Sunteți pe pagina 1din 9

CUTREMURE DE PǍMÂNT ‒ CAUZE DE PRODUCERE ȘI EFECTE

EARTHQUAKE ‒ CAUSES AND EFFECTS

Ioan Bǎrdescu
Prof. univ. dr. ing. Facultatea de Utilaj Tehnologic, UTCB

REZUMAT

La începutul lucrării se precizează terminologia şi structurarea parametrilor


tehnologici specifici vibraţiilor produse în zonele interioare ale Pământului. Aceste vibraţii
rezultă din mişcările plăcilor tectonice (PT), dar şi din activităţile vulcanice sau prăbuşirile
mari de teren. Se explică formarea plăcilor tectonice şi a limitelor tectonice, moduri de
asamblare a lor, precum şi mobilitatea plăcilor tectonice. Există două tipuri de plăci tectonice:
(1) PT oceanice – caracterizate prin faptul că sunt mai grele; (2) PT continentale.
În asociere cu plăcile tectonice se fac unele referiri la câmpul magnetic care protejează
Pământul de radiaţia soarelui.

Cuvinte cheie. cutremur, falie, placǎ tectonicǎ, magnitudine, intesitate, hipocentru, epicentru, scarǎ
Richter, scarǎ Mercalli, unde seismice.

ABSTRACT

This paper starts specifying the terminology and the structuring of the specific technological parameters
of vibrations produced in the Earth interior zones. These vibrations result from tectonic plates (PT) movement,
but also from volcanic activities or large land collapses. The formation of tectonic plates and of tectonic
boundaries are explained, their assembly modes and also the tectonic plates mobility. There are two types of
tectonic plates: (1) PT oceanic – characterized by being heavier; (2) continental PT. About the tectonic plates,
some references regarding the magnetic field that protects the Earth from the sun radiation are specified.
Key words. Carbon dioxide, geological storage, ppm units, global warming, greenhouse effect.

Motto: Originea și propagarea majoritǎţii cutremurelor


pot fi explicate prin teoria faliilor și a plǎcilor
1. ARGUMENT tectonice.

Din punct de vedere social cutremurele fac parte dintr-o gamǎ largǎ de dezastre
naturale precum vulcani, uragane, valuri tsunamii etc.Se mai disting cutremure induse de
activitǎţi umane cum ar fi: detonarea subteranǎ a explozivilor nucleari, acţiunea apei din baraje
înalte ș.a.
Cutremurele au loc în interiorul Pǎmântului și se manifestǎ la suprafaţǎ printr-o
mișcare a scoarţei terestre.
În aceastǎ perioadǎ atât dezastrele naturale, cât și mai ales cele provocate de activitǎţi
umane a determinat o ratǎ redusǎ (o frecvenţǎ mai mare) dar și o mǎrire a numǎrului lor de
producere. Ele reprezintǎ diferite moduri de manifestare ale proceselor de evoluţie a Terrei,
determinând adesea schimbǎri geologice și geografice șemnificative ale planetei. De exemplu,
scufundarea unor insule, modificarea liniei ţǎrmului.

1
Aceste efecte trebuie cunoscute, în vederea unor intervenţii de reducere a lor în viitor.
Unele dintre cutremure sunt însoţite de rafale de vânt, duc la pierderea unui numǎr mare de vieţi
omenești, prǎbușiri de construcţii, incendii, explozii din depozite de petrol și gaze, foamete,
crizǎ de apǎ potabilǎ și de medicamente etc. Ex.: în marele cutremur din Kanto, Japonia,
01.09.1923, care a înregistrat 8,4 grade pe scara Richter și-au pierdut viaţa 140.000 de oameni,
însǎ dintre aceștia 40.000 au pierit din cauza incendiilor, iar alţii, din cauza valurilor tsunami.
Au fost distruse 600.000 de imobile și 2 milioane de oameni au rǎmas fǎrǎ adǎpost. Lângǎ
orașul Kobe afectat de cutremur, crusta terestrǎ s-a ridicat cu 7 m însǎ dupǎ un timp s-a redus
ușor pânǎ a rǎmas la înǎlţimea de 1,5m.

2. CUTREMURE DE PǍMÂNT

Originea și Propagarea majoritǎţii cutremurelor pot fi explicate prin teoria faliilor și


a plǎcilor tectonice. [6].

2.1. Definiri din literatura de specialitate


Cutremurul este un fenomen ce are loc în interiorul Pǎmântului și care se manifestǎ la
suprafaţǎ printr-o mișcare a scoarţei/crustei terestre proiectatǎ de unde seismice. [6]
 Zguduire bruscǎ și puternicǎ de scurtǎ duratǎ a scoarţei Pǎmântului
cauzatǎ de factori interni;
 Vibraţii produse în zonele interne ale Pǎmântului rezultate de factori interni
de ex. mișcǎrile plǎcilor tectonice, sau externi de ex. explozii subterane.
 Fenomen natural cauzat de eliberare de energie în interiorul pǎmântului în urma
fracturilor rocilor supuse tensiunilor acumulate.

2.2. Cauze de producere cutremure

‒ Mișcǎri tectonice
1 Interne ‒ Erupţii vulcanice
Pǎmântului ‒ Prǎbușiri mari de teren

‒ Forţe mareice
Cauze 2 ‒ Cǎderi mari de presiuni atmosferice
de producere Externe ‒ Ciocnirea unor meteoriţi cu Pǎmântul
cutremure Naturale ‒ Prǎbușiri mari de teren

‒ Colectare apǎ în baraje înalte


3 Induse de ‒ Unde seismice generate artificial pentru
activitate umanǎ prospectare zǎcǎminte, petrol și gaze naturale
‒ Scufundare insule datorate încǎlzirii globale

Figura 1. Structurarea cauzelor de producere cutremure

2
Majoritatea cutremurelor se datoreazǎ mișcǎrilor relative ale plǎcilor litosferice ale
Pǎmântului si se produc la limitele de separaţie dintre ele (margini de plǎci tectonice).

2.3.Replici dupǎ cutremurul principal


Dupǎ cutremurul principal apar replici, de regulǎ de tǎrie mai micǎ, însǎ în numǎr destul
de mare; uneori aceste replici sunt violente.

2.4. Caracteristici cutremur


Amplitudinea mișcǎrii solului. Amplitudinea depinde de mai mulţi factori:
Magnitudine (M), (Mw), Distanţa epicentrului (De), Distanţa hipocentrului (Dh),
Topografia localǎ, Condiţii geologice locale.
Viteza mișcǎrilor oscilatorii. Viteza și amplitudinea mișcǎrilor oscilatorii sunt mai
mari în zonele mobile ale scoarţei terestre.
Zguduire puternicǎ. Cea mai puternicǎ zguduire și cele mai mari distrugeri se produc
în zona epicentrului.
Adâncimea focarului de cutremur. Adâncimea focarului de cutremur variazǎ:
‒ 3...15 km pentru cutremur de micǎ adâncime (aproape de suprafaţǎ);
‒ 15...150 km (pânǎ la 650 km) pentru cutremure de adâncime.)
La un focar de micǎ adâncime (aproape de suprafaţǎ) cutremurul este probabil sǎ fie
violent. Un focar de adâncime mare provoacǎ un cutremur mai puţin violent decât unul
apropaiat de suprafaţǎ.
Durata unui cutremur. Majoritatea cutremurelor dureazǎ doar câteva secunde. S-au
produs și pe durate mai mari, care au depǎșit și un minut.

2.5. Tsunami sau val seismic


Tsunami sau val seismic este un val oceanic catastrofal cauzat de un cutremur submarin
cu o magnitudine (M) mai mare de 6,5 pe scara Richter. Valul seismic este provocat de alunecǎri
de teren subacvatice sau în zone de coastǎ, sau chiar de erupţii vulcanice.
Tsunami duce la formarea a mai multor vauluri înalte de 4, 6, 10 metri și chiar mai mult.
Pe zonele de coastǎ supuse acţiunii de tsunami se construiesc din timp diguri antiseismice.

2.6. Consecinţe dupǎ cutremur


Dupǎ un cutremur puternic urmat de un tsunami se manifestǎ linia ţǎrmului și, uneori
se înalţǎ nivelul zonal al terenului.
Izbucnesc incendii, rafale de vânt și explozii din depozite de petrol și gaze. Se distrug
imobile și un numǎr mare de oameni rǎmân fǎrǎ adǎpost; se produc furturi.

2.7. Reglementǎri tehnice


În Japonia, în anul 1981 au fost aplicate noi reguli și mai stricte de construcţii capabile
sǎ reziste la cutremure mai mari de 7 grade pe scara Richter.
În mai multe ţǎri, dupǎ cutremur se introduc reglementǎri noi și riguroase privind
fundaţia clǎdirilor înalte, parcurile și alte spaţii deschise sunt proiectate pentru a servi și ca
loc de refugiu.
În anul 1960 ziua de 1 septembrie a fost declaratǎ „Ziua Prevenirii Dezastrelor”.

3. ELEMENTE CARACTERISTICE

3
Nr.
Simbol Denumire UM Explicaţii
crt
H Hipocentru Situat la adâncime, este locul din interiorul litosferei
1. km unde se declanșeazǎ energia care provoacǎ
F Focar cutremurul
2. E Epicentru Situat la suprafaţa Pǎmântului
 Este o mǎrime adimensionalǎ ce caracterizeazǎ
amplitudinea și energia eliberatǎ.
 Valoarea magnitudinii este înregistratǎ la staţii
Magnitudine specializate și se determinǎ prin calcul din
3. M
(cutremur/seism) momentul seismic.
 Se determinǎ, în mod uzual, pe scara Richter
 Se noteazǎ cu cifre arabe pe intervalul 1-
10grade.
 Este o mǎsurǎ calitativǎ privind pagubele
provocate terenului, diferite structuri aflate pe el,
construcţii, asupra oamenilor
Intensitate
4. I  Se exprimǎ pe scara Mercalli sau scara MSK
cutremur
(Medvedev, Sporihauer, Karniki) modificatǎ.
 Este o scarǎ de 12 grade notate cu cifre romane,
I-XII.
Distanţa ‒ Distanţa de la focar (F/H) la un punct de pe
5 Dh hipocentralǎ suprafaţa Pǎmântului.
Distanţa ‒ Distanţa de la epicentru (E) la un alt punct de pe
6. De
epicentralǎ suprafaţa Pǎmântului.

Figura 2. Schema tehnologicǎ pentru elemente caracteristice

Scara de magnitudine este exponenţialǎ: o creștere cu o unitate a magnitudinii


corespunde cu o creștere cu cca 30 de ori a energiei eliberatǎ. Ex. Pentru un cutremur de
magnitudine 6,0 energia eliberatǎ este de aproximativ 30 de ori mai mare decât la un cutremur
de magnitudine 5,0, în timp ce la un cutremur de magnitudine 7,0 energia eliberatǎ este de
aproximativ 900 de ori (30x30) mai mare decât la un cutremur de magnitudine 5,0.
Intensitatea unui cutremur descrește în general, proporţional cu distanţa faţǎ de
epicentru. Alţi factori, cum ar fi geologia suprafeţelor pot influenţa semnificativ efectele
cutremurului [6].

Mișcarea plǎcilor tectonice


Mișcǎrile produse de un cutremur
se realizeazǎ pe direcţie de dreapta-stânga,
prin convergenţǎ sau prin divergenţǎ (prin
alunecare).

± H orizontale (dreapta-stânga)
± V verticale (sus, jos)
± T de torsiune ‒ rǎsucire (dreapta-stânga,
stânga-dreapta).

4
Figura 4. Unde de șoc transmise
(unde seismice)
H = hipocentru; E = epicentru;
Fal = Falie (fracturǎ) [4.4]

Figura 3. Parametrii cutremurului [4.4]


H = hipocentru sau F (focar); E = epicentru;
Dh = distanţa hipocentralǎ; De = distanţa epicentralǎ;
Fal = Falie; SP = suprafaţa Pǎmântului;
Af = Adâncime focar; C = Casǎ puternic afectatǎ
.prin falie.

4. PLǍCI TECTONICE

Învelișul extern solid al Pǎmântului (scoarţǎ) este alcǎtuir din plǎci de roci care formeazǎ
plǎcile litosferice numite plǎci tectonice.

Figura 5. Convergenţa dintre o placǎ Figura 6. Convergenţa a douǎ plǎci


oceanicǎ și una continentalǎ [4.4 ] continentale [4.4 ]

5
Elementele calitative și cantitative ale plǎcilor tectonice sunt prezentate în schema
tehnologicǎ, Figura 7.

Nr. crt Criterii dupǎ Tip placǎ


‒ Plǎci tectonice oceanice sau marine
1 Suport
‒ Plǎci tectonice continentale
Majore, Mari
Lg. = 1300 km
2 Mǎrime Lat. = zeci de km
Subplǎci (Mici)
Secundare
δ = 30...60 km sau chiar mai mult
3 Grosime
Grosime medie 35 km
Mari: 7...12 plǎci
4. Numǎr plǎci tectonice
Mici: foarte multe
Mai mare, deci mai grele la plǎcile oceanice
5 Densitate
Mai micǎ la plǎcile continentale
 Longitudinale
6. Sistemul de deplasare (3 axe)  Transversale
 pe Verticalǎ
 Continentale. Ex. Placa Eurasiaticǎ
 Oceanice. Ex. Placa Pacificǎ
7. Numele plǎcilor tectonice
 Regiuni geografice pe care le încorporeazǎ.
Ex. Placa Arabicǎ

Figura 7. Elementele calitative și cantitative pentru plǎcile tectonice

Limite tectonice. Zonele în care plǎcile tectonice se întâlnesc se numesc limite


tectonice. Toate plǎcile tectonice ale Pǎmântului se potrivesc, la limitele tectonice, ca piesele
unui puzzle (joc de perspicacitate și rǎbdare constând din asamblarea unor fragmente decupate
pentru a se constitui o imagine, Figura 8. [1]

Figura 8. Asamblarea a douǎ plǎci tectonice:


1. Placǎ tectonicǎ mare
2. Placǎ tectonicǎ micǎ (subplacǎ)
L. Direcţie deplasare longitudinalǎ
T. Direcţie deplasare transversalǎ.

6
Mobilitatea plǎcilor tectonice. Plǎcile tectonice sunt mobile, ele se deplaseazǎ foarte
încet pe suprafaţa asthenosferei (zona externǎ moale a mantalei Pǎmântului), în mod normal cu
cca 3...4 cm pe an. Forma și deplasarea plǎcilor tectonice au loc datoritǎ structurii interne a
Pǎmântului, aceasta definește dinamica Scoarţei terestre.
Plǎcile tectonice sunt supuse unor modificǎri multiple, variate și permanente.
Reprezintǎ un mod de manifestare a proceselor de evoluţie a Terrei determinând, uneori,
schimbǎri geologice și semnificative ale Planetei.
Plǎcile oceanice sunt formate din roci tari și de aceea au o densitate mai mare din care
cauzǎ sunt mai grele. Acestea se scufundǎ și atrage apa spre nucleul Pǎmântului care
formeazǎ Câmpul magnetic ce are o temperaturǎ de cca 3.000°C. Apa fierbe, se transformǎ
în vapori și este refulatǎ prin goluri (conducte) vulcanice la Scoarţa Pǎmântului, unde se aflǎ
cantitǎţi mari de apǎ dulce necesare vieţii pe Terra.
Câmpul magnetic protejeazǎ Pǎmântul de Radiaţiile Soarelui. Periodic, are loc o
inversare a câmpului magnetic. Într-un secol câmpul magnetic scade cu 6%.

5. FALII

Falia este o rupturǎ în scoarţa Pǎmântului ca urmare a mișcǎrilor tectonice.


Suprafaţa de-a lungul cǎreia rocile se „rup” și se deplaseazǎ, se numește plan de falie.
Ex. Falia San Andreas din California se situeazǎ pe continentul Nord American cu o
lungime de cca. 1300 km. De-a lungul ei Placa Pacificǎ alunecǎ faţǎ de Placa Nord
Americanǎ cu o ratǎ de 5 cm/an.
Mișcǎrile orizontale se produc din cauza presiunii laterale sau tangenţiale.
În raport cu sensul de deplasare relativǎ a diferitelor sectoare ale scoarţe terestre,
mișcǎrile orizontale pot fi:
 mișcǎri divergente (sau de distensiune)
 mișcǎri convergente (sau de compresiune)
Mișcarile convergente (sau de compresiune) sunt mișcǎrile care determinǎ deformarea
intensǎ și ridicarea lanţurilor muntoase. Ele sunt denumite mișcǎri de cutare sau mișcǎri
tectonice propriu-zise.
Mișcǎrile verticale, rupturale ale plǎcilor tectonice, se produc în general în strate cu
roci dure. Ele sunt reprezentate prin falii de adâncime [(4), Fig. (9)].
Faliile sunt dislocaţii însoţite de deplasarea relativǎ
pe verticalǎ a compartimentelor formate.
Elementele ce compun o falie:
‒ Planul faliei; F-F’, [(4), fig. 9]
‒ Marginile faliei: b-b’
‒ Saltul faliei: S
Marginile faliei care reprezintǎ stratele omoloage
denivelate prin faliere, saltul faliei (S) este reprezentat prin
distanţa dintre pǎrţile omoloage denivelate.
Planul faliei
(F,F’) este suprafaţa dupǎ care s-a produs ruptura.
Fig. 9. Elementele unei falii

7
a.
Tipurile de falii.

verticale (a)
Falii normalǎ-directǎ (b)
oblice b.
inversǎ (c)

c.

6. SEISMICITATEA ROMÂNIEI

Prin Undǎ seismicǎ se înţelege o vibraţie generatǎ de un cutremur. Se disting douǎ


tipuri principale de unde seismice:
 Unde de adâncime, care se propagǎ prin interiorul Pǎmântului;
 Unde de suprafaţǎ, care se propagǎ de-a lungul suprafeţei terestre;
Aparaturǎ de mǎsurare. Seismograful este un aparat care înregistreazǎ automat
momentul, durata, amplitudinea, frecvenţa, precum și Intensitatea.
Microseismicitate. Este o oscilaţie ușoarǎ sau vibrare a crustei terestre, nelegatǎ de
cutremure ce poate fi provocatǎ de o diversitate de agenţi naturali sau artificiali.
Surse seismice superficiale. Existǎ cca 10 surse seismice superficiale de importanţǎ
localǎ. Ex.: Fǎgǎraș-Câmpulung, Banat, Crișana-Maramureș, Bârlad etc. Magnitudinea
acestora este sub 5 grade Richter.
Existǎ cca 10 surse seismice
A A < 60 km superficiale de importanţǎ localǎ
d MW < 5,0, manifestate sporadic
â
n
c
i 80 și 100 km
m A = 60 și 200 km Activitate ridicatǎ
e
120 și 160 km
Cutremure puternice cu MW > 7, produse în București.

 1940 (MW 7,7)  1986 (MW 7,1)


 1977 (MW 7,4)  1990 (MW 6,9)

Rata de producere a cutremurelor puternice cu magnitudinea mai mare de 7,0 este


de 1...6 evenimente pe secol.
Locuinţe cu risc seismic ridicat în București. Existǎ 400 de locuinţe cu risc seismic
ridicat din care 200 au risc seismic social de clasa I. Multe dintre ele se aflǎ pe Bd. Magheru,
ex. blocul ARO.

8
7. CONCLUZII

1. Rata producerii cutremurelor s-a mǎrit mai ales din cauza activitǎţilor umane.
2. Au crescut Magnitudinea și Intensitatea cutremurelor
3. Rate mai mari se înregistreazǎ și la activitǎţi vulcanice și tsunami
4. Numǎr redus de consolidǎri și de construire de noi clǎdiri, diguri de protecţie, creste
(ţǎrmuri) de ape (oceane, mǎri, râuri, lacuri)
5. Soluţii insuficiente și ineficiente contra „încǎlzirii globale”.
6. Creare de lacuri de acumulare de mare capacitate și înǎlţime.
7. Control redus și aparaturǎ insuficientǎ și chiar neperformantǎ în zonele cu risc
ridicat de producere cutremure.
8. În unele ţǎri termenul de cutremur este folosit doar pentru acele mișcǎri ale plǎcilor
care provoacǎ daune majore. Termenul de seism sau mișcare seismicǎ este folosit
pentru acele mișcǎri care nu sunt observate decât prin instrumente specializate.

8. BIBLIOGRAFIE

[1] Bratu, P., „Cutremure de pǎmânt: Elemente de structurare și terminologie.”. În revista


Bǎrdescu, I. AROTEM Nr.3/2009, ISSN 1582-0335.
[2] Bratu, P., „Mǎsurarea cutremurelor de pǎmânt.” În revista Monitorul AROTEM Nr.4/
Bǎrdescu, I. 2009, ISSN 1582-0335.
[3] * * * „100 de Catastrofe Naturale.”, București; BIC ALL, 2007, ISBN p. 78-973-571-
706-3.
[4] * * * „Mișcǎrile Scoarţei terestre”, www.epod.usra.edu.
[5] * * * „Dicţionar Enciclopedic, Editura Enciclopedicǎ București 1993, ISBN: 973-45-
0143-7,973-45-0046-5(vol. I, A-C).
[6] * * * Enciclopedia Universalǎ Britanica, București: Editura Litera 2010, ISBN 978-
973-675-761-7 Vol. 4. ‒ ISBN 978-973-675-772-3.