CARACTERISTICILE JOCULUI DE FOTBAL MODERN

Astăzi, jocurile sportive se caracterizează printr-o permanentă schimbare, prin elaborarea

şi apariţia unor noi concepţii de joc şi pregătire, prin multitudinea de competiţii şi numărul
impresionant de jocuri (Păcuraru A.şi colab., 2000).

Fotbalul este un fenomen de suprastructură internaţională în care în ultimii ani s-au produs
mari schimbări (Stănculescu.V., 2004).

Majoritatea tehnicienilor care activează în fotbal (Cernăianu.C., 1995; 2000); Motroc I.,
1999; Miu Şt., 2001; Balint Ghe., 2003) consideră că, în prezent, acest joc se află în
epoca sa de maturitate în ceea ce priveşte organizarea jocului şi posibilităţile de exprimare
ale jucătorilor.

La toate marile echipe se produce o adaptare a jocului la cât mai multe variante posibile,
dând jocului un caracter tot mai colectiv (Rădulescu M., 2003).

S-a conturat foarte bine spiritul de echipă, asimilând noţiunea de sistem şi lăsând
organizării jocului întreaga responsabilitate (Ploieşteanu.C., 2000).

Se observă că în jocul actual dinamica are o mare importanţă, vizând zone diferite şi
raporturi numerice mereu schimbătoare, în atac şi apărare, realizate în mare viteză, în
vederea acoperirii cât mai judicioase cu jucători a suprafeţei în care se acţionează (Grecea
V., 2002; Cojocaru V., 2003; Niculescu A., 2003; Rădulescu M., 2003).

Referitor la jocul ofensiv specialiştii fac următoarea remarcă: pentru a câştiga competiţia
trebuie să ai mereu iniţiativa, iar spiritul ofensiv este fermentul mentalităţii de învingător
(Miu Şt., 2001; Lucescu M., 2004; Michels R., 2004).

Toate acţiunile au la bază o construcţie pe posesie lungă, medie sau scurtă, funcţie de
condiţiile concrete de joc, care implicit duc la finalizare scopul principal al jocului în atac
(Vlad R., 2004).

O formă de atac foarte folosită este contraatacul purtat de un grup de jucători în mare
viteză, cu joc direct, cursiv, cu putere explozivă, cu tehnică şi tranziţie rapidă. (Iancu A.,
2004; Lippi M., 2004; Wenger A., 2004).

Eficacitatea depinde de capacitatea echipelor de a schimba ritmul jocului şi de realizarea

situaţiilor prin care surprinzi adversarul (Stănculescu G., Milenco I., 1999).

1
Echipele construiesc jocul ofensiv apelând la idei tactice cât mai eficace:

 urcă vertiginos linia de jucători din partea porţii proprii până la limita off-sidului;
 construiesc un număr mare de faze cu aripi veritabile sau cu jucători care apar frecvent
în aceste zone;
 dinamizează finalizarea prin forţe superioare numeric obţinute prin circulaţia
jucătorilor fără minge şi marcând goluri multe de la distanţă;
 valorificarea loviturilor libere.

Jocul aerian eficace, acţiunile rapide, frecvenţa loviturilor la poartă sunt caracteristici ale
jocului modern (Cacciatori M., 2004; Enoiu R., 2000).

Trecerea din apărare în atac, se produce aproape instantaneu, odată cu intrarea în posesia
mingii, deci cu recuperarea acesteia, indiferent de câţi jucători acţionează în faza
respectivă. (Ionescu I., Dinu C., 1977; Cruyff J., 2004).

Pentru apărare se urmăreşte adaptarea la orice situaţie de joc, cât de neprevăzută ar fi ea,
existând tendinţa de aglomerare în faţa porţii, chiar în careul de 16 m., cu toate
consecinţele de îngreunare a momentului de trecere din apărare, în atac. (Lippi M., 2004;
Stan G., 2004).

În situaţii speciale, apărarea aglomerată rămâne o acţiune tactică folosită în vederea

evitării primirii golului şi a declanşării contraatacului. Se foloseşte în vederea unei bune
apărări, un marcaj strict şi o recuperare a mingii cât mai agresivă, în limitele
regulamentului.

În defensivă se execută un recul, fie ca paravan la jucătorul care se află în posesia mingii,
fie ca element de constrângere colectivă, pentru a se ajunge la atacuri de deposedare în
grup, în vederea recuperării colective a mingii.

În prezent, important este impunerea jocului propriu şi a ideilor echipei, fără a neglija
posibilităţile adversarului, care trebuiesc cunoscute şi contracarate şi se tinde spre jocul
exact. (Enoiu R.,1999, 2001, 2002; Stănculescu V., 2002, 2004).

Jocul de fotbal actual se caracterizează şi prin pragmatism: unele echipe păstrează mingea,
altele păstrează rezultatul (Houllier G., 1992); astăzi nimeni nu cedează spaţiul pe nimic.
(Parreira C.A., 2004; Stănculescu V., 2002; 2004).

2
Trebuie să subliniem rolul şi importanţa unor jucători valoroşi care reuşesc prin calităţile
lor să influenţeze determinant obţinerea unor rezultate bune (Scolari I.F., 2003; Houllier
G., 2004; Parreira C.A., 2004; Rădulescu M., 2003).

Polivalenţa jucătorilor este o cerinţă majoră a fotbalului modern. Dezvoltarea multilaterală

a sportivilor presupune educarea lor din punct de vedere intelectual, fizic, moral, estetic.
Aceste laturi ale educaţiei nu se realizează succesiv, ci concomitent, ele constituind un tot
unitar.

Ca un aspect al polivalenţei se poate sublinia marele progres al tehnicii apărătorilor.

Trăsăturile jocului modern în viziunea autorilor Drăgan I., Andreescu N. şi Untea Gh.
(1989) sunt: participarea tuturor jucătorilor la ambele faze ale jocului, angajamentul total
şi marea mobilizare a jucătorilor.(Motroc I., 1999; Miu Şt., 2001; Constantinescu D., C.
Honceriu, Enache P., 2004).

Tehnica actuală este complexă, rapidă, adecvată situaţiilor de joc, orice acţiune tehnică
devenind o soluţie utilă a jocului (Motroc I., 1999; Miu Şt. 2001; Grecea V., 2002;
Ferguson A., 2004; Roxburg A., 2004; Venglos J., 2004) şi va continua să se dezvolte în
viitor prin ridicarea măiestriei tehnice şi a stilului tehnic. (Colibaba-Evuleţ D., Bota I.,
1998; Finke V., 2004; Jurcă C., Mitran M., 2003; Ragnnick R., 2003).

Tactica liberă are la bază un fond de aptitudini ale jucătorilor, bazate pe muncă şi
exprimarea liberă a creaţiilor personale, pe concepţia proprie, precum şi pe inventivitatea
jucătorilor şi pe fineţea gândirii tactice. (Ballesteros N., 1993; Cojocaru V., 2002;
Stănculescu V. 2004; Grosu B.M.,2004).

Foarte recent a apărut o nouă acţiune tactică contrapresingul care este o atitudine de joc
care caută să eludeze presingul (Benetti D., 2004).

Se urmăreşte, în fotbalul contemporan, crearea unui bloc omogen, din apărare-mijloc-atac,

care să meargă cu toţi cei 11 jucători ai unei echipe spre gol sau invers (Enoiu R., 2001;
Stan G., 2004).

Sunt necesare planuri tactice de joc minuţios pregătite; activizarea şi autoactivizarea

jucătorilor în teren, activizarea jocului în apărare (Colibaba-Evuleţ D., Bota I., 1998;
Rădulescu M., 2003; Wenger A., 2004; G.T.Onay., 2004; Vlad R., 2004).

3
În general factorul psihic este foarte important când este împletit cu factorul motric
(Rădulescu M., Cristea E., 1984; Motroc I., 1999; Stănculescu G., 1999; 2003; Grecea V.,
2002).

Caracteristicile psihomotrice ale jocului de fotbal modern sunt următoarele: stăpânirea

unui număr mare de deprinderi motrice; trecerea rapidă de la o formă de mişcare la alta;
concentrarea conştientă a atenţiei; marea cantitate de stări emoţionale; capacitatea de
orientare rapidă în situaţiile de joc, calităţile de voinţă, trăsăturile caracterului şi ale
personalităţii (Drăgan I., 1989; Dragnea A., Bota A., 1999; Motroc I.,1999).

Stănculescu V. (2002) a constatat la Campionatul Mondial de tineret că jucătorii joacă un

fotbal total, un joc perfect de 90 minute, o condiţie fizică excelentă.

Rădulescu M., Rotaru I., (2004) citându-l pe A. Roxburg menţionează următoarele

tendinţe ale jocului la Campionatele Europene 2004:

 progres al jocului în zonă;

 presiunea în bloc asupra purtătorului mingii;
 în apărare, echipele au prezentat adaptabilitate, concentrare, disciplină, coeziune;
 s-a dovedit că posesia mingii nu este o garanţie a succesului pentru că ea vizează
spaţiile libere uneori în mod excesiv;
 blocul pe care îl realizează echipele este greu de dezechilibrat numai cu pase scurte;
alternanţa paselor scurte şi lungi ar fi soluţia viitorului;
 se constată din nou eficienţa iniţiativelor personale şi a acţiunilor individuale solitare;
 alergarea de viteză şi jucarea precisă şi la timp, importanţa fazelor fixe reprezintă un
tip de cooperare al viitorului;
 viteza şi abilitatea tehnică sunt foarte necesare jucătorilor;
 formele de viteză explozivă şi de rezistenţă, viteza cu mingea, viteza de reacţie, viteza
schimbărilor de direcţie şi de ritm sunt apanajul fotbalului de înalt nivel;
 în faţa jucătorilr de top se joacă şi puţin om la om, dar şi prin strângerea spaţiilor din
faţa lor.

Analiza caracteristicilor jocului de fotbal modern duce la concluzia că solicitările au

crescut foarte mult şi numai printr-o pregătire ştiinţifică la nivel superior jucătorii pot face
faţă cerinţelor jocului actual. (Miu Şt., 2001; Cojocaru V., 2002, 2003; Miu Şt., 2001;
Rădulescu M., 2003, 2004).

4
În finalul acestui subcapitol consider că este necesar să fie menţionat codul de conduită al
fotbalului în viziunea antrenorului emerit posesor al licenţei Pro Prof A. Niculescu:

1.Să joci ca să câştigi.

2.Să joci în mod sportiv.

3.Să respecţi regulile jocului.

4.Să respecţi adversarii, coechipierii, arbitrii şi spectatorii.

5.Să accepţi cu demnitate înfrângerea.

6.Să promovezi interesele fotbalului.

7.Să respingi corupţia, drogul, rasismul, violenţa şi alte pericole pentru sport.

8.Să-i ajuţi pe ceilalţi să reziste tentativelor de corupţie.

9.Să denunţi persoanele care încearcă să aducă prejudicii fotbalului.

10.Să onorezi persoanele care apără reputaţia fotbalului.