Banca Mondială este o bancă susținută cu finanțări internaționale care oferă asistență financiară și tehnică țărilor sărace.

Grupul Băncii
Mondiale este o instituție formată din alte cinci instituții financiare internaționale, și anume:

 Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare - BIRD (International Bank for Reconstruction and Development)
 Corporația Financiară Internațională - IFC (International Finance Corporation)
 Asociația Internațională de Dezvoltare - IDA (International Development Association)
 Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor - MIGA (Multilateral Investment Guarantee Agency)
 Centrul Internațional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investițiilor - ICSID (International Center for Settlement of
Investments Disputes).

Fiecare instituție are un rol distinct în lupta împotriva sărăciei și îmbunătățirea condițiilor de viață pentru populația din statele în curs de
dezvoltare. Termenul generic de Banca Mondială se referă în principal la BIRD și IDA, iar proiectele principale de finanțare se derulează prin
IBRD.

Statele Unite sunt principalul acționar și finanțator al Băncii Mondiale.

Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizație internațională pentru securitate. Se concentrează asupra
prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formata din 57 de țări participante din Europa,
Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice "de la Vancouver la Vladivostok".

Organele de decizie ale organizației sunt Summitul, Consiliul Ministerial. Consiliul Permanent este forul regulat de luare a deciziilor și se
întrunește săptămânal. Organizația este condusă de un Președinte în exercițiu (în prezent Ministrul secretar de stat și al afacerilor externe
al Kazakstanului Kanat Saudabayev numit la Viena în 12 ianuarie 2010), pentru un mandat de un an. Activitatea sa este sprijinită de troica
OSCE, formată de președinția anterioară (Grecia) și de cea viitoare (Lituania va exercita președinția în 2011). Secretarul general al
organizației este Marc Perrin de Brichambaut.

Sediul OSCE este situat în Viena, Austria. Organizația are birouri în Copenhaga, Haga, Varșovia, Praga și Geneva, . La Copenhaga se află
sediul Adunării Parlamentare a OSCE, la Haga cel al Înaltului Comisar OSCE privind Minoritățile Naționale (ÎCMN), iar la Varșovia cel al
Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului (ODIHR). La Viena se află și sediul Reprezentantului OSCE pentru Libertatea
Presei (RFOM).

Organizația a fost creată în 1973 sub numele de Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE). Negocierile privind crearea
unei grupări de securitate europene datează încă din anii 1950, însă Războiul Rece a împiedicat obținerea unor progrese substanțiale până
în noiembrie 1972 la Helsinki. Recomandările rezultate în urma negocierilor, "Carta Albastră", au conferit fundația practică pentru crearea
unei conferințe în trei faze, procesul Helsinki. CSCE s-a deschis în Helsinki pe 3 iulie 1973 cu participarea reprezentanților din 35 de țări.
Faza I a constat în atingerea unui consens în privința Cartei Albastre. Faza a II-a a fost faza de lucru, desfășurată la Geneva din 18
septembrie 1973 până în 21 iulie 1975. Rezultatul Fazei a II-a a fost Actul Final de la Helsinki, semnat de către 35 de țări participante în
ultima fază, a III-a, ce a avut loc la Helsinki între 30 iulie și 1 august 1975.

Modul de lucru pentru îmbunătățirea relațiilor și implementarea Actului de la Helsiki a fost discutat și aprobat într-o serie de ședințe
desfășurate la Belgrad (4 octombrie 1977 - 8 martie 1978), Madrid (11 noiembrie 1980 - 9 septembrie 1983), și Viena (4 noiembrie 1986 -
19 ianuarie 1989).

Prăbușirea Cortinei de Fier a necesitat schimbare rolului CSCE. Carta de la Paris pentru Noua Europă, semnată pe 21 noiembrie 1990 a
marcat începutul schimbării. La 1 ianuarie 1995, numele organizației a fost schimbat în OSCE.

Pe 19 noiembrie 1999, la Istanbul, OSCE a încheiat un summit de două zile apelând la stabilitate politică în Cecenia și adoptând o Cartă
pentru Securitatea Europei.

După ce un grup de 13 senatori democrați americani au înaintat o petiție secretarului de stat Colin Powell în care cereau intervenția unor
observatori electorali străini la alegerile prezidențiale din Statele Unite, președintele Bush a invitat OSCE să trimită observatorii.

Consiliul Europei este cea mai mare organizație în materie de drepturi ale omului de pe continent. Aceasta include 47 de state membre,
dintre care 28 sunt state membre ale Uniunii Europene. Toate statele membre ale Consiliului Europei au aderat la Convenția Europeană a
Drepturilor Omului, un tratat conceput pentru a proteja drepturile omului, democrația și statul de drept.

De la aderarea Republicii Moldova la Consiliul Europei din data de 13 iulie 1995, Organizația a susținut Moldova în îndeplinirea obligațiilor
sale statutare și a angajamentelor specifice pentru consolidarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept.

Consiliul Europei susține libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, libertatea de întrunire, egalitatea și protecția minorităților.
Acesta a lansat campanii pe teme precum protecția copilului, discursuri online de instigare la ură și drepturile persoanelor de etnie romă
care reprezintă cea mai răspândită minoritate din Europa. Consiliul Europei ajută statele membre să lupte împotriva corupției și a
terorismului și întreprinde reformele judiciare necesare. Grupul său de experți constituționali, cunoscut drept Comisia de la Veneția, oferă
consiliere juridică țărilor din întreaga lume.

Consiliul Europei promovează drepturile omului prin convenții internaționale, cum ar fi Convenția privind prevenirea și combaterea
violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și Convenția privind criminalitatea informatică. Acesta monitorizează evoluția statelor
membre în aceste domenii și emite recomandări prin organismele de monitorizare formate din experți independenți. Statele membre ale
Consiliului Europei nu mai aplică pedeapsa cu moartea.
GUAM este o inițiativă regională din patru state, denumirea ei provine de la inițialele statelor fondatoare: Georgia, Ucraina, Republica
Azerbaidjan și Republica Moldova. Inițial, erau cinci state (Uzbekistan), iar această organizație se numea GUUAM.

Crearea forumului consultativ din 4 state (Georgia, Ucraina, Republica Azerbaidjan și Republica Moldova) a avut loc la 10 octombrie 1997 în
Strasbourg, în timpul Summit-ului Consiliului Europei, unde a fost adoptat Comunicatul Comun al întrevederii celor patru Președinți. În
acest document Președinții au remarcat necesitatea dezvoltării cooperării cvadrilaterale pentru întărirea stabilității și securității în Europa
bazându-se pe următoarele principii:

 respectarea suveranității;
 integritatea teritorială;
 inviolabilitatea hotarelor statului;
 democrației;
 supremației legii și respectării drepturilor omului.

Comunicatul de la Strasbourg prevede în mod formal apropierea politică crescândă și intensificarea practică a cooperării între aceste state
în mai multe domenii atât pe arena internațională cât și în relațiile bilaterale. La 24 aprilie 1999, în cadrul Întrunirii la nivel înalt a Consiliului
Parteneriatului Euroatlantic la Washington a avut loc întâlnirea Președinților statelor GUAM și Uzbekistan. La întâlnirea Președinților GUAM
a fost aprobată Declarația de la Washington. Formatul forumului a fost schimbat în GUUAM.

La 6 noiembrie 2002, Președinții statelor GUUAM s-au întrunit într-o nouă componență. Memorandumul de la New York a dat un impuls
intensificării cooperării în cadrul GUUAM, asigurând un caracter multidimensional al Organizației. Mai mult decât atât, a fost luată decizia
de organizarea a Summit-lor Șefilor de stat și a întrunirilor Miniștrilor Afacerilor Externe GUUAM în mod regulat. În același timp Comitetul
Coordonatorilor Naționali a primit funcția de coordonare a acțiunilor. Crearea condițiilor pentru contactele interramurale și legăturilor
directe între organele statale corespunzătoare și organele statelor GUUAM a constituit baza cooperării. Funcționarea eficientă a
coridoarelor de transport Europa – Caucaz – Asia și dezvoltarea infrastructurii sale au fost declarate ca prioritățile de bază.

Organul Suprem al GUUAM este Reuniunea anuală a Președinților statelor membre GUUAM;

Organul Executiv al GUUAM îl reprezintă Consiliul Miniștrilor Afacerilor Externe, care are loc de regulă de două ori pe an;

Organul de Lucru GUUAM este Comitetul Coordonatorilor Naționali în componența căruia intră Coordonatori Naționali desemnați de către
Miniștrii Afacerilor Externe, câte unul din partea fiecărui stat membru;

Oficiul informațional în or. Kiev (Ucraina) exercită funcția secretariatului și de asemenea este Centrul Informațional GUUAM;

Coordonarea cooperării între statele GUUAM la nivel ramural este exercitată de 8 Grupuri de Lucru în următoarele domenii:

 energetică;
 transport;
 economie și comerț;
 informatică și telecomunicații;
 cultură și educație;
 turism;
 lupta împotriva terorismului;
 crima organizată și traficul de droguri;

Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945, după Al Doilea
Război Mondial, are astăzi 193 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cărții Organizației
Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”,
„cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”. Sediul central al organizației este la New York.
ONU utilizează 6 limbi oficiale: araba, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola.
Aproape toate reuniunile oficiale sunt traduse simultan în aceste limbi. Aproape toate documentele pe suport hârtie sau „online” sunt
traduse în aceste șase limbi. În funcție de anumite circumstanțe, unele conferințe și documente de lucru sunt traduse numai în engleză,
franceză sau spaniolă.
Organizația Națiunilor Unite este compusă din cinci entități: Adunarea Generală a Națiunilor Unite, Secretariatul Națiunilor Unite, Curtea
internațională de justiție, Consiliul de Securitate al ONU și Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite. O a șasea entitate, Consiliul de
Tutelă, și-a încetat activitatea în 1994, atunci când Palau a devenit stat independent.[4] Patru dintre cele cinci entități au sediul în New
York.Curtea internațională de justiție se află în Haga, Regatul Țărilor de Jos, iar alte agenții își au sediile în Biroul Națiunilor Unite de la
Geneva, Biroul Națiunilor Unite de la Viena și Biroul Națiunilor Unite de la Nairobi. În baza Convenției legată de privilegii și imunități a
Națiunilor Unite, ONU și agențiile sale au imunitate în fața legilor din țările în care își desfășoară activitatea, menținând astfel
imparțialitatea Națiunilor Unite legată de țările gazdă și statele membre.

Alături de cele șase entități principale se regăsește „o colecție extraordinară de entități și organizații, unele dintre ele chiar mai vechi decât
organizația mamă, care își desfășoară activitatea aproape independent față de Națiunile Unite” (Linda Fasulo). Această colecție include
agenții specializate, instituții de cercetare și educație, programe, fonduri etc.

Fondul Monetar Internațional (FMI) este o organizație internațională cu 188 de state membre. A fost constituită prin Tratatul de la Bretton
Woods din iulie 1944, având ca scop principal promovarea unei economii mondiale sănătoase.
Pe 22 iulie 1944 a avut loc Conferința de la Bretton Woods pentru restructurarea relațiilor internaționale monetare și financiare. Peste 40
de țări au participat la semnarea Acordului de la Bretton Woods care prevedea proceduri și reguli care să guverneze economia mondială.
Acest acord a condus la înființarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD, cunoscută și sub numele de Banca
Mondială) și Fondului Monetar Internațional. Aceste instituții sunt cunoscute drept gemenii Bretton Woods. Sistemul Bretton Woods
prevedea o rată de schimb valutar stabilă, având ca referință standard aurul, dolarul fiind singura monedă convertibilă în aur.

FMI are ca scop principal promovarea cooperării monetare internaționale, garantarea stabilității financiare, facilitarea comerțului
internațional, contribuirea la un nivel înalt de ocupare a forței de muncă, la stabilitate economică și combaterea sărăciei.

Uniunea Europeană (UE) este o uniune politică și economică a 28 de state membre situate în principal în Europa. Are o suprafață de
4.475.757 km2 și o populație estimată de aproximativ 513 milioane. UE a dezvoltat o piață unică internă printr-un sistem standardizat de
legi care se aplică în toate statele membre. Politicile UE vizează asigurarea liberei circulații a persoanelor, bunurilor, serviciilor și
capitalurilor în cadrul pieței interne, adoptarea legislației în domeniul justiției și afacerilor interne și menținerea unor politici comune
privind comerțul, agricultura pescuitul și dezvoltarea regională. Pentru călătoriile în spațiul Schengen, controlul pașapoartelor a fost
eliminat. O uniune monetară a fost înființată în 1999, a intrat în vigoare în 2002 și este compusă din 19 state membre ale UE care utilizează
moneda euro.
Cetățenia UE și cea europeană au fost înființate odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht în 1993. Uniunea Europeană își
are originea în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și în Comunitatea Economică Europeană (CEE), înființate în 1951
prin Tratatul de la Paris, respectiv în 1957 prin Tratatul de la Roma. Membrii inițiali ai Comunității Europene au fost: Belgia, Franța, Italia,
Luxemburg, Olanda și Germania de Vest. În anii următori Comunitatea s-a lărgit prin aderarea unor noi state membre și și-a crescut puterea
prin adăugarea de domenii economice, sociale și politice în competența sa. Tratatul de la Maastricht a înființat Uniunea Europeană sub
prezenta denumire în 1993. Cea mai recentă modificare majoră a bazei constituționale a UE, Tratatul de la Lisabona, a intrat în vigoare la 1
decembrie 2009. Deși nici un stat membru nu a părăsit UE sau organizațiile precedente, Regatul Unit a semnalat intenția de a părăsi
Uniunea în urma unui referendum din iunie 2016 și negociază retragerea sa.

Acoperind 7,3% din populația lumii UE a generat în 2017 un produs intern brut nominal (PIB) de 19.670 miliarde de dolari SUA,
reprezentând aproximativ 24,6% din PIB nominal global și 16,5% măsurată în termeni de paritate a puterii de cumpărare. În plus, toate cele
28 de țări ale UE au indicele dezvoltării umane foarte ridicat conform Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. În 2012, UE a primit
Premiul Nobel pentru Pace. Prin politica externă și de securitate comună, UE a dezvoltat un rol în relațiile externe și apărare. Uniunea
întreține misiuni diplomatice permanente în întreaga lume și este reprezentată în cadrul Națiunile Unite, Organizația Mondială a
Comerțului, G7 și G20. Datorită influenței sale globale, Uniunea Europeană a fost descrisă ca o superputere emergentă.