INTRODUCERE ÎN SISTEME DE OPERARE

Sistemul de operare este un pachet de programe care asigură ghestionarea eficientă a

resurselor fizice și logice ale unui sistem de calcul, precum; iointerfață între utilizator și
calculator. Adică , sistemul de operare reprezintă legătura dintre echipamentul fizic și
utilizat. Acest program (numit OS), controlează funcțiile calculatorului și interpretează
cerințele și comenzurile utilizatorului.
Scopul unui sistem de operare este să asigure stabilitate și flexibilitate în funcționarea
calculatorului.
Primele sisteme de operare au apărut prin anii 70, cum ar fi DOS-ul sau UNIX-ul.
Acestea funcționau difeit față de cele actuale , fără interfața grafică și fără prea multe
capabilități. Istoria Microsoft a început prin cumpărarea inițială a lui QDOS și crearea
sistemului de operare MS-DOS. Au urmat apoi, diferitele versiuni Windows de la 1.0 și
pînă la XP sau mainou Windows 10.
Actualele sisteme de operare, indiferent de producător sau versiune, toate realizează
un șir de funcții, ca:
 Asigură comunicarea între utilizator și SO;
 Asigură controlul exeuției programelor(încarcă programele în memoria internă;
 le lansează în execuție și încheie execuția acestora);
 Facilitează utilizatorilor dezvoltarea de noi aplicații;
 Asigură comunicarea cu echipamentele periferice;
 Facilitează gestionarea eficientă a datelor;
 Detectează și corectează erorile care apar în procesul de prelucrare;
 Asigură securitatea sistemului;
 În funcție de numărul de utilizatori la un moment dat:
1. Monoutilizator (monouser) – permite acesul unui singur utilizator la un moment dat la
un calculator sau resurse (ex.Windows);
2. Multiutilizator (multiuser) - permit accesul concurent mai multor utilizatori la același
calculator sau surse (ex. Linux, Unix).
 În fincție de numărul de program ce pot fi prezente simultan memoria calculatorului:
1. Monoprogram (monotasking) – execute in singur program la un moment dat (ex.
MS-DOS);
2. Multiprogram (multitasking) – ex. Windows.
 în funcție de arhitectura procesului:
1. pe 32 biți (x86)
2. pe 64 biți (z64)
 După numărul procesoarelor utilizate:
1. Mono-procesor
2. Multi-procesor
 După modul de interacțiune cu utilizatorul:
1. Consola
2. Interfața grafică

Componentele unui sistem de operare sunt

  Nucleu (Kernel) – este componenta principală a sistemului de operare care conține
pragramele necesare pentru gestionarea surselor calculatorului și pentru verificarea
activității echipamentelor și a altor programe. Așa cum sistemul de operare este interfața
dintre utilizator și echipamentul fizic, Kernel-ul este legătura dintre aplicații și hardware.

Există mai multe tipuri de Kernel, fiecare cu implentarea și modul de funcționare propriu. Diferitele
sisteme de operare folosesc fie kernel monolithic, fie microkernel. Primul folosește o arhitectură în
care întregul system de operare, împreună cu kelner-ul, folosesc aceleași zone de memorie, astfel
oferind acces mai puternic la echipamentele fizice. În cazul microkernel-rului, kernelul în sine oferă
doar funcționalități de bază pentru rularea de servere care la rândul lor îndeplinesc diferite feluri de
funcții de kernel.

Aceată arhitectură permite rularea mai multor sisteme de operare pe același kernel.

!!! Nucleul nu este o aplicație însine, ci este un mediu în cadrul căruia pot rula alte aplicații.

 Interfața (Shell) – definește modul în care utilizatorul interacționează cu sistemul de operare.

Interfețele pot fi de tip CLI (Command Line Interface) și GUI (Graphical User Interface).

Caracteristicile tehnico-economice ale SO:

Așa cum s-a arătat, multitudinea sistemelor de operare existente în present, impugn stabilirea unor
caracteristici pe baza cărora se poate fi realizată o evaluare a performanțelor acestora la scopul
propus. Chiar dacă la momentul actual există câteva sisteme de operare consecrate care domină
piața , de multe ori raportul performanței preț nu este în favoarea acestora, în anumite domenii de
aplicare.

Elemente ce pot fi luate în considerarea atunci când se face luarea unui system de operare.

1. Timpul de răspuns – exprimă durata intervalului delimitat de lansarea unei cereri de serviciu
și achitarea a acesteia de către system. Acest atribut are în general două componente și
anume: timpul de așteptare pentru ca cererea respective să fie luată în considerație și timpul
de execuție propriu-zisă acestei cereri.
2. Simultaneitatea utililizării – măsoară gradul în care un system poate să lucrede în același
timp pentru mai mulți utilizatori să execute mai multe lucruri ale aceluiași utilizator.
3. Eficiență – măsoară prorpietatea unui system de a folosi în mod optim resursele de care
dispune.
4. Partajarea și protecția – caracterizează nivelul la care utilizatorii au posibilitatea să utilizeze
în comun informația prezentată în system și nivelul la care pot să comunice între ei, în
deplină siguranță.
5. Generalitatea, flexibilitatea, extensibilitatea – măsoară gradul în care un system poate fi
folositor și abitabil uunui context, precum și gradul în care se pot include în system noi
componente hardware și soft ware fără eforturi de proiectare și programare suplimentare.
6. Fiabilitatea și disponsabilitatea exprimă proprietatea unui system de operare de a funcționa
fără defecte (pene, blocaje) un un anumt timp și de a Evita goluri în funcționare din cauza
defectării uneia sau mai multor componente ale sale.
7. Transparență și vizibilitatea exprimă pedeoparte proprietatea unui system de a face imvizibil
utilizatorului ceea ce se afla în interfață de utilizare care I se oferă și pe de alta parte ,
capacitatea lui de a permite utilizatorilor să obțină anumite informații despre modul cum el
lucrează.

Obiectivele SO:
O analiză a sistemelor de operare existente scoate în evidență o varietate de obiective , care pot fi
grupate astfel: obiective generale, obiective comerciale și obiective diverse.

Printe obiective generale numară în primul rînd maximizarea eficienței și generalității sistemului,
precum și minimmizare a erorilor sistemului de operare (ca obiective primare) și în al doilea rând
maximizarea transparenței sistemului si a securității datelor (ca obiective secundare).

Obiectivele comerciale vizează maximizarea satisfacției utilizatorilor și na interesului potențial

pentru alți utilizatori.

Printre obiectivele diverse se amintește minimizarea efortului de concepți realizarea sistemului.

Indiferent de obiectivele sistemului de operare, el trebuie să pună la dispoziția utilizatorului mijloace

prin care acesta să poată crea, soca, regăsi (pentru a prelucra) și distruge informația.