ASPECTELE PRACTICE ȘI ELEMENTELE INOVATOARE ALE MODELULUI

DE SELECTIE SI DE NUTRITIE ÎN FOTBAL

PROCESUL DE SELECȚIE

Calităţile tinerilor jucători sunt testate pe parcursul activităţii. Această abordare se

datorează lui Engels, care a folosit-o în studiile sale privind dezvoltarea individului:
Numai în momentul în care tânărul jucător face un efort, se poate observa dacă are
calităţile necesare pentru a fi antrenat în această specializare sportivă.
Problemele legate de talentul sportiv reprezintă teme de interes pentru toate persoanele
implicate în sportul de copii şi juniori.
Termenul „selecţie” a provocat dispute între diverse persoane, dintre care unele, din
motive instituţionale, apără cauza unui sport care se bucură de o mare popularitate şi doresc să
atragă toate posibilele talente din domeniul fotbalistic. Dincolo de această deschidere care are
drept scop alegerea puţinilor sportivi care au aptitudini deosebite faţă de ceilalţi, este necesar să
se cunoască modul în care pot fi identificaţi cei care au nevoie de o metodă sau de o pregătire
specifică. Acest lucru este necesar pentru ridicarea nivelului anumitor aptitudini pe care sportivii
în cauză le posedă în mod natural. Simplificând, putem defini talentul fotbalistic drept o condiţie
specială psiho-fizică şi drept o activitate care parcurge o anumită evoluţie, astfel încât depăşeşte
media.

4.1.Model practic de selecție optimizat pentru vârsta de 14-15 ani

Acest model de selecție a fost folosit în anul 1998 la Școala de Fotbal Ardealul Cluj-
Napoca în vederea alcătuirii grupei de juniori născuți în anii 1994-1993.
Pentru a avea o eficiență cât mai mare în selecție este important să stabilim unde dorim să
ajungem, adică să știm foarte clar care este rolul acestei selecții și ce dorim să obținem de la ea.
 Pentru a avea rezultat și progres continuu la o echipă este foarte important ca valoarea
individuală a jucătorilor să fie apropiată, adică omogenizarea valorii sportive în cadrul grupului.
Doar așa componenții grupului pot crește în valoare și doar așa va exista o concurență benefică și
constructivă. Totodată este esențial de stabilit în acestă etapă structura echipei, care va trebui să
fie configurată în felul următor: lotul de jucători va fi compus din 3 portari, 3 fundași centrali, 4
mijlocași centrali, 4 jucători pentru banda dreaptă (care vor fi atât fundași, cât și mijlocași pe
partea dreaptă), 4 jucători pentru banda stângă (care vor fi atât fundași, cât și mijlocași pe partea
stângă), 4 vârfuri.
În acest fel echipa va fi alcătuită din 22 de jucători, astfel încât toate posturile să fie
acoperite echilibrat și pentru a se putea organiza antrenamentele în așa fel încât progresul să fie
optimizat.
Selecția se va desfășura pe parcursul a 3 zile în care se vor testa abilități de îndemânare
specifică, calități motrice generale precum viteza, rezistența și forța.
În prima zi se va testa viteza jucătorilor pe două distanțe, de 30 m și de 60 m, și forța
explozivă prin săritura de pe loc și se va verifica îndemânarea lor pe un teren cu dimensiuni
reduse ( ilustrația nr. 1). În acest joc se urmărește tehnica individuală, alegerea procedeelor de
execuție, creativitatea și capacitatea de luare a deciziilor în criză de timp și spațiu a jucătorului.
În a doua zi se va testa rezistența general aplicând Beep Test corelat categoriei de vârstă
de 14 -15 ani, verificând în acest fel și capacitatea pulmonară a jucătorilor. Se vor verifica, de
asemenea, cunoștințele lor tehnico-tactice într-un joc-școală (ilustrația nr.2). Pe lângă aspectele
enumerate mai sus se vor urmări: orientarea în teren, aprecierea distanțelor, anticiparea fazelor
de joc, agresivitatea, jocul combinativ și capacitatea jucătorilor de a se dedica succesului echipei
cu prețul oricărui sacrificiu.
În ultima zi se va desfășura etapa finală a selecției constând într-un joc de verificare, în
care se va pune accent pe cunoștințele tactice individuale și de colectiv ale fiecărui jucător
potrivit postului pe care evoluează și se va decide lista finală a jucătorilor selecționați.
JOC PE SPAȚIU RESTRÂNS DOZARE REPETĂRI REVENIRE
dimensiuni teren : 35 m x 50 m 25 MINUTE 2 10 MINUTE

50 m

50 m
35 m

Descriere exercițiu: joc 8 la 8 pe spațiu restrâns la două porți pentru verificarea

abilităților tehnice ale jucătorilor, număr nelimitat de atingeri de balon, orientarea în
teren, aprecierea distanțelor, anticiparea fazelor de joc, agresivitatea, jocul combinativ.

Echipament necesar: 2 porți mobile, o minge, 16 maieuri de departajare de 2 culori

diferite.

Ilustratia nr.1
JOC PE SPAȚIU RESTRÂNS DOZARE REPETĂRI REVENIRE
dimensiuni teren : 15 m x 20 m 2 MINUTE 3 90 SEC.

20 m 15 m

Descriere exercițiu: joc 2 la 2 pe spațiu restrâns la două porți mici pentru verificarea
abilităților tehnice ale jucătorilor, număr nelimitat de atingeri de balon.

Echipament necesar: 2 porți mici, o minge, 4 maieuri de departajare de 2 culori diferite.

Ilustratia nr.2
 Însă doar acest talent fotbalistic nu este de ajuns ca un jucător tânăr să ajungă un fotbalist
profesionist; există aspecte al pregătirii sportive care sunt cel puțin la fel de importante precum
talentul. Despre aceste aspecte aș dori să discut în următoarele capitole prin exemple practice la
fiecare problemă în parte, conform observațiilor efectuate pe parcursul anilor.
Pe lângă evaluarea potențialului fotbalistic al unui jucător, consider că este foarte
importantă determinarea exactă a vârstei biologice la care se află copilul în momentul selecției.
Omițând acest aspect putem să comitem o greșeală gravă în selecția unui jucător din perspectiva
formării pentru marea performanță.
Regimul de alimentație și odihnă pentru performanța sportivă

Importanța nutriției în menținerea sănătății și formei sportive este bine cunoscută.

Alimentația rațională, balanțată asigură dezvoltarea optimă a sportivilor, de a spori performanțele
sportive.
Alimentația trebuie să fie organizată ținând cont de particularitațile proceselor metabolice
și ea este determinată de particularitațile schimbului de substanțe și intensitatea variată a
efortului fizic. Alimentația sportivilor trebuie să fie calitativă și suficientă cantitativ, să
compenseze pierderile energetice și plastice ale organismului. Pierderile energetice variază
corespunzător duratei și intensitații lucrului îndeplinit.
Valoarea energetică a rației alimentare pentru sportivii bărbați în perioada
antrenamentelor încordate și competițiilor constituie 4500-5000 kcal. În cumularea sportului cu
lucrul de bază valoarea energetică a rației alimentare poate fi determinată de coeficienți speciali.
Conform acestor indici se recomandă ca la valoarea energetică de baza, prevazută de normele
fiziologice a se adăuga, la un efort fizic intens de scurtă durată, 500-800 kcal, la un efort fizic
intens de lungă durată, 800-1500 kcal.
Menținerea masei stabile a corpului este un indiciu al alimentației raționale, corecte și
calitative a sportivilor. O anumită creștere a masei corporale poate avea valoare pozitivă, daca
este legată de dezvoltarea sistemului muscular și nu de depunerea grăsimii.
Efortul fizic intens necesită un surplus de proteine, utilizate cu scopuri plastice pentru
restabilirea elementelor țesuturilor, celulelor în muschi și menținerea lor în stare de bună
funcționare. Nivelul înalt de proteine sporește capacitatea de muncă, micșorează oboseala și
repede restabilește forța și capacitatea de muncă.
Este bine cunoscută acțiunea favorabilă a normelor mărite de proteine în sporirea
excitabilitații sistemului nervos și activitații reflexe, în creșterea timpului de apariție a reacțiilor
și concentrația forței maxime într-o perioadă scurtă de timp. Asigurarea nivelului înalt de
proteine nutritive este foarte importantă în eforturi accelerate și de o forță cu intensitate maximă
și submaximală, deoarece în aceste condiții metabolismul proteic este cel mai intens.
O deosebita atenție se acordă în alimentația sportivilor substanțelor nutritive lipotrope,
deoarece la efortul fizic îndelungat submaximal și de o intensitate medie poate aparea infiltrația
adipoasa a ficatului. Sunt bogate în substanțe lipotrope ouale, brânza de vaci, carnea de vită, de
pasare, peștele.
Nivelul înalt al proteinelor în rația alimentară în perioada de odihnă după un efort fizic
intens contribuie la sinteza proteinelor în muschi și la creșterea forței musculare. Folosirea
grasimilor în alimentația sportivilor are unele particularitați, în efortul de forță și viteză utilizarea
grasimilor ca sursă de energie a activitații musculare este limitată. Se știe că la lucrul intens
submaximal normele înalte de grăsimi contribuie la marirea conținutului de corpi cetonici în
sânge si urină.
La exercițiile de o intensitate medie și moderată cu o durată mai mare, cetonemia e mai
mică, dar poate aparea infiltrația adipoasă în ficat. În rația alimentară a sportivilor se include o
cantitate moderată de grasimi, îndeosebi când e vorba de exerciții de o intensitate maximă și
submaximală și de cele de lungă durata.
În alimentația rațională a sportivilor care îndeplinesc un lucru fizic intens cea mai
rațională se considera corelatia între proteine si lipide 1:0,7.
În alimentația sportivilor grăsimile vegetale trebuie să constituie 25% din norma zilnică
de grasimi. Uleiurile vegetale conțin tocoferol, necesar pentru normalizarea și sporirea activitați
musculare.
Glucidele servesc ca sursă importantă de energie pentru lucrul muscular, deoarece în
organism ele se oxidează în condiții aerobe și anaerobe. Glucidele se folosesc mai ales ca sursă
de energie și contribuie la micșorarea devierilor în acidoze, ce apar în procesul lucrului muscular
intens.
 S-a constatat că la toate formele de efort sportiv, și îndeosebi la exerciții fizice
îndelungate, crește necesitatea în glucide. Pentru sportivi se recomandă alimentația de un
caracter proteico-glucidic.
Pentru a menține nivelul înalt de glucoză în sânge la efort fizic îndelungat aportul
zaharului în sânge trebuie să fie treptat și uniform. În exercițiile sportivilor cu efort fizic încordat
și deseori cu supraîncălzirea organismului crește necesitatea în vitamine.
Sporirea intensitații proceselor metabolice și utilizarea rației alimentare cu o valoare
energetica înaltă, bogată în proteine și glucide, majorează cerințele organismului în vitamine. Ele
maresc capacitatea de muncă a sportivilor, scurteaza perioada de restabilire după antrenament.
Vitaminele C si B au o acțiune favorabilă asupra starii generale a organismului,
contribuie la dispariția simptomelor de oboseală într-un timp scurt. Sportivii au nevoie de un
surplus de vitamine B1, B2, PP, B6, acid folie, acid pantotenic, acid para-aminobenzoic.
Vitamina B6 contribuie la normalizarea schimbului de substanțe, are proprietați lipotrope
și participă la resinteza adenozintrifosfatului la efort fizic înalt.
Vitamina E - antioxidant intracelular, normalizeaza activitate musculară. Organismul
sportivilor se asigură cu vitamine din produsele rației alimentare și complexele de polivitamine,
luate suplimentar. În procesul activitații musculare înalte apare acidoza. Aceste dereglări sunt
mai pronunțate la îndeplinirea exercițiilor cu intensitate maximă și submaximală și la
antrenamente în condiții montane.
Acidoza actionează nefavorabil asupra organismului cu acumularea acizilor liberi, care
modifica reacția normală a țesuturilor, micsorează rezistența organismului la eforturi fizice
înalte. Pentru prevenirea acidozei se recomandă a include în rația alimentară a sportivilor
produse alimentare bogate în componenți alcalini (lapte, fructe, legume). Sărurile acizilor
organici, ce intră în componența fructelor și a legumelor, formează în organism o rezerva
esențială de echivalenti alcalini care reduc riscul apariției acidozei.
Fructele și legumele trebuie sa constituie 15%—20% din rația zilnică a sportivilor. La
sportivi, necesitatea de fosfor este marită de 1,5-2 ori. Sunt bogate în fosfor produsele animale
(carnea, ouale, brânza de vaci, cascavalul). Organismul sportivilor necesită fier și magneziu.
Fierul contribuie la formarea mioglobinei (sursa de oxigen în muschi). Necesitatea în fier la
sportivi crește cu 20%.
 Magneziul are proprietați alcaline și contribuie la formarea unor catalizatori. Sportivii
pierd prin transpirație o mare cantitate a clorurii de sodiu. De aceea conținutul de sare în rația lor
zilnică se marește pâna la 20 g.
Deosebim urmatoarele forme de alimentatie a sportivilor:
1) alimentatia în conditii obisnuite de antrenament;
2) alimentatia în perioada antrenamentelor intense si a competitiilor;
3) alimentatia în perioada competitiilor sportive îndelungate. Mai des sportivii se
alimentează conform primei variante, celelalte doua având un caracter periodic. Alimentația de
bază a sportivilor trebuie să fie rațională, cu o valoare nutritivă și biologică înaltă.
În zilele de antrenament intens și de competitii se impun unele restricții în alimentație. Se
limitează bucatele prajite, carnea grasă, afumată, leguminoasele, varza murată s.a.
Se recomanda fructe și sucuri de fructe, produse bogate în glucide usor asimilabile, carne
de gaina, peste, orez, legume proaspete s.a. în eforturi îndelungate se recomandă ciocolata,
glucoza cu vitamina C, băuturi răcoritoare ce conțin amidon și zahăr. După terminarea
competițiilor încordate apare pericolul steatozei hepatice. Ca remediu profilactic se recomanda
de luat la finis 150 g glucoza sau zahar, de redus pentru câteva zile cantitatea de grăsimi din rația
alimentară și de inclus produse alimentare cu proprietați lipotrope (brânza de vaci, cascaval,
oua, peste etc).
Sportivii trebuie să acorde o deosebită atenție regimului alimentar. Regimul lor alimentar
va corespunde urmatoarelor cerințe:
1) ratia zilnica se va fracționa în 4 mese pe zi;
2) intervalele dintre mese nu vor depăși 5 ore;
3) nu se ia masa nemijlocit pâna la efortul fizic;
4) hrana se va consuma cu 3,5 ore pâna la începutul competițiilor;
5) nu se efectuează antrenamente încordate pe nemâncate;
6) luarea mesei se recomandă peste 15-20 minute după terminarea
antrenamentului.
Repartizarea rației alimentare zilnice în prize coincide cu graficul de antrenament.
La antrenamentul de dimineață cu efort fizic înalt se limitează valoarea energetică a
dejunului și se marește cea a prânzului.
 La antrenamentul de seara se marește valoarea energetică a dejunului din contul celei a
prânzului.
Distribuirea rației alimentare zilnice după valoarea energetică la efortul fizic uniform în
timpul zilei va fi urmatoarea: dejunul - 30-50%, prânzul - 35-40%, gustarea - 5-10%; cina -
25-30%.
In cazul adolescenților care practică fotbalul de performanță, alimentația este un factor
care contribuie la menținerea sănătății și formei sportive.
Ca o particularitate întâlnită la adolescentul sportiv, la care schimburile energetice sunt
mai rapide iar necesarul caloric este mai ridicat față de adolescent în general, o constituie
necesitatea consumului cu precadere a unor alimente care intr-un volum mic incorporeaza o
valoare energetică înaltă.
Necesarul de proteine este apreciat la 120-180g/zi cu un raport de proteine vegetale de
1/1. Lipidele vor reprezenta 100-140 g/zi cu un raport lipide vegetale/lipide totale 2/5, iar
glucidele 600-700g/zi cu un raport de dulciuri rafinate/calorii totale 1/10.
Alimentația adolescenților sportivi trebuie să aducă un supliment de vitamine. Astfel
aportul optim de vitamină (vit B1)este de 5-10 mg, piridoxina (B6)15-30mg/zi, ciancobalamina
(B12)100-200mg/zi și vitamina C 100-300 mg/zi.
Trebuie subliniat că administrarea exogenă intempestivă de vitamine, practicată în multe
familii de adolescenți sportivi, nu numai că nu asigură performanțe sportive mai ridicate ci are
efecte negative asupra stării de sănătate.
Dintre minerale la adolescentul sportiv crește nevoia de calciu pana la 2,5 g/zi iar cea de
fosfor pana la 4g/zi, cantitați care variază cu intensitatea efortului fizic depus și a solicitării
nervoase. Adolescenții care practică sporturi de performanta necesită un aport crescut de lichide
și sodiu pentru a suplini pierderile prin transpirație. Se poate ajunge la un consum de 6000 ml /zi
din care 2/5 vor proveni din apă din alimentație, iar restul se va completa cu apa, de preferat apa
minerala și sucuri (naturale).
După un efort fizic intens sau prelungit se produce o perturbare a echilibrului acidobazic
cu instalarea acidozei care este mai accentuată în primele 15-20 min. În aceste cazuri se
restabilește normalitatea acidobazică prin administrarea băuturilor alcaline. Se recomandă
sportivilor consumul de sucuri naturale din fructe și legume, care pe langă suplinirea pierderilor
hidrice oferă și un aport de substanțe minerale.
 În ceea ce privește repartizarea alimentelor în cursul zilei micul dejun trebuie să fie
substanțial, știindu-se că efortul cel mai intens este depus în prima parte a zilei. Dacă exercitiul
sportiv continuă și după amiază, prânzul va fi alcătuit din alimente ușor digerabile și cu volum
mic. Principala masă va fi cea de seară, la terminarea exercitiului fizic. Aceasta se va servi cu cel
putin 3 ore inainte de culcare pt. a asigura un somn liniștit, odihnitor.
Refacerea în sport este definită ca fiind restabilirea capacitații de performantă după o
ședință de antrenament sau după o competiție. Trebuie percepută ca o perioadă de recuperare
dupa efortul fizic, în cursul căruia a fost atins pragul de oboseală și are o importanță capitală.
Timpul de refacere nu trebuie să fie nici prea scurt (refacere insuficientă), nici prea lung
(capacitatea de performanță nefiind incă restabilită la nivelul optim).
Refacerea poate fi considerată ca cealalată față a medaliei în raport cu performanța,
având la bază aceleași mecanisme, însă aplicabile în sens invers. Este important ca fiecare
sportiv să intelegă și să accepte faptul că un progres regulat presupune inevitabil niște faze de
stagnare, chiar de reducere a performanței. Metodele de refacere au drept obiectiv grăbirea
recuperării, prevenirea accidentărilor și dezvolatării capacitații de performanță a sportivului.
Oboseala este atât de natură fizică, cât și de natură psihică, de aceea refacerea trebuie să
se adreseze ambelor componente.
Din punct de vedere mental, un efort generând oboseală induce un stres căruia trebuie să
îi corespundă o reacție inversă egală, vizând relaxarea. Aceasta nu trebuie privită ca o
"leneveală", ci ca pe o pauza benefică.
Prevenirea apariției surmenajului sau oboselii cronice se face prin mai multe metode. În
cadrul antrenamentului trebuie operat asupra variatei intensitații în paralel cu diversificarea
conținutului. Trebuie introduse elemente noi pentru a "rupe ritmul" atât în antrenamentul
propriu-zis, cât și în afara lui, prin exerciții fizice complementare: jogging, plimbare cu bicicleta,
înot. Din punct de vedere fiziologic, eforturile anaerobe extreme care antrenează o producție de
acid lactic în muschi, necesită o etapă mai lungă de refacere.
Chiar dacă muschiul a putut elimina complet acidul lactic produs cu ocazia eliberării de
energie, secvența post-efort trebuie să dureze până în momentul în care se resimte o stare de
confort fizic si psihic.
 Imediat după antrenament, faza de "cool down" (revenire la starea de "calm", stare de
echilibru biologic și psihologic) trebuie să dureze în medie 10-15 minute pentru un antrenament
de 90 de minute.
Acestă fază este foarte importantă pentru că favorizează procesele metabolice de refacere
și ajuată la eliminarea mai rapidă a acidului lactic din muschi. Exercitiile fizice de joasa
intensitate (de exemplu jogging) sunt cele mai indicate.
Stretchingul favorizează revenirea la normal a tonusului muscular, relaxând musculatura
solicitată de efort. Fiecare poziție trebuie menținută 20-30 de secunde și vor fi vizate toate
grupele musculare.
Masajul are ca scop diminuarea tensiunii musculare și relaxarea țesuturilor pentru o mai
bună eliminare a toxinelor. Efectele unui masaj bun sunt multiple si țin de aspecte mecanice,
biochimice și nervoase.
O baie caldă după terminarea antrenamentului constituie o alta metodă eficientă de
refacere. Temperatura ideală se situează în jurul valorii de 36 grade, iar durata sub 20 de minute.
Sauna are efect pozitiv asupra echilibrului neuro-vegetativ, produce relaxare mentală și
ameliorează funcțiile sistemului imunitar.
Nu în ultimul rând, un somn profund este o condiție imperativă pentru o refacere de
calitate. Scoarța cerebrală este protejată in timpul somnului de către un mecanism care
favorizează procesele regenerative ale neuronilor.
Iată o schemă orientativă de refacere după efortul predominant anaerob:
1. Duș cald (32-36 grade) circa 15 minute sau cadă/bazin (se poate aduga sare
specială pentru relaxare, musețel, tei, frunze de nuc)
2. Saună - 8-10 minute
3. Masaj - 15-20 minute
4. Reechilibrare hidroelectrolitică - 300 ml suc natural de fructe + 15-20 g glucoză
sau miere.
5. Medicatie (optional) - piracetamol, aspirină, aspartat de Mg, ginseng
6. Alimentație
7. Odihnă activa (plimbări, activitați relaxante)
8. Odihnă pasivă (somn)