Pirlogea(Croitoru) Olivia

II B AMG

Chirurgie si nursing specific

Faringita
Faringita este inflamația acută sau cronică a mucoasei faringelui. Ea determină, de obicei, durere
în gât și febră. Printre alte simptome sunt curgerea nasului, tusea, durerea de cap, vocea răgușită.
Simptomele durează de obicei de la trei la cinci zile. Complicațiile pot include sinuzita și otita
medie acută. Faringita este de obicei un tip de infecție a tractului respirator

Majoritatea cazurilor sunt cauzate de o infecție virală. Faringita streptococică afectează

aproximativ 30% dintre copii și 10% dintre adulți. Printre cauzele mai puțin frecvente sunt alte
bacterii precum gonoreea, ciuperci, substanțe iritante cum ar fi fumul, alergii și boala de reflux
gastroesofagian. Examinarea specifică nu este recomandată persoanelor care au simptome clare
ale unei infecții virale, cum ar fi o răceală. Altfel, testul rapid pentru detecția antigenului (RAPD)
sau tampon gât este recomandată. Alte condiții care pot produce simptome similare sunt
epiglotita, tiroidita, abcesul retrofaringian și, ocazional, bolile de inimă.Antiinflamatoarele
nesteroidiene, precum ibuprofenul, pot fi folosite pentru a calma durerea. Lidocaina poate ajuta,
de asemenea. Durerea în gât este de obicei tratată cu antibiotice precum penicilina sau
amoxicilina. Nu este clar dacă steroizii sunt utili în faringita acută decât poate în cazurile severe.

Faringita este un tip de inflamație, cauzată cel mai frecvent de o infecție a tractului respirator
superior. Ea poate fi clasificată ca acută sau cronică. Faringita acută poate fi catarală, purulentă
sau ulcerativă, în funcție de agentul cauzal și de capacitatea imunitară a persoanei afectate.
Faringita cronică poate fi catarală, hipertrofică sau atrofică.Amigdalita este un subtip de
faringită.În cazul în care inflamația cuprinde atât amigdalele, cât și alte părți ale gâtului, ea poate
fi numită faringoamigdalită. O altă subclasificare este rinofaringita (răceala comună).

Cauze: Majoritatea cazurilor sunt cauzate de un organism infecțios dobândit prin contact apropiat
cu o persoană infectată.

Virale Acestea cuprind aproximativ 40-80% din totalul cazurilor infecțioase și pot exista mai
multe tipuri de infecții virale.

Bacteriene Mai multe bacterii diferite pot infecta gâtul omului. Cele mai frecvente sunt Grupa A
streptococcus, dar și Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Bordetella pertussis,
Bacillus anthracis, Corynebacterium diphtheriae, Neisseria gonorrhoeae, Chlamydophila
pneumoniae și Mycoplasma pneumoniae.

Fungice Unele cazuri de faringită sunt cauzate de infecții fungice, cum ar fi Candida albicans
care provoacă afte bucale.
Non-infecțioase Faringita poate fi, de asemenea, cauzată de o iritare mecanică, chimică sau
termică, de exemplu aer rece sau reflux acid. Unele medicamente pot produce faringita, cum ar fi
pramipexolul și antipsihoticele

INGRIJIREA PACIENTULUI CU LARINGITA ACUTA

Asigurarea condiţiilor de spitalizare .Mucoasa laringelui este mai sensibilǎ la factori nocivi de
mediu extern, deaceea aerul din camera bolnavului trebuie sǎ fie proaspǎt şi curat, umed şi
preacald. Temperatura aerului cea mai potrivitǎ pentru cei cu afecţiuni laringieneeste de 18-20°C,
iar umiditatea 50%.Asistenta va asigura aerisirea care poate fi continuǎ, dacǎ temperatura
permite sau împrospǎteazǎ aerul de mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor, timp
în care pacienţii vor fi bine înveliţi.Bolnavii ce prezintǎ boli cu caracter infecţios vor fi amplasaţi
separat,evitându-se mai ales asocierea cu persoanele care mai au şi alte boli.A sigurarea
repausului fizic şi psihic. Repausul fizic este obligatoriu şi indispensabil în pe perioada
spitalizarii. Alimentarea va fi adaptat perioadei de evoluţie a bolii.În perioada febrilǎ regimul
hidro-zaharat, iar când fenomenele acutedispar se va trece la o alimentaţie echilibratǎ.În perioada
febrilǎ regimul va fi compus din lichide (ceaiuri, lapte, suc defructe) sau alimente lichide (supǎ
de legume cu orez şi griş).S upravegherea funcţiilor vitale şi vegetative•

Temperatura – se urmǎreşte cu atenţie. Se mǎsoarǎ dimineaţa şiseara şi se noteazǎ în funcţie de

temperaturǎ.Febra se combate cu antipiretice.

Pulsul – se mǎsoarǎ de 2-3 ori/zi.Înainte ca pulsul sǎ fie mǎsurat pacientul va sta în repaus timp
de 15 minute.Valoarea va fi în funcţie de vârstǎ,

Respiraţia – se mǎsoarǎ numǎrând mişcǎrile de expansiune atoracelui prin inspecţie sau se

aşeazǎ palma pe peretele toracic.•Se mai urmǎresc eliminǎrile de materii fecale şi urinǎ.

Tensiunea arterialǎ – valoarea depinde de vârstǎ.