VERBUL

1. Definiție
Este partea de vorbire flexibilă care exprimă o acțiune, o
existență sau o stare.
ex. a merge, a cânta, a scrie
2. Clasificare
A.PREDICATIVE
B.NEPREDICATIVE
A.PREDICATIVE = pot forma SINGURE predicat. Predicat
format se numește PREDICAT VERBAL.
ex. El merge la magazin.
B.NEPREDICATIVE = NU pot forma singure predicat
Verbele nepredicative sunt:
COPULATIVE și AUXILIARE
Verbele copulative: „a fi” și „a deveni”
- Formează împreună cu un nume predicativ PREDICAT
NOMINAL
vb. cop. + NP = PN
ex. El este cuminte. – vb. „a fi” este copulativ când NU ESTE
sinonim cu „a se afla”, „a exista”, „a se întâmpla”
este – vb. cop
cuminte – NP/ adjectiv
ex. El a devenit doctor. – vb. „a deveni” este
ÎNTOTDEAUNA verb copulativ
a devenit – vb. copulativ
doctor – NP/substantiv
Verbele auxiliare: „a fi”, „a avea”, „a vrea”
- ajută la formarea unor moduri și timpuri
A FI
mod: INDICATIV timp: VIITOR ANTERIOR:
voi fi scris
mod: CONJUNCTIV timp: PERFECT
să fi scris
mod: CONDIȚIONAL-OPTATIV timp: PERFECT
aș fi scris
A AVEA
mod: INDICATIV timp: PERFECT COMPUS
am scris
mod: CONDIȚIONAL-OPTATIV timp: PREZENT
aș scrie
mod: CONDIȚIONAL-OPTATIV timp: PERFECT
aș fi scris