.

2 Evaluarea pierderilor şi necesităţilor de intervenţie

Evaluarea pierderilor la producerea dezastrelor constituie o parte importantă a managementului
dezastrelor, care de cele mai multe ori fundamentează comparat efectele complexe datorate evenimentelor şi ca o
consecinţă costurile pentru dezafectare, refacere, reconstrucţie pentru repunere şi aducere la normal a activităţilor
economico-sociale stagnate pentru o perioadă de timp.
De modul în care managerul se implică în evaluarea corectă a pierderilor pornind de la cunoaşterea
structurii acestor pierderi, depinde fezabilitatea rezultatelor obţinute.
Fără a intra în detalierea elementelor structurale ale calcului pierderilor datorate producerii unui
dezastru menţionăm doar grupele caracteristice care fac obiectul unei analize mai ample ce depăşeşte cadrul
compendiului de faţă şi anume:
■ pierderi umane, care în cazul catastrofelor deseori capătă proporţii. Nu întîplător dezastrele se mai definesc şi
ca evenimente excepţionale în viaţa omului, societăţii şi a naturii, care schimbă brusc bunăstarea, activitatea
cotidiană a populaţiei şi care se soldează cu multiple victime umane.
Pierderile în cazul catastrofelor şi cataclismelor naturale pot fi irecuperabile (decedaţii şi dispăruţii) şi sanitare
(traumatizaţii şi bolnavii ce au pierdut capacitatea de muncă şi necesită asistenţă medicală). Numărul pierderilor atît
irecuperabile cît şi cele sanitare, în fiecare catastrofă variază într-un diapazon larg, în dependenţă de diferite
circumstanţe şi cauze : amploarea catastrofei, intensitatea acţiunii factorilor traumatizanţi, densitatea populaţiei în
zona catastrofei, caracterul construcţiilor, ora producerii catastrofei, gradul şi modul pregătirii populaţiei în caz de
cataclisme. De exemplu : în cazul seismurilor de la 22,5 pînă la 45 % de traume apar din cauza acţiunii factorilor
traumatizanţi (prăbuşirea blocurilor de piatră, construcţiilor; caderea sticlei etc.) şi 55 % de traume din cauza
comportamentului necorespunzător al populaţiei (panică, necunoaşterea locurilor protejate şi sigure, acţiuni
nechibzuite etc.). În zonele inundaţiilor masive în timp de noapte se înregistrează peste 30 % de victime, pe cînd
ziua – nu mai mult de 15 %.
■ pierderi materiale ca rezultat al unor prăbuşiri totale sau parţiale de obiecte, obiective de investiţii construcţii,
clădiri social culturale care au intrat sub incidenţa propagării acţiunii dezastrelor, evaluare care trebuie făcută
în preţuri curente actualizate
■ costurile operaţiunilor de intervenţie incluzînd atât mijloacele de intervenţie pe cele trei grupe specifice
adoptate din clasificatorul mijloacelor de intervenţie (de comunicare-avertizare-alarmare, mijloace specifice
de intervenţie şi mijloace fixe de uz general din dotarea agenţilor economici a căror utilizare are loc pe
principiul rechiziţionării în situaţii extreme), cît şi forţa de muncă utilizată pe perioada intervenţiilor
■ costurile materialelor şi echipamentelor asigurate pe perioada ajutorului dat persoanelor afectate de
dezastru în limitele unui trai decent pînă la reluarea activităţilor economico-sociale normale
■ cuantificarea volumelor de activităţi neefectuate pe perioada întreruperii obiectivelor pînă la reluarea cursului
normal al vieţii pe diverse ramuri, subramuri sau domenii de activitate economico-socială, eventualele
despăgubiri acordate agenţilor economici pe aceeaşi perioadă
■ costurile minime necesare tuturor operaţiunilor de intervenţie pentru dezafectare, remediere, refacere a unor
obiective pentru redarea în circuitul economic după dezastru
De altfel, trebuie de menţionat faptul că, managerul în domeniul dezastrelor din momentul declarării
stării de necesitate este obligat să instituie un sistem coerent de evaluare şi înregistrare a tuturor elementelor
structurale menţionate mai înainte, adică tot ce este în legătură şi în favoarea acţiunilor întreprinse cu ocazia
producerii dezastrului şi a efectelor complementare.
Necesităţile de intervenţie în caz de dezastru se stabilesc în perioadele de pre dezastru şi reprezintă o
componentă importantă a scenariilor şi variantelor de scenarii pentru posibelele dezastre prognozate, măiestria
managerului fiind dovedită prin modul în care acesta cu echipa sa prevede în cel mai mic detaliu următoarele
elemente :
- mijloace de intervenţie
- materiale, echipamente şi obiecte pentru uzul persoanelor afectate de dezastru
- combustibili şi energie la nivelul necesităţilor pe perioada de intervenţie cu toate mijloacele
utilizate
- forţa de muncă totală şi pe structură utilizată pe perioada de intervenţie
Toate necesităţile de intervenţie trebuie stabilite atât în unităţi fizice cît mai ales în unităţi valorice
pentru cunoaşterea eforturilor ce vor fi depuse în situaţii extreme – în caz de dezastru.
Evidenţierea clară, corectă şi la timp atât a pierderilor cît mai ales a necesităţilor de intervenţie în caz
de dezastru asigură succesul unui management responsabil, de calitate.