mijloc de comunicație să aibă acces de la distanță la fondurile aflate în
contul de plăți în scopul: obținerii de informații privind starea contului de plăți şi a tranzacțiilor
realizate, efectuării tranzacțiilor în numele şi la ordinul deținătorului din contul fondurilor aflate
în contul de plăți. SADD pot fi clasificate în:

• PC-payments;

• Internet-payments;

• Mobile-payments;

• Telephone-payments;

• Terminal-payments.
Ministerul Educaţiei ,Culturii şi Cercetării din Republica Moldova
Colegiul de Ecologie din Chişinău

Referat
Reglementări legale în
Republica Moldova privind
contabilitatea

Realizat de: Toma Victoria

Verificat de: Cotorcea Cristian
Grupa: T-041
 15.12.2011

Regulamentul privind organizarea contabilităţii în băncile din Republica Moldova,

aprobat prin HCA al BNM nr.238 din 10.10.2002

Publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.144-145/331 din 24.10.2002

Aprobat prin hotărîrea
Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei
nr. 238 din 10 octombrie 2002

REGULAMENTUL
privind organizarea contabilităţii în băncile din Republica Moldova
Modificat și completat prin:
HCA al BNM nr. 324 din 27 octombrie 2005
HCA al BNM nr.  169 din 29 iunie 2006;
HCA al BNM nr.  157 din 28 iunie 2007;
HCA al BNM nr. 291 din 15 noiembrie 2007;
HCA al BNM nr. 235 din 27 noiembrie 2008;
HCA al BNM nr. 35 din 5 februarie 2009.
HCA al BNM nr.  297 din 15 decembrie 2011

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 113
din 27-04-2007
contabilităţii*
Publicat : 29-06-2007 în Monitorul Oficial Nr. 90-93 art. 329
Versiune în vigoare din data 14.04.17 în baza modificărilor prin LP54 din
30.03.17, MO119-126/14.04.17 art.195

fișa actului
_______________________________
* Republicată în temeiul art.XLVI al Legii nr.324 din 23.12.2013 – Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr. 320-321, art.871
Modificată şi completată prin legile Republicii Moldova :
LP108-XVIII din 17.12.09, MO193-196/29.12.09 art.609; în vigoare 01.01.10
LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35
 LP267 din 23.12.11, MO13-14/13.01.12 art.32; în vigoare 13.01.12
LP178 din 11.07.12, MO190-192/14.09.12 art.644; în vigoare 14.09.12
LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

 Bibliografie:
1.www.legis.md
2.www.bnm.md
3.www.conspecte.md
4.www.stiucum.com