Nici nu știi cât ești de norocos că

trăiești viața pe care o ai!

DE ADMIN · 5 AUGUST 2017

Povestea de mai jos este una lunga, dar, daca ai rabdare sa o citești
pana la capat nu o sa-ti para rau.

Sultanul Mahmud, unul dintre cei mai intelepti care au domnit

vreodata in Egipt, cadea adesea prada unei tristeti fara pricina.
Lumea si viata ii pareau intunecate si se plangea de soarta sa,
pizmuind pana si pe cel mai sarman dintre tarani.

Intr-una din zile, pe cand sedea asa trist si abatut, nevrand sa

manance si nici sa vada de carmuirea tarii, dorind numai sa vina
moartea dintr-odata, cineva i-a adus vestea sosirii unui personaj
deosebit, despre care se spunea ca este vrajitor si vraci, si care nu
avea pereche pe pamant. A poruncit fara niciun chef sa fie lasat sa
intre si a vazut o fiinta slaba si descarnata, care venea de departe,
din Maghreb, si care nu avea drept vesmant decat o barba
nemaipomenita si o cingatoare in jurul mijlocului.

A pasit spre sultan, l-a apucat de mana si l-a dus spre una din cele
patru ferestre ale salii tronului. Cele patru ferestre erau indreptate
spre cele patru zari. Batranul a deschis prima fereastra si a rostit
catre sultan: Priveste! Sultanul s-a aplecat si a vazut o armata
numeroasa de calareti, cu sabiile scoase din teaca, gonind spre
cetate. Unii se dadusera jos de pe cal si incepeau sa se catere pe
ziduri, scotand strigate de lupta si de moarte. Sultanul s-a facut alb
de spaima. Atunci batranul a inchis fereastra, apoi a deschis-o din
nou. Calaretii se facusera nevazuti. Totul era ca mai inainte.

Batranul l-a dus pe sultan la cea de-a doua fereastra, a deschis-o si

i-a spus: Priveste! Sultanul s-a uitat pe fereastra si a vazut cetatea
cuprinsa de flacari, amenintata de nori negri care inchideau ochiul
soarelui. Un vant salbatic impingea focul spre palat. Sultanul a
strigat, iar ochii i s-au umplut de lacrimi. Atunci batranul a inchis
fereastra, apoi a deschis-o din nou, iar sultanul a vazut cetatea
dinaintea ochilor sai, pasnica si frumoasa ca inainte.

Cand batranul l-a dus la cea de-a treia fereastra, sultanul a vazut
ape iesite din matca, revarsandu-se peste cetate,si smulgand piatra
de pe piatra. La cea de-a patra fereastra, in loc de pajistile inverzite
pe care le stia, sultanul a vazut un desert incins. Apoi apele si
desertul n-au mai fost, iar lucrurile s-au randuit ca mai inainte.

Pe urma, batranul l-a luat de mana pe sultan, l-a dus langa o

fantana si i-a poruncit sa se aplece si sa se uite in fundul apei. Cu o
miscare iute, omul venit din Maghreb a cufundat capul sultanului in
apa. Pe data, sultanul s-a trezit la poalele unui munte, langa niste
tarani care radeau si-l aratau cu degetul. Le-a spus ca este sultanul
Mahmud, a staruit, a strigat batand din picior, dar felahii radeau
intruna, in hohote. Mai-marele lor s-a apropiat de el, i-a sfasiat
vesmintele si i-a smuls podoabele scumpe, dandu-i in schimb
vesminte simple de taran si o tichie.

Apoi i-a grait astfel: – Daca nu vrei sa mori de foame, munceste!

– Dar nu stiu sa muncesc! a raspuns Mahmud.
– Atunci ai sa ne slujesti drept vita de povara!

I-au pus toate uneltele lor in spinare si Mahmud, zdrobit, i-a urmat
intr-un sat unde o droaie de copii si-au batut joc de el. A dormit
intr-un grajd parasit, unde i s-a azvarlit o coaja de paine uscata si o
ceapa veche.

A doua zi, cand s-a trezit, se prefacuse in magar, un magar

adevarat, cu copite, coada si urechi mari. A fost legat cu o funie de
gat, iar sultanul Mahmud, prefacut in magar, a tras plugul toata
ziua. Apoi a tras roata morii, cu ochii legati, sub lovituri de bici. Asa
au trecut cinci ani de ocari, nevoi si batjocura.

Apoi, dintr-odata, si-a redobandit chipul de om, mergand pe ulitele

unei cetati necunoscute. Un negustor batran l-a oprit si i-a dat o
slujba ciudata.
– Du-te si asaza-te la usa baii. Pe fiecare femeie care iese o vei
intreba daca e maritata. Daca nu e maritata, o vei lua de sotie fara
intarziere. Am sa te rasplatesc. Dar daca nu vrei sa te insori cu
femeia care nu este maritata, nu vei capata nimic si vei fi alungat
din cetate.

S-a intamplat ca femeia care a spus ca nu este maritata sa fie

batrana si grozav de urata. Sultanul Mahmud a incercat sa scape, a
strigat chiar ca este magar, a vrut sa-si arate urechile, coada si nu
numai atat, spunand ca este magar si ca nicio femeie nu poate lua
un magar de barbat. A incercat din rasputeri sa scape de femeie,
care-l cuprindea cu dragoste, iar tot zbatandu-se, a scos capul din
fantana.

S-a trezit in sala tronului, alaturi de vizir si de batranul vrajitor. O

femeie preafrumoasa ii adusese o tava cu serbeturi. Toata patania
lui nefericita, atat de indelungata si de aspra, tinuse doar cat
avusese capul cufundat in apa. Era tot sultan. Cu adevarat. Se uita
in jur frecandu-se la ochi.

Atunci batranul i-a spus:

– Am venit doar sa-ti arat cat esti de norocos.

Apoi a iesit fara o vorba. Sultanul Mahmud s-a asezat pe tron, a tras
aer in piept si s-a apucat cu hotarare de treburile cetatii.

Sursa: almeea