Sunteți pe pagina 1din 5

Asigurarea este o forma de protectie bazata pe un contract, prin care o

persoana fizica sau juridica care se va numi asigurat, cedeaza anumite


riscuri unei persoane juridice - asigurator, platind asiguratorului o suma de
bani numita prima de asigurare.
Asiguratorul se obliga prin acesta contract sa plateasca asiguratului
despagubiri in cazul in care evenimentele prevazute in contract au loc

Contractul de asigurare se incheie in forma si in modul stabilit de legislatia


civila in vigoare.

Contractul de asigurare trebuie sa contina urmatoarele clauze:


a) numele sau denumirea partilor contractante, numarul de identificare de
stat, domiciliul sau sediul lor;
b) obiectul asigurarii;
c) riscurile care se asigura;
d) inceputul si durata asigurarii;
e) suma asigurata;
f) prima de asigurare, locul si termenele de plata;
g) modalitatea de modificare, reziliere si incetare a contractului;
h) conditiile de plata a despagubirii de asigurare si/sau a indemnizatiei de
asigurare;
i) drepturile si obligatiile partilor;
j) raspunderea partilor;
k) jurisdictia solutionarii litigiilor;
l) alte clauze stabilite prin lege sau prin acordul partilor.

Contractul de asigurare se defineşte prin faptul că asiguratul se obligă să


plătească asigurătorului prima de asigurare, iar acesta se obligă să
plătească, la producerea riscului asigurat, asiguratului sau unui terţ
(beneficiarului asigurării) suma asigurată ori despăgubirea, în limitele şi în
termenele convenite
Având un caracter sinalagmatic , contractul de asigurare presupune
existenta unor drepturi si obligatii specifice fiecarei parti contractante fata
de cealalta.
Contractul de turism este instrumentul juridic de realizare a acestei
activităţi comerciale complexe – turismul. şi reprezintă acordul între un
agent economic specializat în turism, care se obligă să procure celeilalte
părţi, în schimbul unui preţ, un sejur sau un voiaj, asigurând acestuia
reconfortarea şi agrementul.

Scopul contractului de turism îl constituie asigurarea ofertei agrementului


turistului, realizare care presupune din partea prestatorului sau furnizorului
de servicii turistice, în executarea obligaţiilor contractuale asumate, un
complex de servicii, cum ar fi transportul, cazarea, masa, tratamentele
curative în anumite staţiuni balneoclimaterice, odihna în staţiuni montane
sau maritime, sporturi de sezon, asigurarea unor circuite pentru vizitarea
locurilor de interes istoric sau de un pitoresc deosebit, asistenţa medicală,
prestaţii de transport implicate de realizarea serviciilor mai sus enumerate,
vize de intrare în ţară sau ieşire din ţară.

Agentul economic de turism pune la dispoziţia turistului un pachet de


servicii: un voiaj sau un sejur, deja organizate, pe care turistul le cumpără
ca o marfă, în temeiul contractului de turism, obiectul contractului de
turism fiind vândut clienţilor de către agenţii economici de turism în
schimbul unui preţ.

Părţile contractului de turism sunt agentul de turism şi turistul. Agentul de


turism este de regulă o societate comercială specializată în încheierea
contractelor comerciale de prestaţii turistice.

Agentul economic de turism, ca persoană juridică, acţionează în relaţiile cu


terţii, prestatori de servicii, în numele şi pe contul său, iniţiind, organizând
şi coordonând prestaţiile terţilor subcontractanţi; turistul, cea de-a doua
parte în contractul comercial de turism, este o persoană fizică, care are doar
capacitatea civilă de a contracta, categorie în care intră şi minorul cu
capacitate de exerciţiu restrânsă, asistat de părinte sau tutore.

Contractul de turism are următoarele caracteristici:

– este un contract sinalagmatic, deoarece naşte obligaţii în sarcina ambelor


părţi contractante, agentul economic de turism pe de o parte, ţinut de
obligaţia de a oferi voiajul sau sejurul şi turistul pe de altă parte, ţinut de
obligaţia de plată a preţului;
– este ca un contract cu titlu oneros, întrucât fiecare parte contractantă
urmăreşte realizarea unui folos patrimonial;

– este un contract intuitu personae, identitatea agentului economic de


turism, care oferă voiajul sau sejurul, constituie un element hotărâtor în
realizarea scopului individual pentru care încheie contractul . Agentul
economic trebuie să dea dovadă de seriozitate, promptitudine şi calitatea
cât mai bună a prestaţiilor.

– este un contract comutativ, întrucât existenţa şi întinderea prestaţiilor


oferite sunt cunoscute din momentul încheierii contractului;

– este un contract consensual, întrucât cerinţa formei este reclamată numai


pentru probaţiune;

Din punctul de vedere al agentului economic, contractul de turism este un


contract comercial, iar pentru turism acesta este unul civil.

Contractul de turism nu poate fi asimilat cu contractul de mandat, întrucât


agentul economic de turism oferă spre vânzare un voiaj sau un sejur pentru
care turistul nu-i dă mandat, contractele cu terţii prestatori de servicii fiind
încheiate de agentul economic de turism în numele şi pe contul său,
asumându-şi deci riscurile. O analogie a contractului de turism cu
contractul de comision nu se poate face (deoarece în relaţiile cu terţii
agentul economic acţionează în nume propriu şi pe contul său şi nu în
contul comitentului – respectiv a beneficiarilor de servicii – precum în
contractul de comision).

Deşi turismul implică o deplasare în afara domiciliului de către turist,


contractul de turism nu poate fi redus la contractul de transport,
considerând că prestaţia principală este cea de transport, iar celelalte
prestaţii au un caracter accesoriu şi complementar.

Raportat la scopul final urmărit prin contractul de turism, prestaţia de


cărăuşie, indiferent de modalitatea în care se realizează (cu mijloacele
proprii ale agentului de turism, ori pe baza unui contract separat încheiat
direct cu cărăuşul de către turist ori de către agentul economic de turism),
face parte din complexul prestaţiilor pe care le implică asigurarea voiajului
sau sejurului şi care poate concura deopotrivă la realizarea scopului
urmărit.
Ba mai mult, contractul de turism poartă asupra unui sejur şi nu a unui
voiaj, situaţie în care prestaţiile de transport nu sunt avute în vedere la
momentul contractării, după cum, atunci când contractul de turism are în
vedere un voiaj de agrement pentru turist, prestaţia de transport se poate
executa pe baza unui contract separat încheiat de turist cu cărăuşul.

Orice similitudine a contractului de turism cu contractul de antrepriză are


în vedere doar rolul agentului economic de turism în organizarea şi
coordonarea prestaţiilor terţilor subcontractanţi, dar ignoră situaţia, tot mai
frecventă, potrivit căreia agentul economic de turism oferă turistului un
voiaj ori un sejur deja organizate şi care nu implică vreun control al
turistului în organizarea acestuia.

Pentru neexecutarea corespunzătoare şi la timp a prestaţiilor convenite de


părţi se poate cere, aplicând regulile generale ale contractului, desfiinţarea
contractului de turism prin reziliere, cu plata unor daune interese
corespunzătoare.

Părţile pot insera în contract penalităţi, garanţii şi eventuale clauze privind


condiţiile în care poate fi cerută desfiinţarea contractului.

Contractul de turism internaţional este un acord în temeiul căruia


furnizorul de servicii de turism se obligă să efectueze servicii complexe de
turism în ţara sa de reşedinţă în favoarea turiştilor celeilalte părţi, firmă
străină, devenită beneficiar, în schimbul unui preţ convenit şi plătit de
aceasta din urmă. Părţile contractului internaţional de turism sunt
societăţile comerciale specializate în turism; ele stabilesc în contract clauze
privind perioadele exacte ale sejurului, numărul turiştilor pe fiecare grup,
genurile de turism, circuitele sau excursiile ce se organizează, serviciile ce
se vor presta.

Contractul va conţine preţul şi modalitatea de plată a preţului în schimbul


operaţiilor de turism prestate în ţara gazdă, facilităţile ce se acordă,
comisioanele ce se percep pentru serviciile prestate şi reclamă.

Pe un alt plan, părţile mai stabilesc în contract clauze referitoare la


programele turistice, modul şi momentul de formulare ale reclamaţiilor,
căile de soluţionare a acestor reclamaţii, răspunderile sau sancţiunile
aplicabile şi clauzele exoneratoare de răspundere, precum şi jurisdicţia
contractului.

S-ar putea să vă placă și