Nnursing in geriatrie 1

As Corina Lazar

Nevoia de a respira

Sa ne aducem aminte!

Respiratia presupune trei etape principale:

1. Ventilatia pulmonara, influentata de:
- Capacitatea functionala a cailor respiratorii superioare (filtrare, umidificare,
incalzire a aerului)
- miscarile ventilatorii (la care concura muschii respiratori)
- procesul de circulare a aerului (tensiunea de membrana, presiunea intrapulmonara
pozitiva sau negativa)
- volumul si capacitatea pulmonara
2. Difuziunea si transportul gazelor la nivelul membranei alveolare
3. Reglarea respiratiei, asigurata prin centrul respirator din bulb si chemoreceptorii de la
nivelul arterelor aorta si carotida.

Cunoastem ca toate nevoile fundamentale comporta 3 dimensiuni: biofiziologica,

psihologica si sociala, influentate de o serie de factori.

1. Dimensiunea biofiziologica
a. Imobilizarea prelungita, determina o diminuare a ratei respiratorii. Participarea
diafragmatica mai diminuata, asociata cu o activitate mai scazuta a muschilor respiratori
intercostali, micsoreaza amplitudinea miscarilor respiratorii, producand o oxigenare
deficitara. Pe de alta parte, imobilizarea produce staza si acumulare de secretii bronsice
care nu pot fi expectorate din cauza scaderii fortei musculare si a deprimarii SNC, ceea ce
face ca tusea sa devina ineficienta.
b. Tusea. Este mecanismul care permite organismului de a se debarasa de secretii si de
alte substante iritante. Prin acumularea secretiilor se produce obstructia cailor respiratorii,
marind pericolul de infectii. Pe de alta parte, blocarea unei parti a arborelui respirator
duce la o oxigenare necorespunzatoare si la o eliminare deficitara a produsilor
metabolizati.
c. Hidratarea inadecvata conduce la acumularea de secretii, cu consecintele aratate mai
sus.
d. Obezitatea afecteaza respiratia, reducand considerabil expansiunea cutiei toracice prin
ingreunarea miscarilor respiratorii.

2. Dimensiunea psihologica
Anxietatea, legata de stres, se reflecta in mod diferit in activitatea respiratorie (dispnee,
senzatia de sufocare, etc.). O reactie anxioasa intensa poate antrena o hiperventilatie,
tradusa prin marirea ritmului si amplitudinii miscarilor respiratorii

3. Dimensiunea sociala
a. Tabagismul si poluantii industriali
b. Medicamentele. Polipragmazia predispune la disfunctii respiratorii. Principalele
medicamente incriminate sunt sedativele, care pe langa faptul ca scad mobilitatea
musculara, deprima centrul respirator din bulb.
c. Activitatea fizica moderata este de natura sa imbunatateasca respiratia. Un efort fizic
exagerat produce insa hiperventilatie pulmonara.
d. Exercitiile de relaxare, de controlare a respiratiei, de meditatie, pot controla starile de
tensiune, responsabile adesea pentru starile de sufocare.

Fiind strans legat de sistemele cardiovascular, nervos si muscular, aparatul respirator

suporta consecintele legate de afectiunile si bolile cronice ale celor trei sisteme. Astfel,
boala Parkinson, hemiplegiile sau dementa avansata impiedica eliminarea secretiilor.
Insuficienta cardiaca congestiva si bolile coronariene grave afecteaza schimburile
gazoase la nivelul alveolelor. Bolile pulmonare obstructive (BPOC, emfizemul pulmonar,
bronsita cronica, astmul bronsic) afecteaza caile respiratorii prin exces de secretii
bronsice, cu modificari ale tusei si expectoratiei.
Alte boli ca: pneumonia, tuberculoza pulmonara, cancerul si embolia pulmonara
agraveaza obstructia bronsica prin durere, oboseala, stare de curbatura.

1. Culegerea de date
In evaluarea functiei respiratorii a unei persoane varstnice, asistenta medicala trebuie sa
aiba in vedere cateva repere: simptomele, factorii de risc si bolile cronice, ca si limitele
functionale.
a. Simptomele principale ale afectiunilor respiratorii: tusea, expectoratia si dispneea.
Reflexul de tuse este “cainele de paza”al plamanilor. Tusea permite eliberarea cailor
respiratorii superioare, dar ea trebuie evaluata cu grija. Se vor nota orarul si durata,
precum si caracterul (tuse seaca, productiva, etc)
Expectoratia va fi, de asemenea, evaluata. Se vor urmari aspectul (consistenta, culoare),
cantitatea si, eventual, mirosul.
Dispneea. Se va determina imprejurarile aparitiei dispneei: la ce grad de efort? Este
insotita de tuse? A aparut brusc sau gradat? In ce perioada a zilei?, se modifica in functie
de pozitie?.
b. Factorii de risc si bolile cronice. Fumatul: daca fumeaza?, de la ce varsta?, cate tigari
pe zi? Sau daca e fumator pasiv?
Se va evalua mediul ambiental in care traieste varstnicul, precum si mediul ion care a
lucrat.
Se vor nota bolile cronice de care sufera (HTA, afectiuni cardiace, reumatisme) precum si
afectiunile acute din ultima perioada de timp (pneumonie, guturai, bronsite, etc)
c. Limitele functionale. Se va nota care este nivelul functional al varstnicului in plan fizic
si daca poate desfasura activitati sociale autonome.
Observatia este foarte importanta in evaluarea posturii, a somnului si a respiratiei
varstnicului. Se apreciaza ca o trreime din varstnici prezinta tulburari de somn legate de
afectiuni respiratorii. Se vor urmari tipul de respiratie, amplitudinea si ritmul.

2. Analiza si interpretarea datelor. Diagnosticul de nursing

Nevoia - Diagnosticul de nursing
A manca si a bea - Alterare a nutritiei legata de dispnee sau de distensie abdominala
secundara aerofagiei.
A elimina - Tulburari de eliminare legate de dificultatea de a face efort la defecatie si/sau
mioctiune.
A se misca si a avea o buna postura - Intoleranta la activitate legata de dispnee si
oboseala.
A dormi si a se odihni - Tulburari de somn legate de tuse sau dispnee.
A se imbraca si a se dezbraca - Dificultate legata de oboseala sau dureri toracice.
A mentine temperatura in limite normale - Hipertermie (potentiala) legata de infectii ale
cailor respiratorii
A fi curat, a avea tegumente intacte - Modificari ale mucoasei bucale legate de respiratia
pe gura sau de expectoratia prea abundenta.
A evita pericolele - Teama de sufocare, anxietate, legate de dispnee.
A comunica - Dificultate legata de dispnee si/sau tuse.
A trai conform credintelor spirituale - Imposibilitate de a participa la serviciile religioase,
legate de dificultatea in respiratie si/sau tuse.
A avea activitate - Dificultate legata de restrictiile impuse de afectiunea respiratorie.
A se recrea - Lipsa de activitati recreative, legata de oboseala secundara dispneei.
A invata - Inabilitatea de a invata legata de hipoxie.

Diagnosticele de nursing pot fi grupate in trei categorii, fiind legate de aceeasi factori
etiologici (surse de dificultate) si presupun aceleasi interventii:
- degajare ineficace a cailor respiratorii superioare, stare in care individul este incapabil
de a-si elibera caile respiratorii obstruate de secretii (zgomote respiratorii anormale -
raluri, modificari de ritm si amplitudine, tuse, incapacitatea de a expectora, dispnee,
cianoza)
- tipuri ineficace de respiratie: stari in care miscarile respiratorii nu permit umplerea si
golirea plamanilor de aer (dispnee, respiratii scurte, tahipnee, cianoza, batai ale aripilor
nasului, modificari de amplitudine; pozitie sezand, cu mainile pe genunchi, aplecat
inainte; respiratie cu buzele stranse, expir prelungit)
- schimburi defectuoase de gaze, in care trecerea oxigenului si/sau a dioxidului de
carbon din/in alveole in/din patul vascular este diminuata (stare confuza, somnolenta,
agitatie, iritabilitate, polipnee).

3. Planificarea si implementarea interventiilor

Interventiile vor urmari restabilirea autonomiei si prevenirea problemelor potentiale.
Tipuri de interventii:
a. Exercitii respiratorii frecvente: respiratie profunda si exercitii izometrice pentru
diafragm si muschii intercostali
b. Activitati fizice moderate: plimbari, urcat de trepte, etc
c. Abordarea unei posturi care sa favorizeze expansiunea toracelui
d. Hidratare adecvata
e. Pastrarea temperaturii si umiditatii ambientale in limite normale
f. Aerisirea camerei
g. Exercitii de relaxare pentru controlul respiratiei
h. Regim dietetic pentru persoanele supraponderale
i. Evitarea fumatului si a agentilor poluanti
j. Portul de imbracaminte care sa nu stanjeneasca miscarile respiratorii.
Interventii curative

A. Exercitii respiratorii
a. Respiratia diafragmatica are ca scop cresterea rolului diafragmului in respiratie.
Practicata corect si repetat, poate crea un automatism. Exercitiul consta in:
- plasarea unei maini pe stomac si a celeilalte maini pe mijlocul toracelui
- se inspira lent si profund pe nas, lasand abdomenul sa avanseze cat de mult posibil
- se expira pe gura cu buzele stranse, contractandu-se muschii abdominali. In acelasi
timp se executa o presiune cu mana pe abdomen, urmand miscarea respiratorie.
- se repeta timp de un minut, cu doua minute pauza. Se exerseaza timp de 10 minute, de
patru ori pe zi. Se va exersa intai in decubit si apoi sezand.
Adoptarea respiratiei diafragmatice permite diminuarea ritmului respirator si cresterea
cantitatii de aer in bazele plamanilor.
b. Respiratia cu buzele stranse amelioreaza transportul oxigenului, induce o respiratie
lenta si profunda. Este eficace in reducerea dispneei de efort. Tehnica permite intarirea
muschilor respiratori, prelungirea expiratiei, reducerea retentiei de dioxid de carbon,
cresterea presiunii exercitate in timpul expiratiei si reduce rezistenta care se manifesta la
nivelul cailor respiratorii superioare.
Se poate realiza in trei pozitii:
Culcat: se inspira pe nas si se expira pe gura, tinand buzele stranse, contractand muschii
abdominali. Se numara pana la sapte. Se reia ciclul.
Sezand: se aseaza clientul pe un scaun, cu bratele incrucisate pe piept. Se inspira pe nas,
se expira pe gura, cu buzele stranse, aplecandu-se in fata. Se numara pana la sapte. Se reia
ciclul.
In ortostatism: se inspira pe nas, facand doi pasi. Se expira pe gura, cu buzele stranse,
facand 4-5 pasi.
B. Tehnici de a tusi
Inainte de a incepe exercitiul se va practica respiratia diafragmatica de cateva ori, apoi se
vor parcurge urmatorii pasi:
- se aseaza pe scaun, cu picioarele pe sol sau pe un taburet
- se aduc umerii inainte
- se apleaca usor capul in fata
- se aplica o perna pe abdomen, tinand-o cu bratele
- dupa practicare catorva respiratii diafragmatice, se apleaca usor trunchiul in fata si se
tuseste de 2-3 ori. Se evita respiratiile scurte dintre episoadele de tuse.
- se redreseaza lent si se inspira profund
- se repeta ciclul.
Datorita faptului ca accesele de tuse sunt obositoare si uneori anoxigene, as medical va
ramane langa cel care tuseste, pozitionandu-l astfel ca expansiunea toracelui sa se faca
nestanjenit. O astfel de pozitie este cea sezand la marginea patului, cu coatele sprijinite pe
o masa in fata pacientului.

C. Mijloace de a imbunatati starea de sanatate

a. Obiceiuri alimentare
- daca mancatul produce dispnee, se va asigura repaus inainte si dupa mese
 - se vor evita bauturile prea reci sau prea fierbinti, care pot provoca accese de tuse
- se vor evita alimentele care fermenteaza, intrucat gazele pot influenta negativ respiratia
abdominala.
- sunt recomandate gustarile mici si dese.
b. Evitarea eforturilor care produc oboseala
c. Pastrarea unei igiene bucale pentru evitarea infectiillor
d. Evitarea contactului cu o alta persoana care sufera de infectii respiratorii
e. Daca exista recomandare medicala se va administra vaccin antigripal.

Evaluarea
Criteriile de evaluare vor trebui sa raspunda urmatoarelor intrebari:
- Exista semne de hipoxie (stare confuziva, agitatie, cianoza)?
- Semnele vitale sunt normale si stabile?
- Gazele arteriale sunt in proportii normale?
- Au fost eliminati agentii de mediu iritanti, poluanti?
- Clientul poate expectora?
- Participa la activitatile zilnice autonom?
- Si-a reconsiderat reactiile fata de anxietate?
- A simtit o ameliorare?