Compunerea este mijlocul intern de îmbogăţire al vocabularului prin care se formează cuvinte noi sau

termeni diferiţi.

Termenii din care se formează un cuvânt compus îşi pierd de cele mai multe ori sensul pe care îl au când
există independent.

Cuvintele compuse pot fi:

substantive: floarea-soarelui, ochiul-boului;

verbe: a binevoi;

adjective: cumsecade;

pronume: fiecare;

numerale: douăzeci;

adverbe: după-amiază;

prepoziţii: pâna la;

conjuncţii: ca să;

interjecţii: bring-bana;

Există elemente de compunere cu înţeles de sine stătător

Prefixoide:

cid (ucigător);

craţie (conducător);

fil (iubitor);

fob (care urăşte);

fug (care îndepărtează);

log (specialist)

Sufixoide:

aero (aer);

bio (viaţă);

filo (iubitor);

hidro (referitor la apă);

macro (mare);
micro (mic);

orto (corect);

poli (mai mulţi);

pseudo (fals);

tele (la distanţă);

Procedee de compunere:

juxtapunere (alăturare): câine lup

subordonare: floarea-soarelui

abreviere:

iniţiale: CEC, BCR

iniţiale şi fragmente de cuvinte: Tarom

fragmente de cuvinte: Asirom

fragmente de cuvinte si cuvinte: Romarta