Sunteți pe pagina 1din 2

TEMA: Etica în soluţionarea conflictelor

1. Delimitări conceptuale ale conflictului


1.
2. Delimitări conceptuale ale conflictului
Omul este o fiinţă socială şi trăind în comunitate, fiecare persoană interacţionează cu ceilalţi,
astfel creînd premise pentru conflicte, fenomene inevitabile în viaţa noastră care pot apărea în
orice împrejurări.
Conflictul poate exista la nivel intrapersonal şi interpersonal, la nivel de intergrupe şi de
organizaţie unde se urmăresc obiective diferite, se apăra valori diverse, se promovează interese
opuse, chiar urmărind aceleaşi obiective, dar pe căi diferite sau în mod competitiv.
Conflictul este o neînţelegere între două sau mai multe persoane. Noţiunea de conflict se
referă atât la conflictul cu efecte negative (neproductiv), cât şi la conflictul pozitiv (productiv).
Conflictul pozitiv poate testa ideile, poate stimula generarea de alternative referitoare la o
decizie, precum şi împiedică luările de decizii pripite, poate ridica nivelul de conştientizare a
problemelor, poate stimula interesul, gândirea creativă, deci şi calitatea deciziilor.
Lucrările de psihologie socială sau de conflictologie încearcă să atenţioneze că a
înţelege conflictele ca dezastre de care trebuie să ne ferim este o eroare. Se
argumentează prin exemple că ele pot fi constructive dacă sunt abordate cu încredere în sine;
acest fapt înseamnă că nu există nici învingători, nici învinşi şi că putem obţine un cîştig în
urma rezolvării conflictului. James Fleming contura cîteva efecte pozitive ale
conflictului dintre care:
• poate stimula apariţia de idei noi;
• creşte motivaţia pentru schimbare;
• poate conduce la îmbunătăţirea lucrului în echipă;
• îmbunătăţeşte identificarea problemelor şi soluţiilor;
• furnizează cadrul pentru anumite discuţii, dezbateri;
• creşte coeziunea unui grup după soluţionarea comună a conflictelor;
• poate reprezenta o modalitate de exprimare a sentimentelor reprimate;
• stimulează oamenii în gîndire şi acţiune;
• creşte capacitatea de adaptare la realitate;
• oferă o oportunitate de cunoaştere şi dezvoltare de deprinderi;
• dezvoltă creativitatea;
• deschide căi de schimbare şi incită la implicarea activă.
Dacă conflictul este negat, reprimat camuflat, sau soluţionat de tipul cîştigător-învins
acesta poate avea efecte negative:
• scade implicarea în activitate;
• diminuează sentimentul de încredere în sine;
• polarizează poziţiile şi duce la formarea de coaliţii;
• dileme morale;
• dificultăţi în luarea deciziilor.

Corelaţia dintre conflict şi comunicare


Există o corelaţie strânsă între conflict şi comunicare. Comunicarea poate determina cauza
conflictului, simptomatica conflictului sau poate conduce la rezolvarea conflictelor. În baza
aceasta se pot trage următoarele concluzii:
1. Numai prin comunicare părţile în conflict pot accepta o soluţie care să ţină cont de
obiectivele ambelor părţi.
2. Apelarea la comunicarea pozitivă, ascultarea empatică (a te pune în locul celuilalt) pot
conduce la stabilirea unei baze comune de dispute, de interese, la împărtăşirea în comun a unor
valori.
3. Comunicarea precisă reduce diferenţele perceptuale şi scade în acest mod probabilitatea
de apariţie a conflictului.
4. Utilizarea comunicării directe în situații de conflict ne permite să: solicităm informații
pentru înțelegerea situației, evitarea învinovățirii receptorului, clarificarea întrebărilor.
5. Există pericolul ca incertitudinea, nesiguranţa şi informaţia ambiguă generată de o
comunicare defectuoasă să fie cauza percepţiei cînd obiectivele se exclud reciproc.
6. Deoarece diferenţele dintre sistemele de valori induc diferenţe între percepţii, acestea pot
constitui o sursă de conflicte.