Gastritele

Reprezintă inflamția mucosei gastice.

Etiopatogeneză. Gastritele primare se întâlnesc mai frecvent la monogastrice (porc și canide). Ele
recunosc drept factori ocazionali detereminanți iritațiile mecanice (corpi stăini, pământ, păr
deglutit), iritații de ordin chimic (acizi, baze, pesticide, medicamente, substanțe caustice) și acțiunea
iritantă a furajelor alterate sau mucegăite.
Gastritele secundare urmează altor gastropatii, boli ale faringelui, prestomacelor, intestinelor,
hepatice, renale, cardiovasculare, pulmonare.
Gastritele simptomatice apar în numeroase viroze, bacterioze, parazitoze sau micoze.

Patogenetic, reflex se produce iritația locală ce implică perturbarea secreției, diaree și dischinezie
(tulburare motorie viscerală) cu contracții spasmotice (involuntare) sau hipertonie (creșterea
tonicității unui organ). Pe lângă acest mecanism se produc fenomene dismetabolice (deshidratare,
alcaloză_ și chiar gasrotoxicoză și șoc.

Leziuni. Se întâlnesc leziuni congestive, fibrinoase, erosive,ulceroase sau chiar hemoragice ale
stomacului.

Clinic. În cazul gastritei acute se constată vomituriții, vomitări uneori hematemeză, durere
abdominală ( animalul își așează abdomeenul pe zone reci), deshidratare, slăbire și anemie, diaree
sau alterări de diaree cu constipație. La palpare (la animalele mici) se poate constata un disconfort,
dar care este greu de valorificat în scop de diagnostic.
Gastroenterita este frecventă și la cal unde evoluează cu hipertermie și subicter, colici și tendință de
constipație.
Gastrita catarală cronică este întâlnită la câine, ca urmare a celei acute și se traduce clinic prin
semne șterse de slăbire progresivă, astenie, anemie,apetit capricios și vomitări gleroase (cu aspect
de albuș de ou) sau alimentare.

Diagnosticul. Se pune pe baza semnelor clinice (vomă, semne generale și durere). Se face
diagnostic diferențial față de dispesii secretorii (tulburare a secreției gastrice), dilatația stomacului și
obstrucția intestinală.

Evoluția. Este de câteva minute sau ore (gastrita corozivă), până la câteva zile, dar se ți poate
croniciza, printr-o evoluție progresivă.

Prognosticul. Este favorabil în gastita catarală acută și rezervat sau grav în celelalte forme de
evoluție.

Profilaxie. Se are în vedere evitarea cauzelor iritative de natură alimentară, medicamentoasă,

chimică, etc.

Tratament. În forma catarală se recomandă dietă de apă 12 ore, de alimente 24 de ore, după care se
dau cantități mici de alimente, apoi în cantități crescânde în următoarele zile. Se continuă
admninistrarea parenterală a rehidratantelor, se combat vomitările cu Tinctură anticolerină, doza
pentru un câine este de câteva picături în puțină apă, de asemenea se pot administra per os câteva
picături de xilină 1% sau apa cloroformată în concentrație de 0,5 % sau metoclopramid – sirop sau
comprimate, gastalgia (durere de stomac) se combate cu pansamente gastrice, antiacide sau
antiulceroase.
Se susține starea generală prin administrarea de soluții cloruro-sodice, vitamine, analeptice.
Gastrita cronică se tratează chirurgical: se efectuează rezecția mucoasei gastrice (îndepărtatrea unei
porțiunide organ ) hiperplazice (creșterea exagerată a unui organ).