Ion Barbu

Ion Barbu s-a nascut la 19 martie 1895 la Campulung-Muscel, pe numele sau adevarat Dan
Barbilian, ca fiu de magistrat. Cu inclinatii certe spre matematica, a devenit poet din ambitia de a-i
demonstra colegului si prietenului sau, Tudor Vianu, ca poate scrie si literatura. Studiaza matematica
la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, luandu-si licenta in 1921.

Debuteaza in revista lui Al. Macedonski, "Literatorul", cu poezia "Fiinta", semnand pentru
prima data cu pseudonimul Ion Barbu. Participa la cenaclul lui Eugen Lovinescu, care il prezinta ca pe
"un poet nou" si care ii publica mai multe poezii in revista "Sburatorul". isi continua studiile
matematice in Germania, iar in 1929 isi ia doctoratul la Bucuresti. in 1921 ii apare primul volum de
versuri "Dupa melci", iar in 1930 "Joc secund".

Din 1931 e conferentiar, apoi profesor de matematica la Universitatea din Bucuresti si

publica peste 80 de studii de specialitate, semnate Dan Barbilian, devenind unul din cei mai reputati
matematicieni din Europa.

Ion Barbu moare la 11 august 1961, opera literara fiind reeditata postum.