CURSUL 5

CONCEPŢIA DE JOC

Concepţia de joc reprezintă sistemul cunoştinţelor şi deprinderilor, precum şi interpretarea

specifică a factorilor de joc, printr-o atitudine şi acţiune convergentă a jucătorilor, în
vederea randamentului competiţional.

Concepţia de joc stabileşte liniile directoare orientative şi anumite principii tactice, fără a
limita activitatea creatoare a antrenorilor şi jucătorilor.

Principalele elemente de conţinut ale concepţiei de joc sunt următoarele:

 Factorii specifici

 Factorii antrenamentului

 Factorii de organizare a jocului

 Factorii psiho-morali

I.Factorii specifici sunt:

a. factorul general, care este determinat de totalitatea trăsăturilor de joc caracteristice unor
concepţii internaţionale şi naţionale;

b. factorul specific particular, care este determinat de interpretările competiţiei locale, cu

caracter tactic, strategic, fizic, tehnic al propriei echipe.

II.Factorii antrenamentului constau în:

 pregătirea fizică care reprezintă baza valorificării pregătirii tehnice şi tactice;

 pregătirea tehnică, care poate fi condiţionată cantitativ şi calitativ de procesul de

antrenament şi datorită mijloacelor tehnice inedite poate căpăta o calitate estetică
(stilul);

 pregătirea tactică, care semnifică sensul activ şi caracteristic manifestării

competitive.

1
III.Factorii de joc (pregătirea fizică, tehnică şi tactică) sunt componente ale unei concepţii
de joc şi se află într-o strânsă interdependenţă (unul luând-o înainte, creează automat
premisa ameliorării celorlalţi factori).

Factorii de organizare a jocului sunt:

 sistemul de joc, care reprezintă dispunerea jucătorilor pe teren şi valorificarea lor

diferită în fazele de atac şi apărare pentru obţinerea superiorităţii în confruntare cu
echipa adversă;

În fotbalul modern sistemul şi-a modificat fundamental înfăţişarea prin încorporarea

achiziţiilor tactice, tehnice şi strategice, care presupun informarea prealabilă în teren şi
acţionarea cea mai eficientă şi raţională, în funcţie de solicitările fazelor de joc la un
moment dat.

 ideea tactică – se concretizează la nivelul jucătorilor şi al echipei printr-o

interpretare anumită a unui mijloc tactic. Ea presupune un act de gândire, un proces
psihic, o anumită interpretare mentală a elementelor tactice. Ideea tactică poate
viza un anumit joc (ca o tactică specială), dar mai ales un şir întreg de jocuri, ceea
ce concretizează impunerea propriului joc în atac şi apărare.

 principiile tactice ale concepţiei de joc reprezintă un factor de organizare a jocului

cu conţinut psihologic, moral, educativ şi tactic, însuşite în procesul de
antrenament, care definesc, în final, calitatea şi randamentul concepţiei de joc.

Principiile tactice ale concepţiei de joc prezintă o mare importanţă în organizarea jocului,
deoarece, însuşite asemănător de către toţi jucătorii, pot ordona şi sincroniza acţiunile
individuale şi colective şi în acelaşi timp reprezintă un factor constant şi sigur de
coordonare a jocului, determinând jucătorii să devină selectori ai fazelor pe care le
intreprind.

Principiile tactice ale concepţiei de joc pot fi sistematizate astfel:

1. principii de joc ale marilor echipe

2. principii de joc ale federaţiilor naţionale

3. principii de joc specifice jocului unei echipe, antrenor sau jucător.

2
 1. Principiile de joc ale marilor echipe sunt următoarele:

 în atac:

 joc orientat permanent în adâncime, penetrant, direct pe poarta adversă;

 desfăşuraea atacului pe toată lărgimea terenului de joc;

 mobilitatea atacului prin folosirea schimbărilor rapide de pe o parte pe cealaltă a

terenului;

 improvizrea permanentă pentru a surprinde adversarul;

 în apărare:

 întârzierea jocului adversarului (împotriva jocului în adâncime);

 concentrarea apărătorilor pe direcţia atacului advers (împotriva jocului direct);

 realizarea echilibrului în apărare prin acoperirea tuturor zonelor şi părţilor laterale

ale terenului;

 controlul retragerii, organizarea şi reorganizarea recuperării mingii şi oprirea

atacului advers.

Este oportun să scotem în evidenţă faptul că pentru fiecare principiu în atac există un
contraprincipiu în apărare şi invers. În alternanţa lor aceste principii constituie lanţul
metodic al pregătirii unei echipe pentru a avea o concepţie de joc modernă.

2. Principiile de joc ale Federaţiei Române de Fotbal sunt:

 joc colectiv;

 joc constructiv;

 joc elastic;

 joc ofensiv;

 joc echilibrat;

 utilizarea tactică a vitezei de joc;

3
  adaptarea la situaţii, realizată de jucători ca ambianţă propice activităţii omogene şi
creatoare.

Din aceste principii reies trăsăturile tactice esenţiale ale F.R.F. care trebuie respectate în
alcătuirea concepţiei de joc pe plan naţional şi care sunt următoarele:

 prezenţa fundaşului central de acoperire în organizarea jocului în atac şi apărare;

 perfecţionarea jocului fără minge, în care să apară circulaţia jucătorilor în atac şi

apărare, pe toată lungimea şi lăţimea terenului, în funcţie de necesităţile fazei, pe
toată durata jocului;

 aplicarea consecventă şi promptă a marcajului, pentru a nu periclita sistemul

defensiv prin prezenţa unor adversari liberi (marcaj pentru oprirea acţiunii adverse
şi pentru recuperarea mingii);

 schimbarea ritmului de joc în fazele de atac, acceleraea lui în finalizarea acţiunilor

ofensive prin mişcare rapidă fără minge şi prin schimbări a direcţiei de atac în
viteză maximă;

 apariţia în joc a unor scheme şi manevre proprii echipei, care să pună în dificultate
echipa adversă, speculându-I slăbiciunile.

3. Principii specifice jocului unei echipe (antrenor)

Orice echipă de fotbal trebuie să aibă o concepţie de joc, care să respecte cele mai noi
cuceriri ale fotbalului internaţional, să fie în concordanţă cu cerinţele fotbalului naţional şi
să fie specifică echipei şi antrenorului, în funcţie de posibilităţile şi particularităţile
jucătorilor şi ale echipei respective.

În acest sens fiecare antrenor stabileşte principii de joc pe care trebuie să le respecte toţi
jucătorii şi aceste principii se referă la:

 cum joacă echipa în atac şi apărare;

 cum joacă echipa în desfăşurarea jocului şi la momentele fixe;

 cum joacă echipa în terenul propriu, la mijlocul terenului şi în terenul advers;

 cum joacă echipa pe partea dreaptă, pe centru şi pe partea stângă;

4
  alte principii în organizarea jocului echipei.

4. coordonarea jocului în teren de către jucători este al patrulea factor de

organizare a jocului. Conducătorul de joc în ofensivă sau defensivă acţionează după legile
concepţiei de joc cunoscută de toţi jucătorii şi în acelaşi timp după cerinţele imediate ale
rezolvării eficiente ale situaţiilor în care se află.

Atât coordonatorul principal, cât şi cel temporar au de fapt, misiunea să valorifice calităţile
speciale ale partenerilor, să creeze situaţii tactice, să repare greşeli, să anticipeze acţiunile
coechipierilor şi ale adversarilor.

IV. Factorii psihomorali

Factorii psihomorali sunt în general trăsături ale personalităţii şi educaţiei; intervin în ceea
ce priveşte nivelul şi calitatea angajării şi atitudinii jucătorilor faţă de obiectivele echipei.
Factorii psiho-morali ai concepţiei de joc sunt următorii:

a. convergenţa psiho-tactică;

b. resursele volitive;

c. responsabilitatea activităţilor de joc.

a. convergenţa psiho-tactică este atitudinea comună şi sincronizată a tuturor jucătorilor

echipei în realizarea mijloacelor de atac, sau a recuperării mingii, conform unei
programări din procesul de antrenament sau a unei iniţiative spontane din timpul jocului,
efectuate în consensul trăsăturilor tactice proprii şi conforme situaţiilor concrete din teren;

b. resursele volitive constitue pentru concepţia de joc elementul motor ce-I mobilizează
sistemul şi toate procesele psihice cerute de joc;

c. responsabilitatea activităţilor de joc defineşte capacitatea de integrare a jucătorului în

mecanismul tactic al echipei şi totodată calitatea şi eficienţa acestei integrări; ea are
componente intelectuale, afective şi volitive şi nu are caracter restrictiv, deoarece actul
responsabil presupune capacitatea de alegere a soluţiilor şi deciziilor; spiritul colectiv,
educaţia corelării tactice, a colaborării care sunt premise necesare ale capacităţii de
descoperire a cât mai multor soluţii şi de alegere a celei mai eficiente.

5
Ca notă definitorie putem afirma că fiecare factor al concepţiei de joc are importanţa sa, se
influenţează reciproc iar perfecţionarea lor în procesul de antrenament duce la stabilirea
unei concepţii de joc moderne şi eficiente.

Concepţia de joc nu poate fi limitată, finită ci ea rămâne un proces de dezvoltare cauzată

de reacţii necunoscute şi diferite ale jucătorilor, faţă de replicile adversarilor.

Concepţia de joc fără a fi o dogmă trebuie să devină un program pentru tactica generală şi
specială. Din ea apar ideile noi de joc şi planurile tactice speciale pentru fiecare joc şi
adversar.

Pentru a stabili concepţia de joc a unei echipe se iau în considerare principiile fotbalului
internaţional şi cerinţele F.R.F. şi se formulează factorii concepţiei de joc a echipei proprii,
care se referă la:

a. principiile de joc ale echipei;

b. factorii de care depinde concepţia de joc în atac;

c. factorii de care depinde concepţia de joc în apărare;

d. reguli tehnico-tactice ce trebuiesc respectate în situaţiile de joc;

e. alţi factori în organizarea concepţiei de joc.

a. Principiile de joc ale echipei:

 în atac (de la poarta proprie spre poarta adversă)

 înlăturarea pericolului oricum ar fi cu mijloace regulamentare;

 pasă simplă spre margine;

 siguranţa mingii;

 organizarea echipei după pas afară (în alergare);

 joc direct şi foarte rapid dacă se poate;

 joc simplu şi precis;

 se organizează echipa poziţional;

 se caută breşa în dispozitivul defensiv advers prin pase;

6
  din treimea superioară a terenului jocul se accelerează;

 se decide atacul;

 viteză şi forţă maximă;

 se trage la poartă din prima situaţie;

 se încadrează poarta adversă şi se urmăreşte mingea cu vitază maximă;

 în apărare

 presing la adversarul cu mingea combinat cu marcajul strict efectuat de ceilalţi

coechipieri;

 echipa se retrage rapid în zona de mijloc a terenului;

 concentrarea jocului pe direcţia atacului advers;

 ocuparea părţii opuse pentru a evita surprizele;

 organizarea apărării în uşoară retragere, căutând să oprească adversarul;

 gruparea în zonă grupată sau om la om combinat cu zonă şi atac de deposedare

pentru recuperarea mingii;

 realizarea superiorităţii în apărare şi recuperarea mingii;

 concentrare maximă, oprirea adversarului, evitarea golului cu toate mijloacele

posibile.

b. Factorii de care depinde concepţia de joc în atac:

 Demarcările simultane

 este o condiţie fără de care nu se realizează performanţa în jocul modern;

 prin demarcări simultane se realizează jocul fără posturi în atac;

 prin realizarea demarcărilor simultane se urmăreşte desfacerea jocului pe toată

lăţimea terenului, lărgind spaţiile de joc pentru jucătorii care vin din liniile din
spate cu şi fără minge;

7
  prin demarcările simultane se realizează întinderea echipei adverse pe toată
lungimea terenului pentru a crea spaţii mari, împiedicând adversarul să realizeze
un dublaj eficient în apărare;

 realizarea demarcărilor în toate cele 3 zone ale atacului (zona I la 10-20 m.

împrejurul mingii, zona II-a 2030 m., zona III- a peste 35 m. de minge) pentru a
crea nesiguranţă în organizarea jocului echipei adverse;

 se realizează prin jocuri 2: 2 până la 11:11 care să imite şi să realizeze modelele de

joc.

 Pasarea mingii:

 schimbarea de direcţie a deplasării mingii prin pasarea ei cât mai variată în drumul
spre poarta adversă;

 pasarea cât mai rapidă a mingii;

 efectuarea de mişcări înşelătoare înainte de pasarea mingii pentru camuflarea

adevăratelor intenţii;

 control bun al mingii, combinarea pasării cu driblingul pentru a scoate din joc un
adversar şi a crea spaţii libere de joc;

 mişcări continue a jucătorilor în cele 3 zone în scopul de a mări posibilităţile de

pasare pentru posesorul mingii în faza respectivă;

 măiestrie în păstrarea şi transmiterea mingii în orice direcţie în funcţie de situaţiile

de joc;

 în terenul propriu efectuarea paselor cu mare siguranţă, rapid, precis celui mai
apropiat sau mai bine plasat şi demarcat coechipier;

 folosirea variată a paselor lungi: centrărilor, lansărilor şi deschiderilor.

 Trasul la poartă

Trasul la poartă reprezintă scopul final al jocului în atac, se execută ori de câte ori este
posibil, din orice poziţie, de oricare jucător, cu orice procedeu tehnic, se execută în funcţie
de plasamentul portarului, în condiţii de opoziţie activă a adversarului, în condiţii de
aglomerare, pe terenuri grele, după efort intens şi solicită execuţii în condiţii îngreuiate.

8
Trasul la poartă este cel mai greu element tehnico-tactic al jocului şi se realizează prin
următoarele sisteme de acţionare:

 driblingul individual al unui jucător împotriva a 1-2-3 apărători;

 combinaţii între 2 jucători;

 combinaţii de 2 jucători pentru al treilea;

 jocuri cu număr redus de jucători, pe zonele de teren pe care jucătorii acţionează de

obicei.

 Momentele fixe ale jocului:

 fiecare echipă să pregătească 2-3 combinaţii la momentele fixe ale jocului (mai
ales în apropierea porţii adverse), pe care să le execute până la virtuozitate;

 este indicat să se lucreze în două direcţii strategice: pentru obţinerea situaţiilor din
care să le revină avantajul executării unor combinaţii la momentele fixe şi
executarea acestora în concordanţă cu calităţile jucătorilor proprii, cu greşelile
adversarului şi alte caracteristici.

c.Factorii de care depinde concepţia de joc în apărare

Presingul executat individual, în diferite zone ale terenului, este o armă tactică în apărare,
cu care se poate recupera mingea, împiedicând jucătorul advers să o joace, iar executat cu
toată echipa este o armă psiho-tactică deosebită, forţând psihologic adversarul să cedeze
mingea sau să greşească în atac. Presingul se realizează combinat cu marcajul strict până
când adversarul pierde mingea.

Forma de apărare în zonă are la baza următorul mod de organizare: după pierderea mingii
se cedează terenul adversarului, echipa se repliază rapid şi se organizează în zonă, după
care iniţiază recuperarea mingii prin deposedare (această formă de apărare este mult mai
eficientă combinată cu alte forme de apărare).

Forma de apărare om la om este utilizată de echipele vcare au jucători cu mare

personalitate, capabili să joace egal în atac şi apărare, care să marcheze şi să oprească un
adversar în orice fază a jocului în cele 90 de minute. Este o formă foarte eficace, dar foarte

9
grea, deoarece nerespectarea sarcinilor de joc de către un singur jucător duce la crearea
superiorităţii numerice a adversarului. În fotbalul modern se utilizează frecvent numai
pentru anumiţi jucători foarte buni ai echipei adverse.

Apărarea combinată este forma cea mai convenabilă majorităţii echipelor. În această
formă de apărare se acţionează astfel: echipa se retrage sau se organizează în zona în care
pierde mingea, de unde trece la marcaj om la om. Este o formă de apărare mai uşoară,
disciplinată, permite ajutorul reciproc, dar depinde de valoarea jucătorilor proprii şi a
jucătorilor adverşi.

Apărarea la momentele fixe ale jocului presupune organizarea întregii echipe pentru
asigurarea superiorităţii numerice, înlăturarea pericolului atacului advers şi evitarea
primirii golului prin toate mijloacele regulamentare.

Momentul recuperării mingii. În momentul pierderii mingii adversarul caută să se

reorganizeze, este dezorientat, se află într-un moment de derută, neştiind cum va acţiona
echipa aflată în posesia mingii. Echipa care a intrat în posesia mingii poate acţiona direct
pe poartă printr-o combinaţie inteligentă şi poate marca (iniţierea unui contraatac rapid)
sau caută să păstreze posesia mingii printr-un atac poziţional.

Cele două aspecte ale disputei din momentul pierderii posesiei mingii avantajează echipa
care reuşeşte să se adapteze mai repede la situaţiile de joc şi să procedeze strategic mai
bine.

Regulile tehnico-tactice ce trebuie respectate în diferite situaţii de joc se referă la:

 cum joacă echipa la momentele fixe;

 cum joacă echipa în funcţie de condiţiile atmosferice;

 cum joacă echipa pe culoarul central şi pe culoarele laterale;

 cum joacă echipa în terenul propriu, la centrul terenului şi în terenul advers.

Toate aceste aspecte pot influenţa concepţia de joc şi în acest sens se pot da următoarele
exemple:

 la lovitura de începere, în atac, echipa să încerce o combinaţie tactică de

surprindere a adversarului, executată în viteză şi cu mare convingere; în apărare la
acest moment fix, echipa să acţioneze cu mare prudenţă pentru a nu fi surprinsă,

10
 urmărind foarte atant adversarii în executarea primelor manevre pentru a deduce şi
sesiza intenţiile acestora;

 la lovitura de colţ pe teren umed se recomandă corner scurt sau execuţii directe pe
jos;

 la loviturile libere se recomandă execuţii directe sau mascate, cu acţiuni

sincronizate ale jucătorilor pentru a realiza o eficienţă maximă;

 jocul de atac pe culoarele laterale să se caracterizeze prin: cursivitatea paselor,

precizia jocului, viteză de joc, eficienţă în construcţia jocului;

 jocul pe culoarul central să se caracterizeze prin: incisivitate, rapiditate, forţă de

penetraţie şi promptitudine în finalizare;

 reguli tacice pentru jocul de atac în terenul propriu: echipa să joace sigur, repede,
spre marginile terenului, la cel mai liber, demarcat jucător, cu siguranţă în
transmiterea mungii;

 reguli tactice în atac la mijlocul terenului: circulaţie rapidă a mingii, joc poziţional
pentru a găsi cea mai bună soluţie pentru atacul final sau pasarea rapidă a mingii
pentru contraatac sau atac rapid;

 reguli tactice pentru atac în terenul advers: joc simplu, rapid, finalizare la prima
situaţie, pasă înapoi când unghiul este prea închis, şuturi de la distanţă, încadrarea
porţii şi urmărirea mingii;

 reguli tactice în apărare: presing, gruparea şi concentrarea de apărători pe direcţia

atacului advers, asigurarea părţii opuse, forţarea adversarului să greşească, lupta
permanentă pentru recuperarea mingii.

Alţi factori în organizarea concepţiei de joc proprii:

 echipa de bază (valoarea individuală a jucătorilor şi cea colectivă a echipei,

valoarea ei pe compartimente)

 rezervele;

 media de vârstă a echipei;

11
  performanţele anterioare;

 alcătuirea echipei.

Ţinând cont de toţi aceşti factori care determină şi influenţează concepţia de joc se pot
stabili principiile şi regulile tactice proprii unei echipe sau antrenor. Astfel putem da
exemplu concepţia de joc a profesorului A. Niculescu:

 în atac: acţiunile să se desfăşoare în mod constructiv, cu aportul unui număr

suficient de jucători, care să asigure eficacitatea lor, fără să excludă aportul
personalităţii în realizarea scopului final; acţiuni în faza finală cu maxim de viteză;
combativitate şi dârzenie pentru a realiza eficacitatea; acţiuni dinamice în viteză cu
distanţe convenabile între jucători evitându-se şablonismul; mişcare de ansamblu a
echipei conştientă şi precisă, cuprinzând şi acţiunile temporare ale jucătorilor în
afara funcţiei de bază pe care o au în mecanismul echipei.

 în apărare: acţiunile de joc vor fi efectuate cu toată capacitatea componenţilor

echipei, pentru realizarea recuperării mingii şi împiedicarea adversarului de a ataca
poarta, indiferent de forma aşezării sau de numărul de jucători care iau parte la
acţiune; intervenţii realizate viguros, ferm, folosind la maxim calităţile fizice,
tehnice, tactice, psihice ale jucătorilor; joc cu caracter temporar şi elastic,
permiţând revenirea rapidă în atac a fiecărui jucător; acţiunile de apărare se vor
desfăşura fără a perturba modul de organizare al echipei deşi va acţiona colectiv;
aportul individual în cadrul întregului joc va trebui să ducă la realizări pentru
întreaga echipă şi nu la etalări personale lipsite de eficienţă.

Materializarea concepţiei de joc se face în cadrul unui sistem de joc aplicat foarte elastic,
bazat pe aşezarea în teren a jucătorilor, care convine mai mult în raport cu trăsăturile lor
individuale şi cele ale echipei în ansamblu ei.

Aşezarea nu este o dogmă ci se poate adapta la varianta de aşezare care are o eficienţă
reală şi se încadrează într-o concepţie proprie, zona de acţiune, sarcinile şi iniţiativa
creatoare a jucătorilor fiind mărite pentru a avea randament superior.

Mijloacele de joc ale unei echipe sunt următoarele:

 în atac: pasrea mingii, demarcarea, jocul cu capul, trasul la poartă, combinaţiile la

momentele fixe ale jocului şi trecerea rapidă din atac în apărare;

12
  în apărare: marcajul, dublajul, deposedarea (recuperarea), jocul cu capul,
organizarea la momentele fixe ale jocului şi trecerea rapidă din apărare în atac.

Concepţia de antrenament reprezintă traducerea în viaţă a concepţiei de joc a unei echipe

şi are următoarele principii:

 concepţia de antrenament are ca principiu de bază modelarea întregii pregătiri a

antrenamentului la condiţiile jocului oficial de fotbal;

 marea performanţă este rodul muncii unei echipe tehnice multidisciplinare

(antrenor, medic, psiholog, preparator fizic, antrenori secunzi, etc.)

 fotbalul solicită o luptă permanentă cu tine însuţi pentru autodepăşire, o luptă

colectivă pentru a învinge un adversar numai cu arme strategice sportive generale
şi speciale;

 concepţia de antrenament are legi, metode şi mijloace constituite într-un arsenal

strategic de pregătire a unei echipe;

 antrenamentul modern înseamnă antrenament individual total adaptat fiecărui

jucător şi apoi antrenament colectiv (antrenamentul individual să fie adaptat şi
subordonat echipei);

 planificarea ştiinţifică a pregătirii ţi ţinerea unei evidenţe stricte a activităţii şi

indicatorilor gradului de pregătire şi a randamentului în competiţii (pentru a avea
date reale ale progresului);

 realizarea unor programe de antrenament modelate la cerinţele jocului oficial

(metode şi mijloace de antrenament executate specific de un jucător, grupe de
jucători şi întreaga echipă);

 prezenţa în cadrul tuturor antrenamentelor a elementelor de întrecere (condiţii de

întrecere cu tine însuţi, cu adversari direcţi şi indirecţi).

13