Colegiul de Ecologie din Chișinău

Lucrare practică nr.2

La Turismul Internațional

Realizat de: Toma Victoria

Verificat de: Fedco Valeriu
Grupa: T-041
 1.Călătorul este persoana care se află într-o călătorie.
Călătorii sunt de două tipuri:

1.Inluși în statisticile de turism

2.Neincluși în statisticile de turism

1. Incluși în statisticile de turism sunt vizitatorii (turiștii,

vizitatorii de o zi).
Orice persoană aflată într-o călătorie între două sau mai multe ţări reprezintă un
călător internaţional. Dacă respectiva călătorie prezintă interes pentru turism,
atunci ne referim la „vizitator", care reprezintă conceptul de bază în ansamblul
statisticilor turismului. Conform definiţiei oficiale a O.M.T., nu toţi călătorii sunt
vizitatori. Astfel, în cadrul statisticilor, termenul de „vizitator internaţional"
desemnează „orice persoană care vizitează o ţară, alta decât cea în care aceasta îşi
are reşedinţa sa obişnuită, pentru o perioadă care să nu depăşească 12 luni şi al
cărei motiv principal al vizitei este altul decât cel de a exercita o activitate
remunerată în ţara vizitată".

Cele două criterii avute în vedere pentru a face distincţia dintre vizitatori şi ceilalţi
călători internaţionali sunt: reşedinţa şi motivaţia călătoriei.

 Criteriul reşedinţei (al rezidenţei) indică faptul că se referă la toate

persoanele care nu îşi au locul lor de reşedinţă în ţara vizitată, inclusiv
cetăţenii unei ţări care locuiesc în mod permanent (îşi au domiciliul
permanent) în străinătate. Astfel, un cetăţean al unei ţări A, având reşedinţa
în ţara B şi care vizitează ţara C, cheltuie banii pe care i-a câştigat în ţara B
şi este influenţat, în decizia de alegere a destinaţiei turistice, de eforturile de
promovare turistică a ţării C, vizând ţara B. Astfel, este normal ca acest
turist să fie înregistrat, în statisticile oficiale, după ţara sa de reşedinţă şi nu
după naţionalitatea sa, în scopul de a putea cunoaşte cât mai precis diferitele
pieţe turistice şi transferurile de valută efectuate.
 Criteriul motivaţiei călătoriei stabileşte o distincţie clară între vizitatori şi
persoanele care se deplasează într-o ţară pentru a munci acolo şi pentru a fi
retribuit pentru munca sa.

La aceste două criterii ar mai trebui adăugat şi un al treilea, respectiv ca perioada

de şedere în ţara vizitată, să nu depăşească 12 luni consecutive, depăşirea acestei
perioade transformându-l pe vizitator (din punct de vedere statistic) în rezident al
acelei ţări.
 Aşadar, vizitatorul internaţional reprezintă orice persoană care călătoreşte într-o
altă ţară decât cea în care îşi are reşedinţa, pentru mai puţin de 12 luni şi al cărui
principal scop al călătoriei este diferit de exercitarea unei activităţi remunerate în
locul vizitat.

 Turistul (Străini, membri de echipaje,cetățeni cu rezidență

peste hotare)

Turiştii internaţionali constituie una dintre cele două categorii de vizitatori

internaţionali, alături de excursionişti. Atunci când durata deplasării atinge sau
depăşeşte 24 de ore, respectiv când vizitatorii petrec o noapte în ţara vizitată,
aceştia sunt consideraţi a fi „turişti", în timp ce aceia a căror deplasare durează mai
puţin de 24 ore, deci fără a comporta o înnoptare, sunt consideraţi a fi „vizitatori de
o zi" sau „excursionişti".

 Vizitatorul de o zi (Pasageri pe o navă de

croazieră,echipaje,vizitatorii de o zi)
Vizitatorul de o zi sau excursionistul este acel vizitator (internaţional, în acest caz)
care nu petrece nicio noapte într-o unitate de cazare, colectivă sau individuală, în
locul, respectiv ţara vizitată.

În turismul internaţional, importanţa economică a excursioniştilor poate să fie

foarte mare, îndeosebi pentru micile ţări insulare, care primesc pasagerii navelor de
croazieră. Atât timp cât respectivii vizitatori înnoptează la bordul navei, aceştia
sunt înregistraţi, în principiu, în localitatea unde acostează navele, la rubrica
„vizitatori de o zi" şi nu la „turişti".

Pentru o destinaţie turistică (localitate, staţiune, ţară), mai importanţi decât

vizitatorii de o zi sau excursioniştii sunt turiştii, care „consumă" mai multe servicii
turistice, inclusiv cele de cazare, pentru cel puţin o noapte.

 Motivul principlal al vizitei

Motivele vizitei pot fi:

-timp liber,relaxare, vacanță;

(multe personae călătoresc ,devenind turiști pentru relaxare și recreere,fiind

promovat turismul de litoral, turismul montan)

-vizite la rude și prieteni;

 (o mare parte din turiști călătoresc cu scopul de a-și vizita rudele și prietenii,
devenind astfel turiși)

-afaceri și motive personale;

(turismul de afaceri a cunoscut o dezvoltare considerabilă în zilele noastre, fiind

foarte promovat)

-tratament medical;

(turismul balnear și de sănătate este și el promovat, mai ales de persoanele de

vârsta a treia)

-religie și pelerinaj;

(turismul religios este și el ales de foarte mulți turiști, obiectivele turismului

religios fiind foarte vizitate în orice perioadă a anului)

-altele.

Definiţia turiştilor internaţionali este, deci, următoarea: Turiştii internaţionali sunt

vizitatori temporari, care se află, pentru cel puţin 24 de ore, dar pentru mai puţin de
12 luni, în ţara vizitată şi pentru care motivele principale ale călătorie pot fi
grupate în:

 loisir (petrecerile timpului liber), vacanţă, sănătate, religie, sport;

 afaceri, familie, deplasări profesionale.

Din această definiţie se poate remarca faptul că, termenul de turist nu se aplică
doar „vacanţierilor", adică persoanelor plecate în vacanţă, incluzând, de exemplu,
şi persoanele aflate în călătorii de afaceri.

2. Neincluși în statisticile de turism sunt lucrătorii la

frontieră,imigranții temporari,imigranți
permanenți,nomazi,călători în tranzit, refugiați, membri ai
forțelor armate,reprezentanți consulari, diplomații.
Următoarele categorii de călători nu trebuie incluşi în categoria de vizitatori
internaţionali:

1. Persoanele care intră sau ies dintr-o ţară ca imigranţi, inclusiv persoane care
îi însoţesc sau li se alătură;

2.Persoanele cunoscute sub denumirea de „lucrători la graniţă", care

locuiesc în apropierea graniţei şi lucrează în ţara învecinată;

3.Diplomaţii, personalul consular şi membrii forţelor armate care

călătoresc, din ţara lor de origine, către ţara în care au fost repartizaţi,
inclusiv personalul casnic care li se alătură sau îi însoţesc;

4.Persoanele care călătoresc ca refugiaţi sau nomazi;

5.Persoanele aflate în tranzit, care nu intră, formal, într-o ţară, prin

controlul paşaportului, precum pasagerii aflaţi în tranzit aerian, care
rămân, pentru o scurtă perioadă, într-o anumită zonă a terminalului
sau pasagerii transferaţi direct între aeroporturi sau terminale, ori
pasagerii unei nave cărora nu li permite să debarce.