Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Elena Farago (n. 29 martie 1878, Bârlad – d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o
poetă română care a compus poezii pentru copii. Creaţiile cunoscute sunt
„Căţeluşul şchiop”, „Gândăcelul”, „Cloşca”, „Sfatul degetelor” şi „Motanul pedepsit”.
S-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc şi Anastasia Paximade. În
anul 1890 a rămas orfană de mamă şi a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea
surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas şi fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei
la Bucureşti, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la
familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici
l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soţ. Elena Farago a
debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima
poezie în ziarul România muncitoare.
În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la
îndemnul lui Nicolae Iorga, a cărui prietenă şi confidentă a fost. Din 1907 se
stabileşte la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar
din cauza afilierii ei la mişcarea ţărănească a fost arestată şi eliberată numai la
intervenţiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913
se va naşte fiica Elenei, Cocuţa.