Turbeculoza. Hermintozele.

Scabia.Situatia epidemiologica in R.M.

Realizat: Darii Maxim

Profesor: Carp Aliona
 Tuberculoza
Tuberculoza este o boală infecţioasă contagioasă, provocată de o
bacterie, Mycobacterium tuberculosis (sau bacilul Koch), care
afectează mai ales plămânii și care poate afecta și alte părți sau organe
ale corpului.
Cum se poate transmite tuberculoza?
Bacteriile care produc boala sunt vehiculate în aer, de la o persoană la
alta, acestea fiind răspândite atunci când persoana cu tuberculoză
pulmonară tușește, vorbește, cântă sau strănută.
Tuberculoza nu se răspândește prin:
• alimente sau băuturi;
• strângerea mâinii;
• lenjerii;
• toaletă;
• sărut.
Atunci când inspirăm aceste bacterii ele se pot depune la nivelul
plămânului unde încep să se dezvolte, iar prin intermediul sângelui se
pot răspândi și la alte organe cum ar fi rinichi, măduva spinării, creier.
Tuberculoza pulmonară poate fi contagioasă, adică se poate răspândi
la persoanele din jur; tuberculoza cu altă localizare – renală, pleurală
– nu este de obicei contagioasă.
Bolnavii de tuberculoză pot transmite boala cel mai probabil
persoanelor cu care își petrec timpul zilnic, adică membrilor familiei,
prieteni sau colegi de serviciu/școală.
Simptomele tuberculozei depind de localizarea și dezvoltarea bacililor.
Cel mai frecvent, aceștia se dezvoltă la nivelul plămânilor (tuberculoza
pulmonară) și pot cauza simptome precum:
• tuse persistentă de 3 săptămâni sau mai mult;
 • durere la nivelul pieptului;
• tuse cu spută sau sânge.
Alte simptome sunt:
• senzație de slăbiciune, astenie;
• scădere în greutate;
• lipsa poftei de mâncare;
• frisoane;
• febră;
• transpirații nocturne.
Simptomele tuberculozei localizate la nivelul altor organe depind de
organul afectat. Infecția latentă tuberculoasă nu produce simptome și
nu poate fi transmisă la alte persoane (nu este contagioasă).
Unele persoane dezvoltă boala imediat după infecție (în câteva
săptămâni) din cauza sistemului lor imunitar care nu este capabil să
oprească dezvoltarea bacililor, iar alte persoane se pot îmbolnăvi după
ani de zile, în urma scăderii imunității din diverse motive.

Per total, aproximativ 5-10% dintre persoanele cu infecție latentă

tuberculoasă care nu urmează tratamentul preventiv se vor îmbolnăvi
de tuberculoză la un moment dat pe parcursul vieții lor. Pentru cei cu
sistemul imunitar scăzut, în special la cei cu infecție HIV, riscul de a se
îmbolnăvi de tuberculoză este mult mai ridicat decât la cei cu sistem
imunitar normal.

La modul general, persoanele cu risc de a se îmbolnăvi de tuberculoză

se împart în două mari categorii:

► persoanele care au fost recent infectate cu bacilii TB:

 • persoanele apropiate ale unui pacient cu tuberculoză pulmonară
• persoanele care au emigrat dintr-o țară cu incidență crescută a
tuberculozei
• copii sub vârsta de 5 ani care au un test pozitiv pentru tuberculoză
• grupuri de persoane cu rată mare de transmitere a bolii precum
persoanele fără adăpost, consumatorii de droguri injectabile, cei
cu infecție HIV
• cei care lucrează cu persoane cu risc de a se îmbolnăvi de
tuberculoză în cadrul unor instituții precum spitale, adăposturi,
penitenciare, aziluri.
► persoanele cu diverse afecțiuni care slăbesc sistemul imunitar:
• infecție HIV;
• abuzul de substanțe interzise;
• silicoza;
• diabetul zaharat;
• boala renală severă;
• subponderabilitate (persoanele slabe);
• transplantul de organe;

• tratamente medicamentoase precum cele cu corticosteroizi;

• tratament specializat pentru artrita reumatoidă sau boala Crohn.

Helmintozele
Paraziții intestinali sau helminții sunt specii vii care trăiesc în interiorul
unui organism viu, hrănindu-se cu substanțele nutritive ale acestuia.
Aceșsti paraziți ajung în interiorul corpului pe calea aerului, apei sau
prin mâncare. Copiii, din păcate, sunt mai predispuși la infestarea cu
helminți. Ei sunt foarte activi, permanent în mișcare, pun totul în gură,
aleargă, sar. Trebuie să fiți doar cu ochii pe ei.
Boala apare din cauza înghițirii a ouălor parazitare. Ouăle nimeresc în
organism, deoarece legumele , fructele, carnea, peștele sunt prost
spălate, nu sunt prelucrate bine și mâinile sunt murdare.
Simptomele caracteristice pentru viermi depind de tipul de agent
patogen și se manifestă în felul următor:
• stare generală de rău;
• slăbiciune;
• reacții alergice (urticarie);
• oboseală;
• lipsa sau creșterea poftei de mâncare;
• greață;
• vomă;
• dureri ascuțite în abdomen;
• scrâșnitul din dinți în somn;
• tulburări de scaun (diaree, constipație);
• pierdere rapidă în greutate;
• apariția viermilor sau fragmentele lor în fecale;
• mâncărime în zona anală;
• tulburări de somn.
Unele viermi nu afectează tractul gastro-intestinal, dar alte organe, cum
ar fi, ficatul. Iar simptomele pentru acest organ afectat sunt: durere în
hipocondrul drept, piele galbenă, vomă..
Pentru ca în viitor să nu vă confruntați cu această problemă, se
recomandă:
• a respecta regulile igienei personale;
• a spăla bine produsele înainte de mâncare;
• a efectua prelucrarea termică necesară de carne, pește,fructe de
mare înainte de mâncare;

• a avea grijă de copii în timpul jocului(pentru a nu lua lucruri în

gură de pe podea).

SCABIE
ALTE DENUMIRI ALE AFECTIUNII: RAIE, ACARIOZA SARCOPTICA, SARCOPTIDOZA, SCABIOZA

Scabia sau raia, asa cum este cunoscuta in randul populatiei, este o
afectiune a pielii provocata de un mic acarian numit Sarcoptes scabiei. O
mancarime intensa are loc in zona in care acarianul se arunca fapt ce ii
determina pe cei afectatu sa isi „rupa” pielea in incercarea de a potoli
senzatia.
Scabia este contagioasa si se poate raspandi rapid prin contactul fizic cu
cei din jur, indiferent ca vorbim de membrii familiei, grupul de colegi ai
copilului sau colegii de munca. De asemenea, raia este foarte raspandita
in penitenciare.
Afectiunea poate fi usor tratata. Medicamentele aplicate pe piele ucid
acarienii care provoaca scabia si ouale acesteia, insa mai puteti avea
unele mancarime cateva saptamani dupa tratament.
Cauzele scabiei
Acarianul cu opt picioare care provoaca scabie la om este microscopic.
Acarianul se arunca sub piele si face un tunel in care depoziteaza ouale.
Ouale se deschid, iar larvele acariene isi fac drumul spre suprafata pielii,
unde se maturizeaza si se pot raspandi in alte zone ale pielii sau se pot
muta pe alte persoane. Mancarimea scabiei rezulta din reactia alergica a
corpului la acarieni, ouale si deseurile acestora.
• Contactul fizic apropiat si, mai rar, impartirea imbracamintei sau
asternutului cu o persoana infectata poate raspandi acarienii.
• Animalele si oamenii sunt afectati de speciile distincte de acarieni.
 Factori de risc pentru scabie
Riscul de a contacta boala creste atunci cand:
• Va aflati in locuri aglomerate, suprapopulate;
• Imprumutati haine altor persoane;
• Locuiti intr-o zona neigienizata.
Semnele si simptomele scabiei includ:

• Mancarime, adesea severa si, de obicei, mai grava pe timp de

noapte;
• Piele subtire, inflamata, formate din blistere sau pete rosii.
• Urmele sau pistele apar in mod obisnuit in pliurile de piele. Desi
aproape orice parte a corpului poate fi implicata, la adulti si copiii
mai mari scabie se „instaleaza” cel mai adesea intre degete, la
subsuori, in jurul taliei, de-a lungul interiorului incheieturilor, pe
coatele interioare, pe talpile picioarelor, in jurul sanilor, in jurul
zonei genitale masculine, pe fese si pe genunchi. La sugari si copii
mici, zonele comune de infestare includ de obicei scalpul, palmele
mainilor si talpile picioarelor
Pentru a preveni reinfestarea si pentru a impiedica raspandirea
acarienilor la alte persoane, urmati acesti pasi:

Curatati toate hainele si lenjeria. Utilizati apa calda si sapun pentru a

spala toate hainele, prosoapele si lenjeria de pat utilizata cu trei zile
inainte de inceperea tratamentului. Uscati cu caldura mare;
Izolati acarienii. Luati in considerare introducerea obiectelor pe care nu
le puteti spala intr-o punga sigilata de plastic si depozitati-le intr-un loc
in afara casei, cum ar fi in garaj, pentru cateva saptamani. Acarienii mor
dupa cateva zile fara mancare