KATHERINE APPLEGATE

Ai auzit? m-a întrebat Bongo, în timp ce o urmărea pe Francesca intrând în casă. De data asta
părea să vorbească serios.

Am mai auzit-o și altă dată, am zis eu.

Din nefericire, au auzit-o și novicii, a zis Bongo.

Bongo le spunea „novici" fiecărei noi serii din puii noştri. Se prefăcea deranjată de poznele
lor, dar eu o cunoşteam mai bine.

Ascultă, m-a îmboldit Bongo. Am auzit, într-adevăr, cum se jeluiau puii de sconcs în cuibul
ascuns sub verandă.

Dar noi îl iubim pe Roşu, mama! s-a văicărit unul dintre ei.

- Ssst, l-a dojenit PâineProaspăt- Coaptă, mama lor. Suntem în mie- zul zilei. Ar trebui să
dormiți. Voi sunteți animale crepusculare.

Animalele crepusculare, dintre care fac parte licuricii, liliecii și căprioarele, sunt active în
special după apus şi în zorii zilei.

Roşu n-o să păţească nimic, mama? a întrebat alt pui, pe care 1-am recunoscut după voce că
era Petală De Trandafir.

Toți sconcșii au nume de mirosuri plăcute. Nu ştiu dacă din cauză că țin la reputația lor, sau
pentru că sunt mucaliți.

Sigur că nu, a zis mama. Roşu este in- destructibil.

Bongo s-a uitat la mine.

64
Copacul dorințelor

Vezi ce-am vrut să spun?

Vai de mine, am zis. Până diseară o să afle toți. Oposu- mii, ratonii, bufnițele... Micul Harold
va fi distrus.

Harold era cel mai mic dintre puii bufniței de hambar, şi un mare războinic.

Bufniţele de hambar (cărora li se mai spune și strigă) îşi aleg nume normale, fără fițe.

Stau eu de vorbă cu toți, a zis Bongo. Ca să-i liniştesc. Le spun să nu se îngrijoreze.

Sunt sigur că lucrurile se vor termina cu bine, am zis eu. Am văzut multe, în atâţia ani. Câte
lucruri nu m-au neli- niştit şi pe urmă n-au mai ajuns să se petreacă niciodată! Aş putea scrie o
carte.

Am făcut o pauză.

De fapt, chiar ar putea ieşi o carte.

Am mai făcut o pauză.

- Fiindcă, ştii tu... hârtia se face din copaci.

Bongo a croncănit ascuțit a râs. Nici măcar nu m-a mus- trat pentru gluma mea naivă.

Şi atunci am început să mă îngrijorez.

65
17

Ο ricât m-ar fi preocupat reacția puilor de animale la cuvintele Francescăi, pentru Samar eram
şi mai în- grijorat. Ce-o să se întâmple când se va întoarce de la școală și va vedea cuvântul
cioplit în mine? Se va gândi că îi era adresat ei şi familiei ei, aşa cum păreau să presupună
Fran- cesca şi poliţiştii?

S-a întors acasă singură. Stephen era cu câţiva pași în fața ei.

Un reporter de la ziarul din cartier aştepta pe trotuar şi intervieva lumea care trecea pe-acolo.
Vorba zboară repede, prin părțile noastre. Mai ales când e amestecată și o bandă galbenă
lăsată de polițiști.

Văzuseră ce se petrecuse? întreba mereu reporterul. Ei îşi puseseră vreodată dorințe de Ziua
Dorinței? Ce credeau că însemna cuvântul „PLECAȚI"?

67
KATHERINE APPLEGATE

Reporterul s-a apropiat de Stephen. El știa de ce ar fi cio- plit cineva „PLECAȚI" în mult-
iubitul copac al dorințelor din oraş?

Stephen s-a uitat lung la reporter. Pe urmă a aruncat o privire scurtă în spate, spre Samar,
transmițându-i o umbră de zâmbet trist. S-a îndreptat apoi spre casa lui, fără să-i răs- pundă
reporterului nimic.

Ochii lui Samar au săgetat de la Stephen la reporter și apoi la mine. A dat fuga mai aproape, a
văzut cuvântul şi i s-a tă- iat respirația. A întins mâna spre mine, dar banda poliției o ținea la
distanță.

- Locuieşti aici? a întrebat reporterul. Ai dori să comen- tezi incidentul?

Samar n-a spus un cuvânt. S-a întors și a urcat cu capul sus treptele într-o rână spre căsuța
albastră. Spatele drept şi fruntea sus.

68
18

e la şase seara, s-au întors Sandy şi Max. Polițiștii au P bătut la uşa casei verzi, iar părinții lui
Stephen au des- chis şi au răspuns la întrebări. Au clătinat din cap. Au ridicat din umeri. Pe
urmă au închis uşa şi au tras perdelele.

Poliţiştii au bătut apoi la uşa casei albastre. Părinții lui Samar au deschis şi au răspuns la
întrebări. S-au frecat la ochi. Au oftat. Pe urmă și ei au închis uşa şi au tras perdelele. În timp
ce polițiștii se îndreptau spre maşina lor, Sandy s-a oprit sub mine.

- Mă întreb dacă n-ar trebui să ne punem o dorință, a zis ea. Ar putea fi ultima noastră ocazie.

Să-ți spun ce mi-aş dori eu, a zis Max. Aş vrea să nu fiu nevoit să mai anchetez astfel de
lucruri.

Sandy 1-a bătut pe umăr.

69
KATHERINE APPLEGATE

N-aş băga mâna în foc că dorința ta se va îndeplini.

În ce mă priveşte, am petrecut orele serii liniştindu-i pe părinții și pe odraslele care mă

considerau căminul lor. Nu-i îngrijora doar că ar fi trebuit să se mute, desigur. İşi făceau griji
pentru mine.
Şi eu îmi făceam griji pentru mine. Nu voiam să părăsesc lumea pe care o iubeam atât de
mult. Voiam să-i cunosc și pe puişorii de bufniță de primăvara viitoare. Voiam să-l laud pe
arțarul tânăr de peste drum când urma să se facă roșu în lumina apusului. Voiam ca rădăcinile
să mi se întindă și mai departe, iar crengile, și mai sus.

Aşa se întâmplă când iubeşti viața. Dar puteam accepta că dacă îmi venise timpul, atunci îmi
venise şi gata. Ce drept aş fi avut să mă plâng, după o viață atât de frumoasă ca a mea?

Eram îngrijorat, totuşi, pentru puii pe care îi adăposteam,

pentru cum urmau părinții lor să se zbată să găsească locuri

noi, sigure, unde să-şi înşire cuiburile, să-şi sape vizuinile,

să-şi ascundă proviziile de ghinde pentru iarnă.

Dar mai mult decât orice eram îngrijorat pentru Samar.

Nu ştiu de ce. Poate din cauză că îmi amintea atât de mult de o altă fetiță, dintr-un timp
străvechi. O fetiță pe care am reuşit s-o adăpostesc cu succes. Străbunica Francescãi,

Aşa cum v-am spus, ne cunoaştem de multă vreme.

70
19

ult după miezul nopții, Samar a venit să mă vizi- Mute teze. Purta un halat albastru. İşi
strânsese părul ne- gru și cârlionţat la spate, într-o coadă de cal. Ochii ei captau lumina lunii.

S-a aşezat pe pătură la poalele mele. Nu s-a uitat la cuvân- tul cioplit, nici la ciobul de lună
sau la casele vopsite în verde şi albastru. A stat pur și simplu liniştită şi a aşteptat.
Întotdeauna a durat o vreme. Dar întotdeauna s-a întâmplat. Unul câte unul, puii s-au
aventurat afară, să o vadă.

Primul a fost Harold, fålfâind stângaci din aripi până jos, pe pământ. Au urmat puii de raton:
Tu, Tu şi Tu. (Mamele raton sunt nişte uituce renumite, așa că nu se mai obosesc cu numele
tradiționale.) Oposumii. Sconcșii. Au venit toți.

71
KATHERINE APPLEGATE

Samar stătea perfect nemişcată. Puii au înconjurat-o. Au stat toți laolaltă în lumina lunii și au
ascultat foşnetul frun- zelor mele.

Bongo s-a aşezat pe umărul lui Samar.

Bună, a zis ea, cu copia de cioară a vocii lui Samar.

- Bună, a zis Samar, ecou la ecou.

Bongo a cârâit și Samar a tresărit puțin. Chiar şi cel mai liniştit cra al lui Bongo e destul de
aspru. Bongo a zburat apoi spre scorbura mea cea mai mică și a băgat capul înăuntru, cu
penele din coadă rămase la vedere. S-a întors pe pământ în fața lui Samar cu ceva lucios în
cioc. A aşezat cu grijă în palma deschisă a fetiței o cheiță argintie legată de o panglică roşie,
decolorată.

E frumoasă, a şoptit Samar. Mulțumesc.

Bongo s-a aplecat în față cu aripile desfăcute, într-un fel de plecăciune. În cercurile ciorilor,
ăsta trecea drept un semn de foarte mare afecțiune.

Mai văzusem cheia aceea. Bongo o „moştenise" de la mama ei. Ciorile trăiesc în familii cu
multe rubedenii şi îşi transmit bunurile și informațiile din generație în generație. Nu m-a
surprins că Bongo mai avea cheia și că s-a hotărât să i-o dea lui Samar.
În liniştea aceea dulce, înconjurat de tot ce iubeam - lu- mina lunii, aer, iarbă, animale,
pământ, oameni, m-am în- trebat, cu o strângere de inimă, cât de mult voi mai fi în stare să
savurez astfel de momente.

72

Copacul dorințelor

M-am întrebat, de asemeni, dacă făcusem destul pen- tru lumea pe care o iubeam. Mă întreb
asta deseori. Dar ameninţarea morții are modul ei special de a te face mai atent.

Sigur, am oferit umbră din belşug. Am produs oceane de oxigen pe care să le respire oamenii.
Am fost cămin pentru o defilare nesfârşită de animale şi insecte.

Mi-am făcut treaba. Un copac este, în cele din urmă, doar un copac. Aşa cum i-am spus lui
Bongo: „Creştem toți cât ne e dat să creştem, după cum au hotărât semințele noastre acum
multă vreme."

Şi totuşi.

Două sute şaisprezece inele. Opt sute şaizeci şi patru de anotimpuri. Dar tot lipsea ceva.

Viața mea fusese atât de... prudentă.

La etajul casei verzi s-a mişcat o perdea. Din spatele ei, abia vizibil, ne urmărea Stephen.

Ştiam la ce se gândea. Unul dintre avantajele de a fi un bun ascultător este că înveți foarte
multe despre cum merge lumea.

În ochii lui Stephen, în felul în care se uitase după-amiază la Samar, am văzut ceva ce mai
văzusem de multe ori înainte. O dorinţă.
73
20

După ce Samar copac. a plecat, n-am avut astâmpăr. Neastâmpărul nu-i o calitate folositoare
pentru un

Noi ne mişcăm în fărâme mici, celulă cu celulă, rădăci- nile înaintează cu un deget, mugurii se
deschid timid la lu- mina soarelui. Sau ne mişcăm pentru că ne strămută cineva într-un loc
nou.

Când ești stejar roşu, n-ai de ce să te simți agitat. Copacii, cum am spus, au rostul să asculte,
să observe, să rabde. Şi totuşi, doar o dată, înainte să-mi iau ră- mas-bun de la lume, ce s-ar fi
întâm- plat dacă eram și eu altfel decât pasiv? Dacă deveneam actor în poveștile care

75
KATHERINE APPLEGATE

se desfăşurau în jurul meu? Poate chiar ca să îmbunătățesc lucrurile cât de cât?

Bongo, am zis eu încet. Eşti trează?

Acuma sunt, a bombănit ea.

Am o întrebare.

Mă găsești mâine, dis-de-dimineață.

Cum apare prietenia?

Bongo mi-a răspuns sforăind.

Mi-am dat seama că era un sforăit fals. Când sforăie

de-adevăratelea, Bongo face atâta zgomot, încât îi sperie pe puii de oposum.

Vorbesc serios, am zis eu.

Nu știu, s-a văicărit Bongo. Apare şi gata.

Dar cum se întâmplă să apară?

Prietenii au lucruri în comun, a zis Bongo. Uite-aşa.

Ti-am răspuns în cinci cuvinte. Ne vedem dimineață, amice.

M-am gândit la răspunsul ei.

- Dar eu şi cu tine ce avem cu adevărat în comun, dacă stai să te gândeşti?

Bongo a oftat lung și a zburat pe pământ.

Bine. M-ai trezit de tot, mulțumesc foarte mult. Despre

ce-i vorba?

Era doar aşa, o idee.

Să-ți spun eu o idee: ideile sunt o idee proastă, a zis Bongo. Mai ales când cineva e mai
băgăcios ca de obicei. Sunt cu ochii pe tine, Roşu.

Să revenim la întrebarea mea. De ce suntem noi pri- eteni?

Bine. Lasă-mă să mă gândesc o clipă.

Bongo s-a plimbat agale în jurul trunchiului meu, medi-

tând.

76
Copacul dorinţe.

Îmi place cum se mişcă păsările, atât de diferit față de copaci. Noi ne aplecăm în bătaia
vântului. Suntem eleganți și tacticoşi. Păsările, pe de altă parte, se mişcă smucit şi zboară.
Răsucesc capul dintr-o parte în alta de parcă tocmai au auzit veşti uluitoare.

Bongo s-a oprit.

Întâi de toate, eşti căminul meu. Îți sunt chiriaşă.

Asta nu-i neapărat un motiv să fim prieteni. Am avut locatari după care nu m-am dat în vânt.

Veveriţa acea? Cum o chema? Tuşti? Cea cu respirația urât mirositoare?

Nu contează.

Ştiam eu că despre Ţuști e vorba.

Bongo, am zis. Concentrează-te, te rog.

Bongo s-a uitat în sus la mine.

Suntem prieteni pentru că suntem prieteni, Roşu. Nu-i de-ajuns?

Vorbea încet și cu blândețe, nu pe obişnuitul ei ton auto- ritar de cioară.

Ai dreptate, am zis. Dar să spunem că doi oameni au nevoie să fie prieteni. Cum faci să se
întâmple asta?

Poate... îi aduni să facă ceva împreună? Să flecărească, să râdă? Voilà¹. Prietenie! Am

dreptate?

- Hmm.

Nu-mi place când faci hmm. Hmm conduce la idei. Întoarce-te la somnul tău, Bongo. Îți
mulțumesc pen- tru discuție. Eşti o prietenă bună.

¹„Iată", în fr. în orig.

77
KATHERINE APPLEGATE

Și tu la fel.

Bongo a zburat înapoi în cuib.

Hei, ai grijă să mă lași să dorm, a zis ea.

Bongo?

Ce mai vrei?
Doar un singur lucru. De ce crezi că oamenii pot fi atât de cruzi unii cu alţii?

Lasă, că nici noi, ceilalți, nu suntem chiar îngeri. Ieri noapte am văzut-o pe Agnes cum a
mâncat o şopârlă în- treagă dintr-o singură înghițitură.

Agnes, bufnița de hambar care locuiește împreună cu puişorii ei în scorbura mea cea mai de
sus, a bătut supărată din aripi.

Hei, o fată trebuie să mai şi mănânce. Și tocmai tu te-ai

găsit să vorbeşti, Bongo? a zis ea. Există oare ceva ce n-ar mânca o cioară? Exact asta voiam
să spun, a continuat Bongo, că e greu

pe lume. Nu contează dacă ești iepure, şopârlă sau copil. Acestea fiind spuse, Bongo s-a pus
pe sforăit - de-adevă- ratelea, de data asta, dar eu am rămas mai departe cât se poate de treaz.

- Mami, ce-i zgomotul ăsta îngro- zitor? s-a auzit vocea speriată a unui pui de oposum.

Așa face Bongo când doarme, i-a

răspuns mama lui. Bongo avea dreptate. Cloceam o idee.

Ea spunea mereu că sunt un băgăcios, ca să nu mai vorbim de optimist.

78
Copacul dorințelor

Un optimist care își băga nasul unde nu-i fierbea oala. Ei, existau şi lucruri mai rele. Copacii
sunt genul puternic și tăcut. Mai puțin atunci când nu suntem aşa.

79
21

-B ongo, vreau să faci ceva pentru mine, am zis eu dis-de-dimineață, după ce ultimele stele s-
au stins ca niște licurici obosiți.

Are vreo legătură cu chipsurile? a mormăit Bongo.

Nu.

Atunci, prefer să dorm.

Este vorba de Samar.

Ai promis că mă lași să dorm.

N-am promis.

Ai lăsat să se înţeleagă.

Vreau să îndeplinesc dorința lui Samar.

Asta a trezit-o pe Bongo. A zburat pe creanga ei preferată, una pe care a poreclit-o baza-casă.
(Bongo îi urmăreşte cu

81
KATHERINE APPLEGATE

mare plăcere pe elevii de la şcoala generală când joacă soft- ball¹.)

Roşu, cum să-ți spun, tu nu faci dorințele să se întâm- ple. Tu ești locul unde se duc dorințele.
Eşti un fel de... un fel de ladă de gunoi cu frunze. În sensul bun.

Vreme de două sute şaisprezece inele, am stat pe ră- dăcini şi i-am ascultat pe oameni
dorindu-şi lucruri. Şi de foarte multe ori, dorințele acelea nu s-au împlinit niciodată, presupun.

Bongo şi-a împins o pană la locul ei.

Uneori e mai bine aşa. Ti-l aminteşti pe țâncul ăla de grădiniță care voia un buldozer?

Sunt un tip pasiv. Stau pur și simplu aici și mă uit la lume.

Ești copac, Roşu. Scrie în atribuțiile tale să fii pasiv.

Asta de-acum e o dorință bună. Și este o dorință pe care o pot face să se îndeplinească. M-am
oprit. Adică, noi o putem face să se îndeplinească.

Simţeam eu că spre asta ne îndreptăm, a zis Bongo și a planat până jos. Uite, am auzit și eu
dorința lui Samar. Cum ai de gând, mai exact, să-i găseşti un prieten?

- Vei vedea, am zis eu, sperând că vocea mea suna mai încrezătoare decât mă simțeam.

- Roşu.

Bongo a început să se plimbe înainte şi înapoi. La fiecare pas, împingea capul în față.

Avem probleme mai grave, prietene. Francesca spune că vrea să te transforme în scobitori. Iar
locatarii tăi sunt înnebuniți unde-or să se mute dacă se întâmplă asta.

Variantă de baseball, jucată cu o minge mai mare pe un teren mai mic.

82
Copacul dorințelor

A venit mai aproape și m-a înghiontit cu afecțiune.

Desigur, îşi fac griji şi pentru tine, a adăugat.

Ştiu.

Pâine Proaspăt Coaptă a ițit capul de sub verandă. Abia dacă se lumina de ziuă, i se vedea clar
doar dunga albă care-i traversa fața.

M-am oferit să primesc la mine pentru o vreme una dintre familiile din copac, a anunțat ea.
Oposumii, de preferinţă. Sunt mult mai cuminți decât cei trei Tu.

Eşti foarte generoasă, Prospățico, am zis, dar m-a între- rupt imediat TuMare, mama celor trei
pui de raton.

Stătea în scorbura mea cea mare și bombănea.

- Ba, te rog să mă scuzi! a exclamat ea. Tu, Tu, şi Tu au maniere impecabile!

- Sunt prea... curioși, a zis Pâine ProaspătCoaptă. Mereu îşi bagă nasul unde nu le fierbe oala.
Și înhață lucruri cu lăbuțele alea ale lor.

Dar măcar nu put! a strigat TuMare. Iar copiii tăi aveau și ei labe, ultima oară când am
verificat!

Păianjeni Păroşi, mama oposum, s-a arătat, prudentă, din scorbura ei.

Oposumii îşi aleg numele după lucrurile care îi sperie.

83
KATHERINE APPLEGATE

Duhoarea este în nasul privitorului, a zis Păianjeni- Păroşi. Și cu toate că eu personal consider
că puii tăi miros încântător, Prospețico, am rezervat deja ceva în grămada de lemne de peste
două case. Dragului nostru Roşu i s-ar putea întâmpla orice. Fără supărare, scumpule, m-a
bătut ea uşor cu laba. Sunt doar prevăzătoare, mă-nțelegi.

Nu m-am supărat, am asigurat-o eu.

Eu am văzut prima grămada aceea! a strigat TuMare.

Tu împarte vizuina cu sconcșii! a zis PăianjeniPăroşi.

N-ai să mă vezi nici moartă în locul ăla! a exclamat TuMare. În niciun caz acum, când am
aflat că puii mei cei „curioşi" nu sunt doriți.

Sunt cam obrăznicuți, să știi, a zis Păianjeni Păroşi.

- Măcar copiii mei sunt curajoşi, a zis TuMare. Copiii tăi leşină şi când îşi văd umbra.

Să faci pe mortul e o deprindere folositoare, a zis Pă- ianjeniPăroși, cu nasul roz tremurându-i.
Lumea este un loc periculos. Şi oricum nu putem controla noi când ni se întâm- plă. Se
întâmplă pur şi simplu.

Permiteți-mi să vă întrerup, s-a auzit o voce impertur- babilă de pe creanga mea cea mai de
sus - era Agnes. Două străzi mai încolo este un tei de treabă de unde tocmai a plecat o familie
de veveriţe cenușii. Noi ne gândim la posibilitatea să mergem acolo. Numai că pe-acolo
umblă liber un motan.

84
Copacul dorințelor

Are zgardă, dar fără clopoţel, deci reprezintă o problemă. Plus că mai există şi un câine mare
şi bălos.

Dacă e să fim drepţi, toți câinii sunt băloși, a remarcat Bongo.

Cred sincer că ar trebui să vă liniștiți cu toții, i-am întrerupt eu. Hai să nu cobim. Fiecare zi la
vremea ei. Cine știe ce ne poate aduce ziua de mâine?

Mamele s-au uitat toate la mine. Am auzit oftaturi din belşug.

- O doză prea mare de Copac Bătrân și înţelept? am întrebat.

- Exact, prea mult Copac Bătrân și înţelept, a confirmat Bongo, în timp ce restul animalelor se
retrăgeau jignite în casele lor.

Sunt cam încordate, a zis Bongo. Își fac griji pentru... pentru situația ta.

- Îmi dau seama.

Şi eu sunt îngrijorată, a zis Bongo, aproape în şoaptă.

Ştiu, am zis cu blândețe. Dar fiecare nor ascunde o rază de...

Roşu, m-a întrerupt Bongo.

Iartă-mă.
Trebuie să pot face ceva, a zis Bongo.

Eşti o prietenă bună, Bongo. Dar uneori nu poţi decât să stai drept și cu fruntea sus.

Roşu!

Iartă-mă, am zis din nou.

Ce-o să mă fac fără tine, Roşu? a zis Bongo cu blândeţe.

Ai să te descurci, scumpă prietenă. Te asigur. Pe urmă am tăcut amândoi.

În cele din urmă, Bongo s-a scuturat, înfoindu-și penele.

85
KATHERINE APPLEGATE

În fine. Părerea mea este că poate nu-i cel mai bun moment de îndeplinit dorinţe.

Mie mi se pare exact momentul potrivit, am zis. Bongo a gemut cu geamătul ei de om bătrân.
Știa că nu voi da înapoi. Iar după asta, am început să facem planuri.

86
22

lanul Numărul Unu l-am pus în aplicare o oră și ju- P mătate mai târziu, când Stephen a pornit
spre şcoală. Abia ieşise pe trotuar și Bongo a plonjat direct spre rucsa- cul lui. Cârâia furioasă
și lovea fermoarul cu ciocul.

Ce-i? a strigat Stephen. Ce te-a apucat, pasăre? A aruncat rucsacul pe jos.

Bongo a aterizat direct pe el și s-a uitat în sus, plină de speranță.

Chips, te rog? a zis ea.

Stephen a dat ochii peste cap.

Pe bune?

Bună, a zis Bongo. Chips, te rog?

Stephen şi-a pus mâinile în şolduri.

87
KATHERINE APPLEGATE

- Da, bine. Te-am văzut în acţiune, la coada pentru au- tobuzul şcolii.

Bongo a sărit jos şi l-a lăsat pe Stephen să deschidă ruc- sacul.

Eşti tare, a zis ea politicoasă.

Stephen a scos pachetul pentru prânz și l-a desfăcut.

Ia să vedem. Am un sendviş cu ton. Sticksuri de mor- COV...

Dar până să apuce să mai spună ceva, Bongo i s-a înfipt în ghiozdan, a înşfăcat în cioc o foaie
de hârtie şi a zburat cu ea spre cer.

Hei! Tema mea la engleză! a strigat Stephen. Vino îna- poi, hoaţo!
Bongo a zburat spre crengile mele de sus şi a aterizat acolo cu un „cra" victorios.

Stephen s-a învârtit în jurul trunchiului, pe unde mă în- conjuraseră polițiștii cu bandă
galbenă.

Te rog, cioară, a insistat el. Îți dau tot sendvişul, întreg. Te rog...

Bongo a prins foaia cu gheara, eliberându-şi ciocul.

Nici vorbă, a răspuns ea.

După câteva minute de proteste, Stephen s-a dat bătut.

Grozav, a mormăit el recuperându-şi rucsacul. Doamna Kellerman n-o să mă creadă în veci

dacă-i spun că mi-a mâncat tema o cioară.
88
23

Când a ieşit Samar din casă, restul planului. a venit momentul pentru

Ea s-a oprit, cum făcea de fiecare dată, să ne salute, iar Bongo, ca de obicei, i-a răspuns. De
data asta, însă, Bongo a surprins-o pe Samar aterizându-i pe umăr și întinzându-i o foaie
ciopârțită de hârtie.

Samar a luat-o.

Scrie numele lui Stephen pe foaia asta. De unde o ai? Nici vorbă, a zis Bongo, în loc de
răspuns.
Bine, am eu grijă s-o primească, a zis Samar. Bongo a cârâit scurt şi s-a întors pe crengile
mele. Perfect. Un plan simplu, minunat pus în aplicare. Samar urma să-i dea tema lui Stephen.
Pe urmă ar fi în- ceput să stea de vorbă despre cioara nebună din stejarul cel

89
KATHERINE APPLEGATE

mare. Ar fi râs. Ar fi vorbit şi altele. Și-ar fi dat seama că au multe în comun.

Voilà. Prietenie.

Era un plan grozav.

Mai puțin partea care a intervenit peste numai câteva se- cunde. Partea în care Samar a
observat trecând un prieten de-al lui Stephen. S-a dus repede la el și l-a rugat să-i dea lui
Stephen foaia de hârtie.

Asta a fost tot.

- Nu-i aşa de uşor să intervii pe cât credeam, i-am măr- turisit eu lui Bongo.

Hei, eu mi-am făcut partea mea de treabă.

-Ai fost minunată, am zis. Păi, nu ne rămâne decât să încercăm din nou. Nu avem mult timp la
dispoziție.

- Roşu, a zis Bongo oftând, te rog, nu-mi aduce aminte.

89

90
24

În n aceeaşi după-amiază, am încercat Planul Numărul Doi.

N-o să meargă, Roşu, a zis Bongo, păşind țanțoşă în- colo şi-ncoace pe peluză.

Pesimisto, am zis.

Optimistule, mi-a răspuns ea.

Dar în secret, mă îndoiam şi eu. Cel de-al doilea plan avea nevoie de ajutorul unuia dintre
puişorii mei.

Ne ciondăniserăm mult la care dintre pui să apelăm - dar de când ameninţase Francesca să mă
taie, oricum existau ciondăneli din belşug. Mă nemulțumea să văd că locatarii mei, cei care
până atunci se înțeleseseră miraculos de bine, se întorceau unii împotriva altora atunci când
apărea o pro- blemă.
91
KATHERINE APPLEGATE

Sunt de acord, era o problemă mare. Dar dacă eu mă pu- team descurca cu ea, mi se părea
normal ca și ei să poată măcar să se poarte frumos în timpul ultimelor noastre zile împreună.

Bongo dăduse până la urmă cu banul, folosind un bănuț din colecția ei, și așa am ajuns să
stabilim cine să ne ajute: Lanternă, cel mai mic dintre puii de oposum.

Dă-mi voie să mă lămuresc ca lumea, a zis Bongo. Tu te temi de Lante...

Sssst, a şuierat Păianjeni Păroşi. Încercăm să nu rostim acest cuvânt în preajma lui.

Şi-atunci? Cum îi spuneți? a întrebat Agnes.

Răspunde dacă-l strigi Lan, i-a explicat PăianjeniPă- roşi.

Bun. Lan, ai înțeles care-i treaba? a zis Bongo. Te pre- faci mort. Voi sunteți experți la așa
ceva, nu?

Lan încuviinţă încântat.

Oposumii se prefac că sunt morți mai bine decât ori- cine de pe lumea asta!

Deci te dai mort, Samar şi Stephen te văd când se în- torc de la școală și...

Sperăm să vină acasă cam în același timp, am între- rupt-o eu.

....și se sperie că un puiuț frumuşel ca tine ar fi putut muri, a continuat Bongo, așa că vorbesc
ce să facă...

Sunteți siguri că nu-i niciun pericol? a întrebat Pă- ianjeni Păroşi. Parcă-mi cam vine să leşin
numai când mă gândesc.

Stăm toți cu ochii în patru. Iar Stephen şi Samar sunt

copii deștepți, am asigurat-o eu din nou. Vor ști că nu trebuie

să atingă un animal bolnav.

Copacul dorințelor

Deci se duc să-şi aducă părinții, dau telefon la Protecţia

92

Copacul dorințelor

- Deci se duc să-şi aducă părinții, dau telefon la Protecţia Animalelor sau la vreun
veterinar, a continuat Bongo, iar în timp ce ei sunt ocupați, micul Lantern - Lan! -
dă fuga îna- poi la el în vizuină. Samar şi Stephen se întorc, se prăpădesc de râs
cum a dispărut oposumul, ba poate că încep şi părinții să stea de vorbă...

- Eu chiar cred că Tu era mai bun pentru treaba asta, s-a plâns TuMare. E actor
înnăscut. Ori Tu, sau Tu.

S-a hotărât în mod oficial, a zis ferm Bongo. Am dat cu banul, îți aminteşti?

Ziceam şi eu, bombăni TuMare.

Pe stradă, la școală, s-a sunat de ieşire.

Toată lumea să-și ocupe locurile, a insistat Bongo.

Sunt cât se poate de sigur că vom reuși, am zis eu.

Sunt cât se poate de sigură că vom da greş, a zis Bongo,

fix în aceeași clipă.

93
25

- Actiune! a soptit Bongo. Micul Lan s-a dus împleticindu-se în mijlocul

peluzei.

S-a culcat pe-o parte și s-a făcut covrig. A închis ochii. Şi-a strâns buzele,
dezvelind nişte dințișori ascuțiți ca acele.

- Perfect, a zis Bongo.

- Încearcă să faci spume la gură, dragă, i-a strigat Pă- ianjeni Păroşi.

Îl vedeam pe Stephen apropiindu-se pe stradă. Din feri- cire, Samar era doar la
câțiva metri în spatele lui.

Lan s-a ridicat.

Cum mă descurc, mami?

-Minunat, puiule, a zis PăianjeniPăroşi. Mami e foarte mândră de micuțul ei

oposum!

95

Copacul dorințelor
FÅ PE MORTUL! i-a strigat Bongo.

Aha, da, a ridicat din umeri Lan. Am uitat, mătuşă Bongo.

Nu sunt mătuşa ta, a zis Bongo. Nu-s nici măcar din aceeași specie cu tine.

Lasă, nu asta contează acum, am certat-o eu.

FÅ PE MORTUL! a strigat Bongo din nou.

Lan a sughițat.

Vai de mine, a zis Păianjeni Păroşi. Aşa face când e emoționat.

De ce nu pot să fiu eu moartă, mami? a întrebat Peta- lăDeTrandafir.

TOȚI NOVICII, LINIŞTE! a ordonat Bongo. LAN, NU MAI SUGHIȚA, FRATE!

Uite-i că vin! am şoptit eu. Stephen şi Samar!

Sughițurile au devenit şi mai sonore.

LANTERNĂ! a zis Bongo. ACUM!

Nu-i spune aşa! a strigat mama lui.

Lanternă a înlemnit. S-a oprit din sughițat. A făcut spume la gură. Ochii lui pe
jumătate deschişi erau sticloşi şi orbi.

Merge! a şoptit Bongo. Genial! Stephen 1-a găsit primul pe Lan. Samar era chiar în
spatele lui.

Ce-ar trebui să facem? a întrebat Stephen.

Victorie! m-am gândit eu. Vorbeau unul cu celălalt.

- Nu-l atinge, a zis Samar. Ar putea fi turbat. Sau poate doar face pe mortul. Am
citit că oposumii aşa procedează.

Mă duc s-o chem pe mama. Poate telefonează ea cuiva. Bună idee, a zis Samar.

Spre dezamăgirea mea, Stephen şi Samar s-au salutat scurt din cap şi s-au dus
repede fiecare acasă la el.

97

KATHERINE APPLEGATE

Şi din nou, asta a fost tot.

Atâta muncă, pentru doar câteva clipe de conversaţie?

Oare cum se împrietenesc oamenii, mai exact? Cât de

greu poate fi? Mi-am reamintit totuşi că Stephen și Samar vorbiseră unul cu altul.
Era un prim pas bun, nu-i aşa?

Lan? a strigat Bongo. E momentul să te întorci la tine în vizuină, amice. Înainte să

se întoarcă ei.

Lan a rămas înlemnit, un mic oposum făcut ghem.

Lan? am strigat eu.

Lan? Puiule? a țipat PăianjeniPăroşi.

Vai de mine, a zis TuMare. Nu cred că puiul tău joacă teatru.

- Puiule! Scumpul meu Lan! a strigat Păianjeni Păroşi, iar fraţii şi surorile lui Lan
au început să bocească.

- Pe bune că ar fi trebuit să folosiți un Tu de-al meu, a zis TuMare.

-LAN! ÎNCETEAZĂ SĂ MAI FACI PE MORTUL! a ur- lat Bongo.

A țopăit până la Lan și l-a împuns ușor cu ciocul.

Cum îndrăzneşti să-mi loveşti copilul! a strigat Păian- jeniPăroşi. Lan! Te salvez eu,
puiule!

Păianjeni Păroși a țâşnit din scorbura ei, a coborât repede pe trunchiul meu şi
imediat a leşinat.

Nemaipomenit, a zis Bongo. De-a dreptul fantastic. Cum e mama, așa și puiul!
Acum ce facem, Copac Bătrân şi Înţelept

Tu ia-l pe Lan, l-am instruit eu. PâineProaspătCoaptă și TuMare, o puteți salva voi
pe PăianjeniPăroşi? Trageți-o în bârlog la Prospețica, sub verandă.

98

Copacul dorințelor

- Păianjeni Păroși mi-a făcut copiii „obraznicuţi", a zis TuMare.

TuMare a spus că puii mei put, a zis Pâine Proaspăt Coaptă.

În peste două secole de viață, rareori am ridicat vreodată vocea.

Asta a fost una din acele dăți.

ACUM! am ordonat eu, chiar când se deschidea uşa casei lui Stephen.

Ați fi surprinşi cât de rapid se pot mişca sconcșii şi rato- nii, când sunt motivați.
99

26

Stephen și mama lui au renunţat în cele din urmă să-1 mai caute pe misteriosul pui de
oposum. Samar i-a urmărit de la fereastra livingului, dar nu s-a aventurat afară.

După vreo oră, PăianjeniPăroşi şi Lanternă s-au trezit şi s-au întors, cu labele tremurând, în
vizuina lor.

Şi asta a fost tot. Din nou.

- Nu te îngrijora, i-am spus lui Bongo. A treia oară va fi cu noroc.

Ce-ar trebui să însemne asta?

- O vorbă, așa spune lumea.

- Noroc? a zis batjocoritoare Bongo. Ştii cum numesc oamenii un stol de păsări colibri?

- Chiar nu ştiu.

101
KATHERINE APPLEGATE

Păsări colibri! Iar ele nu sunt, să recunoaştem, decât nişte muşte bine îmbrăcate. Dar unui stol
de ciori, știi cum îi spun?

Cum?
Cârd! Cârd de ucigă-l toaca! Îți vine să crezi? Mai mulți copaci însemnă un crâng. Mai mulți
ratoni înseamnă o şleahtă. Dar ciorile? Noi suntem un cârd de ucigă-l toaca! a bătut Bongo din
aripi furioasă.

Ai terminat? am întrebat-o.

Iartă-mă. Îmi fac griji pentru tine. Iar când sunt îngri- jorată, devin urâcioasă.

Bongo a smuls un fir proaspăt de iarbă și pe urmă l-a aruncat.

- Mai am încă un plan cum să-i fac pe Samar şi pe Stephen să stea de vorbă, am zis.

Ce-ai spune de un plan cum să nu te transformi în masă de picnic?

Nu pot controla totul în viață, Bongo, am zis eu cu blândeţe. Şi dacă aş putea, unde-ar mai fi
distracția? În schimb lucruşorul ăsta... dorința lui Samar. O pot face să se îndeplinească. Cel
puțin, aşa cred, am şovăit eu.

Nu înțeleg de ce contează atât de mult pentru tine.

Îmi aminteşte de o fetiță pe care am cunoscut-o acum multă vreme.

Îți bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala, a zis Bongo obo- sită. Dar te iubesc oricum.

S-a uitat la mine cu un fel de zâmbet de cioară - ciocul deschis, capul sus, ochii strălucitori.

- Deci, care-i Planul Numărul Trei?

Nume popular dat diavolului.

102
27

mediat după căderea nopții, am trimis-o pe Bongo în I următoarea ei misiune.

Tot ce ai de făcut este să dezlegi dorința lui Samar, am instruit-o eu.

Aha, a zis ea. Numai atât?

Bongo a zburat până pe creanga de jos unde legase Samar panglica ei de pânză roz cu buline.
A tras de ea cu ciocul de mai multe ori.

E mai uşor de spus, decât de făcut, mi-a transmis. Eşti cioară. Folosește o unealtă.

Ciorile sunt binecunoscute pentru priceperea lor de a face și de a folosi unelte. Probabil că
sunt cele mai inteligente păsări din jurul nostru.

103
KATHERINE APPLEGATE

Hmm, m-a înghiontit Bongo și a rămas pe gânduri. Am în colecție o agrafă de hârtie. O să

încerc cu ea.

-N-ai să reuşeşti niciodată, i-a prezis Agnes de la ea din cuib.

Cred că în secret bufnițele sunt puțin invidioase pe ciori. Din scorburile mele s-au ițit capetele
unul câte unul, apoi au apărut și sconcșii de sub verandă, curioși toţi s-o vadă pe Bongo la
lucru.

Ce face Bongo, mami? a întrebat unul dintre Tu.

Se cheamă că foloseşte o unealtă, a zis TuMare. Nu-i mare lucru.

Oameni buni, dacă nu puteți spune ceva folositor, atunci vă rog să nu spuneți nimic, am zis
eu.

Bongo s-a întors cu o bucățică răsucită de metal.

O agrafă de hârtie îndreptată, a explicat ea. Am găsit-o în curtea școlii.

Cu mare efort, a reușit să strecoare capătul drept al agrafei în nod. Dar oricât se străduia, nu
reuşea să-l dezlege.

De ce face Bongo asta? a întrebat-o Harold pe Agnes.

N-ai cum să explici purtarea ciorilor, a zis Agnes.

- Pentru că am rugat-o eu, am zis. Pentru că este impor- tant pentru mine.

Cu un geamăt nemulțumit, Bongo a lăsat agrafa de hârtie să cadă pe pământ.

Nu merge, Roşu, a zis ea.

Poate că-i momentul să renunţ la ideea asta, am zis eu

cu un oftat. Nu-i menirea mea să ajut. Menirea mea este să stau aici. Doar să stau.

Un vând uşor mi-a fremătat în frunze. N-a vorbit nimeni. Stai puțin, a zis TuMare. Poate
reușesc eu să-ți dau o

labă de ajutor.
104
Copacul dorințelor

- Eşti groaznic de grea pentru crenguța aceea, i-a atras atenția Agnes.

Las-o să încerce, am zis eu.

TuMare a înaintat cu grijă, centimetru cu centimetru, pe ramura de care îşi legase Samar
dorinţa.

Era grea, într-adevăr, creanga mi se îndoia sub greutatea ei, dar am ținut-o zdravăn. S-a jucat
cu nodul, folosindu-şi amândouă labele din față. Nu peste multă vreme, fâşia de pânză era
dezlegată.

-Ta-da! a strigat ea, ridicând-o cu laba dreaptă.

Oricum, eu am făcut partea cea mai grea, s-a îmbufnat Bongo.

- A fost un efort conjugat, am zis. Muncă de echipă. Vă sunt foarte recunoscător amândurora.

Ai dorința, Roşu. Acum ce faci? a întrebat Agnes.

Acum aştept până vine Samar în vizită, am zis. Şi atunci intră în joc magia lui Bongo.

105
28

Î n timp ce aşteptam vizita lui Samar, luna ne scălda pe toți într-o lumină albastră și rece.

Samar a venit în halat şi papuci. S-a aşezat pe pătură și a aşteptat răbdătoare să se strecoare
toți puii afară ca s-o vadă. Purta la gât cheița legată cu panglică pe care i-o dăduse Bongo.
Unde-i prietena mea cioara? a şoptit ea, în vreme ce toți cei trei Tu făceau salturi în fața ei.

S-a uitat în sus la crengile mele, iar eu m-am bucurat că o instruisem pe Bongo să se ascundă
pe acoperişul casei lui Stephen.

Exact la momentul potrivit, Bongo a zburat la fereastra camerei lui Stephen. S-a aşezat pe
pervaz. În cioc i se legăna bucata de pânză cu dorința lui Samar.

107
A bătut cu grijă în gea- mul băiatului.

Nu s-a întâmplat nimic. Îi spusesem lui Bongo să işte cât mai puțin zgomot. Nu voiam să vadă
Samar ce puneam la cale.

Cioc, cioc, cioc. De data asta, mai tare.

Tot nimic.

După toate aparențele, Stephen avea somnul adânc.

Bongo s-a uitat la mine. Mă în- treba din ochi: „Și acum?"

A încercat din nou. CIOC, CIOC, CIOC.

Samar a tresărit.

Ce-a fost asta? a întrebat ea.

Spre norocul nostru, Harold i-a distras atenția cu o încer- care de a zbura pe brațul ei. A fost
mai mult un salt stângaci, decât un zbor, iar Samar a chicotit.
Bravo, micuțule Harold, m-am gândit eu.

Bongo a lăsat dorința lui Samar pe pervaz. CIOC, CIOC, CIOC.

Nimic.

A păşit încolo şi încoace pe pervaz. Apoi a rămas stană de piatră.

Ochii i-au strălucit în lumina lunii.

Bongo s-a aplecat foarte aproape de geam şi a imitat cât putea ea de bine sirena maşinii de
pompieri.

108
Copacul dorinţelor

Până când s-a deschis fereastra lui Stephen, Bongo se în- torsese deja pe acoperiş şi urmărea
cum eforturile ei dădeau roade.

Stephen s-a uitat afară. S-a frecat la ochi. A observat bu- cata de pânză de pe geam. A ridicat-o
încruntat, încercând să prindă lumina lunii ca să citească ce scria pe pânză. S-a uitat în jos pe
pajişte.

Acolo era Samar, se uita în sus la el, înconjurată de o colecție ciudată de puiuți de animale.

Eşti tare, a zis Bongo.

109
29
Stephen a ieşit pe uşa din față a casei îmbrăcat în pijama cu un tricou gros gri. Avea ciufulit
părul şaten deschis şi ochii cârpiți de somn. Raza lanternei lui a spintecat întunericul.

Puii s-au întors spre el și au încremenit. Le străluceau ochii ca niște luni mai mici.

Lan a scheunat speriat.

Stephen a stins lanterna, iar Lan a părut să se mai liniș- tească, cu toate că sughița de mama
focului.

Hei, a şoptit Stephen.

Bună, a şoptit Samar.

Stephen s-a aşezat lângă Samar. Puii îi urmăreau cu in- teres.

De ce vin la tine? a întrebat Stephen.

111
KATHERINE APPLEGATE

Nu ştiu.

Parcă-i o vrajă.

Nu, a clătinat din cap Samar. Sunt doar... liniştită. Le place asta.

Bongo a zburat și s-a aşezat pe umărul lui Samar.

Bună, i-a spus ea lui Stephen, imitând vocea lui Samar.

Uau! a zis el. Nemaipomenit!

Ieri am auzit-o imitând o sonerie.

Stephen a zâmbit larg.

Mi-a dat cheia asta, a zis Samar, ridicând-o și arătân- du-i-o. Nu ştiu de la ce-o fi. Poate de la
un jurnal sau de la o cutie cu bijuterii.

Sau de la cea mai mică uşă din lume, a glumit Stephen. Pentru o vreme, a tăcut toată lumea.
Nici măcar puii de raton nu s-au clintit.

În cele din urmă, Stephen a întins mâna, dând la iveală dorința lui Samar.

Am găsit asta, a zis el.

Chiar și în lumina lunii, tot s-a văzut că Samar a roșit. S-a uitat în altă parte.

- Îmi pare rău pentru cuvântul acela, a zis încet Stephen. Cuvântul de pe copac. Noi n-am...
Nu suntem noi de vină.

Samar a încuviinţat. - Părinții mei nu sunt oameni răi. Doar că... se tem de lucruri, a ridicat
din umeri Stephen.

- Și ai mei sunt la fel, a zis Samar. L-am auzit pe tata vorbind despre mutare. Dacă putem găsi
un loc sigur unde

să ne ducem. Dacă există un asemenea loc, a zâmbit ea trist. Îmi pare rău, a zis iarăşi Stephen.
Puii, simțind că puteau avea încredere în Stephen, au în- ceput să se hârjonească și să se
încaiere. Harold și cel mai

112
Copacul dorințelor

mic dintre Tu căutau gândaci. PetalăDe Trandafir şi fratele ei, Popcorn FierbinteCuUnt, se
jucau de-a trasul frânghiei cu un fir lung de iarbă.

O să-mi fie dor de ei, a zis Samar.

Eu sper să nu te muți, a zis Stephen.

Acasă la Stephen a clipit o lumină.

Ar trebui să plec, a zis el. Dacă mă văd părinții mei... Ar trebui să plec.

- Noapte bună, a şoptit Samar.

Of, câte lucruri voiam să le spun celor doi! Voiam să le spun că prietenia nu trebuie să fie
grea. Că uneori lăsăm lumea să o facă grea.

Voiam să le spun să stea de vorbă în continuare.

Voiam să schimb ceva, ceva cât de mic, înainte să părăsesc această lume încântătoare.

Şi aşa am făcut.

Am încălcat regula.
Rămâneți, am zis.

113
30

nimalele s-au uitat la A mine şi li s-a tăiat respirația. Până și cei mai micuți dintre atre pui
știau regula: Nu se vorbeşte cu oamenii.

Bongo a țâşnit pe creanga mea cea mai de sus.

Roşu! a strigat ea într-o șoaptă gâtuită. Nu poţi să...

Ba da, pot, am zis. Ce am de pierdut?

Dar...

-Tocmai ți-am spus.

Mi-am întors din nou atenția spre Stephen şi Samar.

Se uitau la mine cu gura căscată, cu ochii mari, la fel de înlemniţi cum fusese Lanternă cu
puțină vreme în urmă..

Visăm, a murmurat Stephen. Aşa-i?

Amândoi în același timp? a întrebat Samar. E cu putinţă?

115
KATHERINE APPLEGATE
Ciupeşte-mă, a zis Stephen.

Samar a făcut întocmai.

Am simțit cât se poate de clar, a anunţat-o el.

Poate a fost o ciupitură în vis, i-a sugerat Samar.

Scuzaţi-mă, i-am întrerupt eu. Am două sute şaispre- zece inele de înţelepciune de transmis,
dar nu prea mult timp.

Stephen s-a întins după mâna lui Samar.

Dacă-i un vis, măcar e unul super.

Şi atunci am început.

116
31

-am fost dintotdeauna copac al dorințelor. N S-a întâmplat în 1848, cu mult înainte să ajung
în- conjurat de beton și de maşini, când aveam doar câteva de- cenii - încă un tinerel, după
normele stejarilor roșii. Nu mai eram un puiet deşirat, eram robust și puternic, dar nici pe
departe ancorat în pământ cum sunt acum.

Era o vreme, ca multe alte vremuri, când oamenii flă- mânzi şi disperați veneau încoace
înghesuindu-se pe vapoare aglomerate, ca să se stabilească în acest loc. Mulți dintre ei au
ajuns în cartierul meu, ca de obicei. Casele verzi şi albastre erau pe-atunci maro și pline până
la refuz de noii sosiți.

Uneori, nou-veniții erau primiți bine. Alteori, nu. Dar ei tot veneau, plini de speranță și
dorință, așa cum sunt oame- nii mereu.
117
KATHERINE APPLEGATE

Unul dintre noii noştri locatari era o fată irlandeză pe nume Maeve. Pornise să traverseze
Atlanticul împreună cu fratele ei de nouăsprezece ani, dar el murise de dizenterie în timpul
călătoriei. Mama lor se prăpădise la scurt timp după ce se născuse Maeve; tatăl lor, când copiii
aveau nouă și doisprezece ani.

Maeve era o fată simplă și voinică, dar când zâmbea, parcă se ivea soarele printre nori. Râdea
tare și avea părul roşu aprins, asemenea celui mai frumos veşmânt de toamnă al meu.

În vârstă de şaisprezece ani, singură și fără niciun ban, Maeve împărțea o cămăruță cu alți
cinci imigranţi. Muncea zi și noapte, gătea, făcea curat și orice altceva găsea, numai să
supravieţuiască.

Curând, Maeve a descoperit că se pricepea să îngrijească bolnavii. Nu avea vreo știință

specială. Nici leacuri secrete. Dar era blândă, răbdătoare şi ştia mai bine ca oricine cum să
aline o frunte încinsă de febră cu o cârpă răcoroasă. Ce nu știa, era dornică să învețe.

Pe măsură ce timpul a trecut, s-a dus vorba despre price- perea lui Maeve. Oamenii au început
să-i aducă purceluşii bolnavi, caii care șchiopătau, copiii care tușeau şi bebeluşii agitați. Ea le
explica întotdeauna că nu era sigură dacă îi pu-

tea ajuta. Dar cum oamenii din cartier erau prea săraci să se

ducă la doctor, apelau la Maeve.

Și din moment ce alții credeau că ea îi putea ajuta să se însănătoșească, Maeve se străduia să

fie la înălțimea speranțelor lor.

Atunci când reușea, sau chiar și dacă nu, pacienții și fa- miliile lor îi lăsau mici daruri
simbolice: o pasăre cioplită în lemn, o agrafă de păr, jumătate de pâine. Cineva i-a dat până
118
Copacul dorinţelor

şi un jurnal cu coperte de piele, care se descuia cu o cheiţă mică din argint.

Dacă Maeve era plecată să îngrijească vreun bolnav, lu- mea se obişnuise să-i lase semnele de
mulțumire în scorbura mea cea mai de jos. Pentru mine, scorbura era o rană încă proaspătă,
înzdrăvenită doar de vreo două anotimpuri. Dar pentru că se deschidea spre casa unde stătea
Maeve și nu spre stradă, reprezenta un loc sigur unde să lași un mic semn de recunoștință.

Atunci am înțeles că scorburile pot fi folositoare și pentru oameni, nu numai pentru animale.

Dar ştiam încă prea puţin cât de folositoare.

119
32

nii au trecut, iar Maeve a devenit la fel de legată de A cartier ca și mine, întocmai ca toți nou-
veniții de pe alte pământuri care îşi adăugau muzica, mâncarea şi limba părții noastre de lume.
Nu conta de unde erau oamenii, Maeve îi îngrijea pe toți cât putea de bine.

Eu am crescut mai voinic, crengile mai vechi nu se mai îndoiau la fel de uşor, umbra mi s-a
lungit. Mi s-au alăturat mulți alți copaci și tufişuri, dar soarele era din belşug pentru toți și nu
jinduiam niciodată după apă.

Adăposteam multe familii deja, mai ales şoareci şi veveriţe. Prietena şi confidenta mea cea
mai apropiată era o veveriţă cenușie pe nume Ţăncuşa (toate veveriţele au nume care încep cu
litera T).

121
KATHERINE APPLEGATE
Tăncuşa ținea în mod deosebit la Maeve, care o hrănea deseori cu firimituri rămase de la
masă.

În secret, Tăncuşa şi cu mine ne făceam griji pentru Maeve. Avusese și ea de-a lungul
timpului un pretendent sau doi, dar nu ieşise nimic din flirturile acelea. Avea prieteni din
belşug şi muncea din zori până noaptea. Cu toate astea, părea să se simtă singură. Maeve
stătea uneori pe treptele verandei, vedea familiile fericite care treceau prin fața casei şi i se
um- pleau ochii de lacrimi. Noaptea, se uita afară pe o fereastră deschisă de la etaj, iar vântul
purta până la noi oftaturile ei, pline de melancolie ca uguitul unei porumbițe îndoliate.

Maeve se aşeza adesea la poalele mele şi scria în jurnal. Din când în când citea unele pasaje
cu voce tare. Vorbea des- pre cum se pierdeau în ceață câmpurile din Irlanda. Vorbea despre
familia pe care o pierduse. Vorbea despre speranţele, fricile și dorințele ei secrete. Avea
dragoste de dăruit şi n-avea cui.

122
Copacul dorinţelor

Maeve îndrăgea primele ore ale dimineţii, când lumea era scăldată în abur, iar soarele, doar o
promisiune. Se rezema de trunchiul meu, închidea ochii şi fredona o melodie din copilăria ei.

Într-o zi, prima zi a lunii mai, Maeve a venit la mine în zori. Spre surpriza mea, s-a întins spre
creanga mea cea mai de jos şi a înnodat de ea cu grijă o bucată de pânză cu dungi albastre.

Aş vrea, a şoptit ea, pe cineva pe care să-l iubesc din toată inima.

Asta a fost prima dorinţă adresată mie. Și începutul mul- tor altora.

123
33
De măsură ce săptămânile treceau, bucata de pânză de De măsură ce treceau, bucata de panza
de mentarii.

Unii oameni din cartier, cei originari din Irlanda, dădeau cu înţeles din cap și zâmbeau. Lor,
Maeve le spunea cu vocea ei vioaie:

Asta-i copacul meu zdrenţăros. Nu-i păducel, dar o să-și facă treaba.

Oamenii veniți din alte țări și erau mulți - se încruntau la vederea cârpei, sau chiar încercau s-
o dea jos, dar Maeve îi avertiza:

Nu vă atingeți de dorința mea!

125
KATHERINE APPLEGATE

Le explica răbdătoare, iar și iar, că în locul care fusese înainte căminul ei, să lași dorințe într-
un copac însemna o tradiție veche și respectată.

Câteodată, lumea o întreba pe Maeve ce-şi dorea. Ea le spunea adevărul, oftând uşor şi cu un
zâmbet vag.

Nu mare lucru. Doar pe cineva pe care să-l iubesc din toată inima. Nu-i cine știe ce.

Uneori, oamenii râdeau. Alteori, dădeau ochii peste cap.

- O dorință scrisă pe o cârpă n-o să-ți aducă dragostea, drăguță, spuneau ei.

Dar de cele mai multe ori, oamenii îi zâmbeau cu blândeţe, o strângeau de braț sau dădeau din
cap aprobator.
Pe urmă, întrebau dacă puteau să adauge și ei o dorință a lor.

126
34

mai trecut un an. Când s-a apropiat luna mai, am Adescoperit că aveam mai multe bucati de
panza decat muguri de frunze.

Tăncuşa a încercat să fure câteva bucăți să-și căptușească cuibul făcut din frunze şi rămurele
undeva sus, pe o creangă de-a mea care se bifurca. I-am explicat că, până în prima zi de mai,
trebuia să se mulțumească doar cu muşchi și ace de pin. După spusele lui Maeve, dorințele nu
trebuiau atinse până pe 1 mai. Pe urmă, cele pe care nu le luase vântul sau nu le doborâse
ploaia puteau fi date jos de oameni, sau de veveriţe întreprinzătoare.

Eu am bănuiala că a inventat regula asta cu datul jos pen- tru binele meu, ca să pot crește
liber, fără să mă tragă în jos povara cârpelor ude.

127
KATHERINE APPLEGATE

Chiar înaintea zorilor zilei de 1 mai, s-a apropiat de mine o femeie tânără. Avea păr negru,
ondulat, și purta o haină cenuşie, veche. Tinea în brațe ún fel de boccea.

- Pst, mi-a şoptit Ţăncuşa. Mai vine o dorință, Roşu. Dar Ţăncuşa se înşela. Nu era dorinţă.

Repede, dar cu mare grijă, fata a pus bocceaua în scorbura mea.

Un dar de mulțumire pentru Maeve, mi-am dat eu seama. O bucată de pâine, probabil.
Pesemne că fata fusese una din- tre pacientele ei.

Pe urmă a plecat, la fel de repede cum venise.

Ca o pasăre colibri, m-am gândit. Acum e-aici, acum nu mai e.

Ca o boare de vânt.

128
35

D upă numai câteva minute, Maeve a deschis uşa căsuţei cafenii. Mi-a zâmbit - mie şi
pânzelor flutu- rate de vântul dimineţii.

Pe urmă s-a auzit un plânset.

Un vaiet, mai degrabă.

Venea... de la mine.

Nu era piuitul slab al vreunui pui de pitpalac. Nici chiţăitul sfios al vreunui şoricel. Nu. Era
plânsul unei îndreptățite in-

dignări. Era un bebeluş.

129
36

Bebelușul avea un bilet prins de păturică. Maeve a în- cercat să-l citească cu voce tare, dar s-a
poticnit. E în italiană, a murmurat ea.

Abia mai târziu, după ce a stat de vorbă cu una dintre pacientele ei, a înțeles ce scria acolo.

Te rog să îi oferi tu grija pe care nu i-o pot eu oferi. Vă doresc să aveți amândouă o viață plină
de iubire.
Fetița avea părul negru. Părul lui Maeve era roşu.

Fetița avea ochi căprui. Maeve îi avea albaştri.

Fetița era italiancă. Maeve era irlandeză.

Erau făcute una pentru alta.

Maeve i-a dat bebeluşului numele Amadora, care în itali- ană înseamnă „darul iubirii".

131