Anexa 1

Naframa Este un petec de panza, din in, bumbac sau borangic. Este batista satelor. Insa ce batista. Tivita si
infrumusetata cu flori, motive geometrice, texte. O gasim in toate ocaziile. De la nastere si pana la moarte, 
chiar si după, la pomenire!

O gasim pe fața copilasului ca sa-l fereasca de soare, de vant, de frig la primul drum spre biserica, pentru a fi
botezat. Naframa o gasim la mire si mireasa, la vornicei, la nunta, la cumatrie, la hora in sat, la
inmormantare! O gasim pe cosul de bucate cu pasca, oua rosii, cozonac, cand gospodina merge de Paste la
biserica.

Naframele, erau printre primele lucruri cusute de fete. Naframa era dovada harniciei fetelor, a bogatiei, a
priceperii in arta cusutului! Era un simbol ascuns al sentimentelor fata de un flacau pe care-l indragea. Cand
fata iesea la prima hora, baiatul o tinea de naframa. Fata daca avea cu drag un flacau, ii daruia o naframa!
Era aceptul ei pentru casatorie, urmand ca parintii sa se intalneasca ca sa stabileasca data nuntii si
aranjamentele de casatorie!

Naframa de la nuntă, a fetei avea cusute de duști numele miresei și a mirelui. După nuntă era așezată pe
fundul lăzii de zestre. La moartea unuia din soți, naframa era ruptă în două. Jumătatea unde era scris numele
celui decedat era pusă in sicriu, iar cea cu numele soțului supravețuitor era pusă înapoi in lada. Urmând ca la
moartea lui, să fie pusă în sicriu. Era credința, că astfel se vor reîntâlni pe lumea cealaltă. (muzeograf Ovidiu
Focșa).

Cand flacaul pleca in aramata, fata ii daruia o naframa ca un talisman, sa-i poarte noroc, sa-l fereasca de cele
rele si sa se intoarca sanatos acasa pentru a se casatori! cand eram comandant de pluton sau companie,
gaseam aceste naframe la soldatii din toate tinuturile României. Si la români, si la unguri sau germanii din
zona Sibiului si la sarbii din Caras-Sererin sau Timis.

Pot spune ca naframa era unica, cum s-ar spune, personalizata. Era ca o scrisoare unde scria destinatarul si
expeditorul. Unele aveau data cusuta pe ele.

Anexa 2

Pânza este o țesătură rezistentă obținută din fibre naturale de bumbac, cânepă, in, mătase etc. Pânza este
de obicei albă, și este folosită mai ales, la confecționarea albiturilor. De asemenea pânza se folosește în
arte plastice, cinematografie, confecții de haine sau textile de casă.

Acest articol se referă la materialul textil. Pentru planta din care se produce, vedeți Gossypium.

Bumbacul este o fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului. Fibrele bumbacului au

luciul mat, iar culoarea acestora alb-gălbuie este dată de pigmentul natural conținut.
Proprietățile bumbacului .
1. Bumbacul este 100% natural și datorită acestei proprietăți nu este alergen.
2. Hainele din bumbac sunt moi și nu se freacă dur pe piele.
3. Bumbacul permite o bună aerisire și păstrează corpul aerisit.
4. În mod natural, bumbacul absoarbe și elimina umezeala corpului cu ușurință.
5. Este perfect pentru cei care suferă de astm, deoarece spre deosebire de alte materiale, acesta nu eliberează
particule mici, care pot declanșa un atac.
6. Este biodegradabil.
7. Țesătura poate suporta temperaturi ridicate, fără a afecta calitatea sau durabilitatea sa. Prin urmare, țesăturile
din bumbac pot fi sterilizate, ceea ce le face perfecte pentru nou-născuți
Anexa 3

sAiaua

SAIÁ1, saiele, s.f. Ață pentru însăilat; p. ext. cusătură provizorie, cu împunsături rare;