Enteropatii topografice

Aceste afecțiuni constau în modificarea poziției unor anse intestinale față de altele, sau față de
formațiunile fiziologice învecinate.
Principalele tulburări topografice sunt:
1. deplasarea unor anse, rotația pe axul longitudinal, torsiunea ce interesează și mezenterul;
2. volvulusul intestinal sau înnodarea anselor;
3. flexiuneacu îndoirea față de axul longitudinal normal invaginația prin fixarea unei anse într-
o ansă intestinală vecină.
Etiopatogeneză. Cea mai mare frecvență a enteropatiilor topografice se întâlnește la cal.
Cauzele predispozante sunt reprezentate de dezechilibrele neurovegetative (cal), iar factorii
predispozanți sunt dependenți de prezența diferitelor orificii preexistente sau create accidental.
Principalele mecanisme implicate în producerea acestor enteropatii țin de perturbări neuroreflexe
ce determină efecte locale, sau generale: stază digestivă cu jena tranzitului, tulburarea circulației
intestinale și mezenterice, tulburări secretomotorii intestinale, durere locală, fenomene de
autointoxicație și șoc ocluziv.
Clinic. La cabaline, semnele clinice sunt colica moderată sau gravă, reducerea zgomotelor
intestinale, absențța defecării, stare generală gravă, modificări respiratorii și circulatorii, semne de
șoc, prin examen trasrectal se are în vedere potizivarea semnului brațului.
La bovine semnele se traduc prin colici ușoare, apoi grave, cu semne de autointoxicație și lipsa
defecării.
La omnivore și carnivore semnele se traduc colică, modificarea stării generale, balonament
abdominal, lipsa defecării, vomitări fecaloide.
Diagnosticul se stabilește pe baza semnelor clinice.
Evoluția la cabaline este scurtă, cu trecere spre șoc ocluziv și autointoxicație de la 1- 2 ore la 1 – 2
zile.
Prognosticul este grav spre grav.
Tratamentul. De la început se trece la laparatomie exploratoare și/sau curativă, ținând cont că
enteropatiile topografice pot fi considerate și tratate ca fenomenul de ,,abdommen acut,,.
Se va practica cecocenteză, apoi se vor aplica purgative uleioase, sondaj și mai ales clisme înalte
subpresiune.
Ca tratament general se recomandă rehidrtatrea cu soluții glucozate, clorurosodice, vitamina C, în
general, medicația pentru combaterea șocului, prin calmarea durerii.
Durerea este un important factor șocogen, de aceea trebuie combătută urgent cu:
– procaină, admnistrată i.v., în doză de 0,12 g/100 kg după o venisecție largă;
– novalgin (algocalmin), în doză de 20 – 30 ml, soluție 50%, cu rapel la 30 minute;
– sulfat de magneziu, i.v., soluție saturată 64,6%;
– antiflogistice (care combate inflamația) nesteroidiene (NSAIDS), prezintă marele avantaj că
pot fi folosite și pentru durerile cu sediu visceral. Dintre acestea reamintim:
– fenilbutazona, este activă contra durerilor mioscheletice. Dozele maxime sunt de 4,4 mg/kg,
de două ori pe zi, nu mai mult de 3 zile;
– flunixin meglumin (Finadyne), este considerat ca cel mai puternic analgezic din grupul
NSAIDS, o veritabilă antiprostaglandină. Calmează durerile din colici în circa 20 minute de
la administrarea intravenoasă de 1,1 mg s.a./kg, pentru o perioadă de 1 – 8 ore.
Tratamentul se completează cu corticosteroizi (produși de corticosuprarenală): dexametazonă,
hidrocortizon hemisuccinat, soluții bicarbonatate până la 2 l.