Examenul si semiologia sistemului limfatic

Sistemul limfatic se compune la vertebrate din vase limfatice, sinusuri sau cavitati limfatice,
limfonoduli si noduri limfatice.
Dupa dispozitia structurilor limfoide se diferentiaza:
1. sistemul limfo-epitelial care se afla in mucoase in legatura topografica si functionala cu
suprafata epiteliilor;
2. sistemul limfoid al splinei este format din reticulul splenic (structură de fibre ce formează
reţeaua splinei), elemente limfocitopoetice si sistem lacunar;
3. sistemul circulator limfatic este alcatuit din doua componete principale: ganglioni sau
noduri limfatice si vase limfatice;
Rolul sistemului limfatic este de a drena limfa. Limfa este un lichid transparent, incolor, care circulă prin
vasele și ganglionii limfatici, precum și în spațiile intercelulare, mediind schimbul de substanțe între sânge și țesuturi.
Pătrunde în vasele limfatice prin filtrare, trecând cel puțin printr-un ganglion limfatic înainte să se verse în sânge.
Limfa are aceeași compoziție ca și plasma sangvină. Conține leucocite (polimorfonucleare neutrofile, limfocite,
monocite, eozinofile, bazofile), și în special limfocite. Aceasta însă nu conține trombocite sau eritrocite. Deoarece
trebuie sa transporte substanțele nutritive și să preia resturile, aceasta este bogată în deșeuri.
Sângele este o substanță lichidă de culoare roșie, compusă din plasmă și din globule (albe și roșii), care circulă prin
vene și artere, asigurând nutriția și oxigenarea organismului la animalele superioare. Sângele este un țesut special
sub formă lichidă care, prin intermediul aparatului circulator, alcătuit din inimă și vasele sanguine, transportă
nutrienții și oxigenul la nivelul țesuturilor corpului, de unde preia bioxidul de carbon și produșii de catabolism tisular,
transportându-i la nivelul organelor de eliminare.
Nodurile limfatice sunt formatiuni de dimensiuni mici intercalate pe traiectul vaselor limfatice
in regiunile bogate in tesut conjuctiv, avand forme ovoide sau aplatizate. Dupa topografia lor,
nodurile limfatice sunt superficiale si profunde. Un nod limfatic dispune de doua tipuri de vase,
unele care aduc limfa si se numesc aferente, si altele care conduc limfa si se numesc eferente.
Atunci cand nodurile limfatice sunt grupate mai multe la un loc, iar pachetul limfatic are o
consistenta topografica, primeste vase aferente din aceeasi regiune tributara, poarta denumirea de
limfocentru. Marele vase colectoare ale limfei sunt reprezentate de canalul toracic, conductul
limfatic drept si trunchiul traheal si au rolul de a conduce limfa in sistemul venos, deschizandu-se
in vena cava craniala.
Nodulii limfatici si vasele limfatice pot reactiona intr-un numar mare de boli cu etiologie foarte
diferita. Pentru examinator, numitorul comun al afectiunilor sistemului limfatic este dat de
cresterea in volum al acestor structure, fenomen denumit adenomegalie sau adenopatie.

Metodele semilogice utilizate in examinarea sistemului limfatic sunt inspectia si palaparea, ca

metode clinice si punctia, biopsia sau examenul Rotgen, ca metode paraclinice.
Examenul obiectiv al limfonodurilor se bazeaza pe inspectie si palpare.
Inspectia are valoare restransa si adduce informatii numai in adenomegaliile importante sau in cele
ce sunt insotite de modificari ale pielii regionale.
Palparea, ca principiul general, se recomanda a fi o palapare glisanta, mono sau bimanuala si
simetrica. Prin aceasta metoda se pot palpa atat limfonodulii, cat si vasele limfatice.
In cazul examenului general, se vor examina doar limfocentrii si nodurile limfatice (limfonoduri)
care sunt palpabili pe animalul sanatos.
La cabaline. Nodurile limfatice (limfonodurile) intalnite la cabaline se caracterizeaza prin
dimensiuni mici si numar mare. Au dimensiunea cuprinsa intre cativa mm si 1 – 2 cm.
La cabaline se palpeaza:
- limfocentru submandibular sunt usor de palpat transcutanat; vasele aferente vin de la
nivelul peretilor cavitatilor nazale, de la peretii laterali ai cavitatii bucale si de la
mandibular;
- limfocentru prescapular sau cervical superficial este plasat deasupra articulatiei
scapula-humerale, sub muschiul brahiocefalic; vasele aferente provin de la fata lateral a
gatului, din regiunea spetei si a grebanului, de la fata interna a membrului thoracic si de la
regiunea pectoral; vasele eferente insotesc artera cervicala superficiala pana la limfocentru
cervical profund;
- limfonodulii precrurali sau subiliaci sunt plasati la marginea craniala a muschiului tensor
al fasciei lata, la egala distanta intre unghiul soldului si rotula. Au o forma alungita si sunt
usor de palpat transcutan; vasele aferente provin de la fata laterala si dorsala a peretilor
cavitatii abdominale, fata laterala a coapsei, fata cranio-laterala a gambei; vasele eferente
insotesc artera circumflexa iliaca profunda in cavitatea abdominala;
- limfonodurile inghinale superficiale sunt constituite din noduri limfatice cu topografie si
teritoriu tributar, in functie de sex. Aceste pachete limfonodale sunt usor de explorat pe
animalul in viata. La masculi limfonodurile scrotale sunt situate dorsolateral de penis. La
femele limfonodurile mamare sunt dispuse pe fata dorsolaterala a memelelor, intre glanda
mamara si peretele abdominal;

La rumegatoarele mari, se vor examina:

- limfocentrul submandibular are aspectul unei formatiuni ovalare de 3 – 5 cm, plasat in
saptiul intermandibular, prin traversal salbei, acest limfocentru este usor de palpat;
- limfocentru prescapular sau cervical superficial are o lungime de 7 - 10 cm si este plasat
pe fata laterala a muschiului scalen, inaintea articulatieib sacpulo- humerale;
- limfonodulii precrurali sau subiliaci au o lungime de 16 – 18 cm sunt plasati la marginea
craniala a muschiului fascia lata, fiind acoperiti de muschiul pielos toraco-abdominal;
- limfonodurile inghinale superficiale, scrotali sau mamari se plaseaza la masculi de o
parte si de alta a ,,S” – ului penian, iar la femela sunt plasati la fata dorso-laterla a
memelelor inghinale, cate doi pentru fiecare parte;
La rumegatoarele mici, se vor examina limfocentri prescapulari si precrurali, care au o topografie
similara cu cei de la rumegatoarele mari.
La suine, nodurile limfatice sunt mai reduse in volum.

La carnivore, palpabil pe animalul sanatos clinic este doar limfonodulul popliteu, situat la nivelul
fosei pliului fesei.

La examenul sistemului limfatic trebuie urmarit: forma, dimensiunea, aspectul suprafetei,

elesticitatea si mobilitatea limfonodurilor si ale tusuturilor vecine. Date de mare importanta pot fi
oferite daca se urmaresc sensibilitatea, temperatura si consistenta nodurilor limfatice.
Modificarile patologice ale limfonodurilor se numesc adenopatii, iar aceste se pot exprima prin
hiperplazii (cresteri in dimensiuni – adenomegalie) fie prin atrofii (scaderea in dimensiuni).
Adenopatiile pot avea:
- origine inflamatorie si se numesc adenite, care pot fi acute si cornice sau leucozice cand
apar hipertrofii limfonodulare ce pot ajunge la dimensiuni foarte mari, vizibile la inspectie
(LEB);
- origine tumorala manifestata prin: hipertrofie, insesibilitate si aderenta limfonodurilor la
tesuturile din jur;
Examinarea vaselor limfatice
Vasele limfatice, in mod normal, nu sunt accesibile examenului clinic, ci doar in cazuri patologice,
cand acestea sunt tumefiate.
In cazul inflamatiilor vaselor limfatice, numite limfangite, sau in caz de staza limfatica, vasele
limfatice devin evidente, avand in unele situatii un aspect sinuos, iar uneori aspectul unor corzi
intinse, ce pleaca de la locul leziunii primare, pana la limfocentru regional. Limfangitele pot fi
acute si cornice, frecvent, procesul inflamator cuprinde atat vasele limfatice, cat si limfonodulul,
fenomen numit limfadenita. Daca procesul este de natura leucozica, fenomenul se numeste
limfadenoza, iar daca este de natura neoplazica (neoformatie,tumorala) se numeste limfadenom.
Scurgerea limfei dintr-un vas limfatic poarta numele de limforagie.
Examenul general al animalului se incheie cu inscrierea valorilor cifrice ale temperaturii
corporale, ale frecventei respiratorii si ale frecventei cardiace in foiia de observatie clinica.