Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mortarele pentru tencuiala clasica necesita o modaliate de aplicare care, oricat de bine ar fi
explicata teoretic, nu poate fi eliminata necesitatea unei ucenicii in santier, sub supravegherea si
alaturi de meseriasi mai vechi. Indiferent ca este vorba despre tavan sau perete, suprafetelor ce
urmeaza a fi tencuite li se aplica o amorsa numita sprit. Aceasta este o zeama de ciment ceva mai
consistenta si se aplica prin aruncare cu canciocul. Spritul este recomandat in special suprafetelor
lucioase de beton, caramida si in special BCA, deoarece astupa o parte din vaporii materialului,
care constituie factorul determinant al higroscopicitatii excesive (absorbtia umezelii). In lipsa
spritului, zona de contact intre tencuiala proaspata si perete se usuca aproape instantaneu
afectand puternic aderenta.
fig.002
Tencuiala clasica exterioara de calcane, poduri, grajduri este considerata tencuiala bruta, se
aplica intr-un singur strat de aproximativ 2 cm grosime. Marimea nisipului folosit poate ajunge
pana la 7 mm dar numai in amestec cu nisipuri mai fin granulate.
Tencuiala clasica exterioara pentru fatade si incaperi se executa in doua straturi: primul avand
grosimea de 8-15mm si continand nisip cu granulatie de 0-3mm este denumit grund. Peste
acesta se aplica un strat mai fin denumit tinci care are o grosime de aproximativ 5mm si o
granulatie a nisipului din compozitie de 0-1mm (nisip cernut). Peste tinci, suprafetele vor fi
varuite sau zugravite. Pentru o suprafata mult mai neteda, peste grund se va aplica un strat de
glet in locul tinciului. Acesta este o pasta vartoasa obtinuta din amestecarea energica dintre var si
ipsos. Astazi, se utilizeaza din ce in ce mai rar tencuiala clasica, adevaratii meseriasi fiind la
pensie (tatal meu are peste 40 de ani pe cartea de munca doar zidarie si tencuiala). Au inceput sa
fie folosite tot mai mult amestecurile de ciment-var-aditivi ambalate in saci si carora li se va
adauga nisipul si apa necesare.