Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CONCEPŢIA DE JOC
Concepţia de joc stabileşte liniile directoare orientative şi anumite principii tactice, fără a
limita activitatea creatoare a antrenorilor şi jucătorilor.
Factorii specifici
Factorii antrenamentului
Factorii psiho-morali
a. factorul general, care este determinat de totalitatea trăsăturilor de joc caracteristice unor
concepţii internaţionale şi naţionale;
1
III.Factorii de joc (pregătirea fizică, tehnică şi tactică) sunt componente ale unei concepţii
de joc şi se află într-o strânsă interdependenţă (unul luând-o înainte, creează automat
premisa ameliorării celorlalţi factori).
Principiile tactice ale concepţiei de joc prezintă o mare importanţă în organizarea jocului,
deoarece, însuşite asemănător de către toţi jucătorii, pot ordona şi sincroniza acţiunile
individuale şi colective şi în acelaşi timp reprezintă un factor constant şi sigur de
coordonare a jocului, determinând jucătorii să devină selectori ai fazelor pe care le
intreprind.
2
1. Principiile de joc ale marilor echipe sunt următoarele:
în atac:
în apărare:
Este oportun să scotem în evidenţă faptul că pentru fiecare principiu în atac există un
contraprincipiu în apărare şi invers. În alternanţa lor aceste principii constituie lanţul
metodic al pregătirii unei echipe pentru a avea o concepţie de joc modernă.
joc colectiv;
joc constructiv;
joc elastic;
joc ofensiv;
joc echilibrat;
3
adaptarea la situaţii, realizată de jucători ca ambianţă propice activităţii omogene şi
creatoare.
Din aceste principii reies trăsăturile tactice esenţiale ale F.R.F. care trebuie respectate în
alcătuirea concepţiei de joc pe plan naţional şi care sunt următoarele:
apariţia în joc a unor scheme şi manevre proprii echipei, care să pună în dificultate
echipa adversă, speculându-I slăbiciunile.
Orice echipă de fotbal trebuie să aibă o concepţie de joc, care să respecte cele mai noi
cuceriri ale fotbalului internaţional, să fie în concordanţă cu cerinţele fotbalului naţional şi
să fie specifică echipei şi antrenorului, în funcţie de posibilităţile şi particularităţile
jucătorilor şi ale echipei respective.
În acest sens fiecare antrenor stabileşte principii de joc pe care trebuie să le respecte toţi
jucătorii şi aceste principii se referă la:
4
alte principii în organizarea jocului echipei.
Atât coordonatorul principal, cât şi cel temporar au de fapt, misiunea să valorifice calităţile
speciale ale partenerilor, să creeze situaţii tactice, să repare greşeli, să anticipeze acţiunile
coechipierilor şi ale adversarilor.
Factorii psihomorali sunt în general trăsături ale personalităţii şi educaţiei; intervin în ceea
ce priveşte nivelul şi calitatea angajării şi atitudinii jucătorilor faţă de obiectivele echipei.
Factorii psiho-morali ai concepţiei de joc sunt următorii:
a. convergenţa psiho-tactică;
b. resursele volitive;
b. resursele volitive constitue pentru concepţia de joc elementul motor ce-I mobilizează
sistemul şi toate procesele psihice cerute de joc;
5
Ca notă definitorie putem afirma că fiecare factor al concepţiei de joc are importanţa sa, se
influenţează reciproc iar perfecţionarea lor în procesul de antrenament duce la stabilirea
unei concepţii de joc moderne şi eficiente.
Concepţia de joc fără a fi o dogmă trebuie să devină un program pentru tactica generală şi
specială. Din ea apar ideile noi de joc şi planurile tactice speciale pentru fiecare joc şi
adversar.
Pentru a stabili concepţia de joc a unei echipe se iau în considerare principiile fotbalului
internaţional şi cerinţele F.R.F. şi se formulează factorii concepţiei de joc a echipei proprii,
care se referă la:
siguranţa mingii;
6
din treimea superioară a terenului jocul se accelerează;
se decide atacul;
în apărare
Demarcările simultane
7
prin demarcările simultane se realizează întinderea echipei adverse pe toată
lungimea terenului pentru a crea spaţii mari, împiedicând adversarul să realizeze
un dublaj eficient în apărare;
Pasarea mingii:
schimbarea de direcţie a deplasării mingii prin pasarea ei cât mai variată în drumul
spre poarta adversă;
control bun al mingii, combinarea pasării cu driblingul pentru a scoate din joc un
adversar şi a crea spaţii libere de joc;
în terenul propriu efectuarea paselor cu mare siguranţă, rapid, precis celui mai
apropiat sau mai bine plasat şi demarcat coechipier;
Trasul la poartă
Trasul la poartă reprezintă scopul final al jocului în atac, se execută ori de câte ori este
posibil, din orice poziţie, de oricare jucător, cu orice procedeu tehnic, se execută în funcţie
de plasamentul portarului, în condiţii de opoziţie activă a adversarului, în condiţii de
aglomerare, pe terenuri grele, după efort intens şi solicită execuţii în condiţii îngreuiate.
8
Trasul la poartă este cel mai greu element tehnico-tactic al jocului şi se realizează prin
următoarele sisteme de acţionare:
fiecare echipă să pregătească 2-3 combinaţii la momentele fixe ale jocului (mai
ales în apropierea porţii adverse), pe care să le execute până la virtuozitate;
este indicat să se lucreze în două direcţii strategice: pentru obţinerea situaţiilor din
care să le revină avantajul executării unor combinaţii la momentele fixe şi
executarea acestora în concordanţă cu calităţile jucătorilor proprii, cu greşelile
adversarului şi alte caracteristici.
Presingul executat individual, în diferite zone ale terenului, este o armă tactică în apărare,
cu care se poate recupera mingea, împiedicând jucătorul advers să o joace, iar executat cu
toată echipa este o armă psiho-tactică deosebită, forţând psihologic adversarul să cedeze
mingea sau să greşească în atac. Presingul se realizează combinat cu marcajul strict până
când adversarul pierde mingea.
Forma de apărare în zonă are la baza următorul mod de organizare: după pierderea mingii
se cedează terenul adversarului, echipa se repliază rapid şi se organizează în zonă, după
care iniţiază recuperarea mingii prin deposedare (această formă de apărare este mult mai
eficientă combinată cu alte forme de apărare).
9
grea, deoarece nerespectarea sarcinilor de joc de către un singur jucător duce la crearea
superiorităţii numerice a adversarului. În fotbalul modern se utilizează frecvent numai
pentru anumiţi jucători foarte buni ai echipei adverse.
Apărarea combinată este forma cea mai convenabilă majorităţii echipelor. În această
formă de apărare se acţionează astfel: echipa se retrage sau se organizează în zona în care
pierde mingea, de unde trece la marcaj om la om. Este o formă de apărare mai uşoară,
disciplinată, permite ajutorul reciproc, dar depinde de valoarea jucătorilor proprii şi a
jucătorilor adverşi.
Apărarea la momentele fixe ale jocului presupune organizarea întregii echipe pentru
asigurarea superiorităţii numerice, înlăturarea pericolului atacului advers şi evitarea
primirii golului prin toate mijloacele regulamentare.
Cele două aspecte ale disputei din momentul pierderii posesiei mingii avantajează echipa
care reuşeşte să se adapteze mai repede la situaţiile de joc şi să procedeze strategic mai
bine.
Toate aceste aspecte pot influenţa concepţia de joc şi în acest sens se pot da următoarele
exemple:
10
urmărind foarte atant adversarii în executarea primelor manevre pentru a deduce şi
sesiza intenţiile acestora;
la lovitura de colţ pe teren umed se recomandă corner scurt sau execuţii directe pe
jos;
reguli tacice pentru jocul de atac în terenul propriu: echipa să joace sigur, repede,
spre marginile terenului, la cel mai liber, demarcat jucător, cu siguranţă în
transmiterea mungii;
reguli tactice în atac la mijlocul terenului: circulaţie rapidă a mingii, joc poziţional
pentru a găsi cea mai bună soluţie pentru atacul final sau pasarea rapidă a mingii
pentru contraatac sau atac rapid;
reguli tactice pentru atac în terenul advers: joc simplu, rapid, finalizare la prima
situaţie, pasă înapoi când unghiul este prea închis, şuturi de la distanţă, încadrarea
porţii şi urmărirea mingii;
rezervele;
11
performanţele anterioare;
alcătuirea echipei.
Ţinând cont de toţi aceşti factori care determină şi influenţează concepţia de joc se pot
stabili principiile şi regulile tactice proprii unei echipe sau antrenor. Astfel putem da
exemplu concepţia de joc a profesorului A. Niculescu:
Materializarea concepţiei de joc se face în cadrul unui sistem de joc aplicat foarte elastic,
bazat pe aşezarea în teren a jucătorilor, care convine mai mult în raport cu trăsăturile lor
individuale şi cele ale echipei în ansamblu ei.
Aşezarea nu este o dogmă ci se poate adapta la varianta de aşezare care are o eficienţă
reală şi se încadrează într-o concepţie proprie, zona de acţiune, sarcinile şi iniţiativa
creatoare a jucătorilor fiind mărite pentru a avea randament superior.
12
în apărare: marcajul, dublajul, deposedarea (recuperarea), jocul cu capul,
organizarea la momentele fixe ale jocului şi trecerea rapidă din apărare în atac.
13