Perspectiva transpersonală

Stanislav Grof, John Welwood, Ken Wilber

SISTEME COEX ȘI MATRICE PERINATALE FUNDAMENTALE

• Sistemul COEX este compus din amintiri ale experiențelor cu încărcătură emoţională din diferite
perioade ale vieţii, asemănătoare d.p.d.v. al calităţii emoţiei sau senzaţiei fizice şi care au o temă
comună.

• Intensitatea şi relevanţa emoţională a unei experienţe sunt cele care stabilesc dacă amintirea
ce rămâne în urma ei va fi inclusă într-un anumit sistem COEX.

• Fiecare sistem COEX se organizează ca o constelaţie ce pare să fie suprapusă şi ancorată într-un
aspect al traumei naşterii (una dintre cele mai proeminente experienţe din viaţa unui om) – o
matrice perinatală fundamentală.

• Experienţa naşterii biologice este atât de complexă şi de bogată în emoţii şi senzaţii fizice, care
nu sunt conştientizate sau exprimate, încât conţine în formă de prototip temele elementare ale
celor mai obişnuite sisteme COEX.

• Rădăcinile cele mai profunde ale sistemelor COEX constau în diferite forme de fenomene
transpersonale (exprimate sub forma temelor dominante ale fiecărui sistem).

• Între sistemele COEX (condensate la nivel intraindividual) şi lumea exterioară există interacţiune
dinamică:

• Anumite evenimente / situaţii /circumstanţe de viaţă pot activa sistemul COEX

corespondent pe baza miezului afectiv comun (de exemplu, o ruptură relațională, o
perioadă stresantă la serviciu, un accident ce pune viața în pericol etc.),

• Sistemul COEX activ la un moment dat poate face omul să perceapă realitatea şi să se
comporte astfel încât să recreeze temele esenţiale în viaţa sa conform acelui sistem.

• Experienţa naşterii presupune emoţii şi senzaţii puternice de intensitate extremă,

neconştientizate, astfel că omul păstrează o reprezentare a acestora, în jurul temei naşterii şi
morţii, care constituie inconştientul perinatal (denumit astfel datorită asocierii cu experienţele
imediat de dinaintea şi din timpul naşterii). Dincolo de voinţa persoanei ele vor relua temele
fundamentale şi influenţa coloratura afectivă specifică a sistemului COEX corespunzător.

Matrice perinatale fundamentale

• Experienţele care îşi au originea la nivelul perinatal al inconştientului se prezintă sub forma a
patru tipare distincte, fiecare caracterizat de emoţii, senzaţii şi imagerie simbolică (fantasme,
prelucrări conceptuale) specifică.
• Tiparele sunt strâns legate de experienţele fătului înainte de începerea naşterii şi în timpul celor
trei stadii consecutive ale naşterii biologice.

• Acestea se constituie în seturi specifice numite Matrice Perinatale Fundamentale (MPF).

• Deoarece fătul este complet izolat în timpul naşterii şi nu are cum să-şi exprime emoţiile
extreme şi să reacţioneze la senzaţiile fizice intense, amintirea acestui eveniment rămâne
puternic neasimilată.

• MPF au legături fixe cu anumite categorii de experienţe postnatale ordonate în sisteme COEX.

• MPF I (uniunea primară cu mama)

• Existenţa intrauterină înainte de travaliul naşterii. Fetusul nu are conştiinţa limitelor şi nu face
deosebire între interior şi exterior.

• Experienţa nucleu este aceea a unor spaţii fără limite sau graniţe, identificare cu galaxiile, spaţiul
interstelar sau întregul Cosmos.

• Episoadele de tulburări intrauterine sunt retrăite cu un sentiment de ameninţare întunecată şi

sinistră, exprimată prin imagini de apă poluată, sentimentul de rău omniprezent, viziuni ale unor
entităţi demonice înspăimântătoare.

• Se asociază ulterior, în măsura în care au existat tulburări, ca simdrom psihopatologic cu

schizofrenia paranoidă sau tulburarea hipocondriacă.

• Se mai adaugă amintiri (pozitive) ale satisfacerii unor nevoi importante, clipele fericite din
pruncie şi copilărie (îngrijire bună din partea mamei, jocul cu egalii etc.) dragoste împlinită,
romantism, experienţe estetice, înotul în ocean sau lacuri limpezi.

• MPF II (absorbţia cosmică fără ieşire sau Iadul)

• Corespunde începutului naşterii biologice, când senzaţia este aceea de a fi supt de un vârtej
gigantic sau înghiţit de o fiară mitică. Contracţiile uterine apasă fetusul şi cervixul nu este încă
deschis. Fiecare contracţie produce compresia arterelor uterine şi fetusul este ameninţat de
lipsa de oxigen.

• Experienţa nucleu este a unui monstruos coşmar claustrofobic, a unei dureri emoţionale şi fizice
agonizante, însoţite de un sentiment de totală neajutorare sau deznădejde.

• Se asociază ulterior, ca sindrom psihopatologic cu schizofrenie, alcoolism şi dependenţă de

droguri, psoriazis, ulcer peptic.

• Se adaugă amintirea situaţiilor în care este pusă în pericol supravieţuirea şi integritatea corpului
(război, accidente, răniri, operaţii, boli dureroase, situaţii de înec, episoade de sufocare,
încarcerare, abuz fizic) traume psihologice grave (privare emoţională, respingere, situaţii
 ameninţătoare, atmosferă familială opresivă, ridiculizare şi umilire) trăite cu sentimentul că nu
se vor sfârşi, al lipsei de scăpare.

• Se vorbeşte de triada experienţială alcătuită din sentimentul de moarte iminentă, nebunie şi

imposibilitatea întoarcerii.

• MPF III (Lupta moarte – renaştere)

• Corespunde propulsării prin canalul naşterii, după deschiderea cervixului, când capul coboară în
pelvis. Se experimentează presiuni mecanice zdrobitoare, dureri şi, deseori, un grad mare de
anoxie şi sufocare. Trăirea este de anxietate puternică.

• Se asociază ulterior, ca simdrom psihopatologic, în măsura în care au existat tulburări, cu

schizofrenia (cu elemente sado-masochiste, comportament sexual anormal), depresia agitată,
devieri sexuale, nevroză obsesiv-compulsivă sau astm psihogenic, ticuri şi balbism, isterie de
conversie şi anxietate, frigiditate, impotenţă, neurastenie, nevroze traumatice, organice,
migrene.

• Se adaugă experienţe de lupte, certuri, activităţi aventuroase, amintiri foarte senzuale

(carnavaluri, parcuri de distracţii, orgii sexuale), naşterea propriilor copii, a asista la actul sexual
al părinţilor.

• MPF IV (Experienţa moarte – renaştere)

• Este legată de cel de-al treilea stadiu al naşterii clinice, de expulzare finală din canalul naşterii şi
tăiere a cordonului ombilical. Se realizează eliberarea explozivă şi ieşirea la lumină.

• Deşi un singur pas desparte omul de eliberarea radicală, are sentimentul unei anxietăţi
omniprezente şi al unei catastrofe iminente.

• Eul fals moare, însă, deoarece a fost confundat cu Eul real, întâmpină o frică enormă. Depăşirea
acestei temeri se face prin a lăsa lucrurile să se întâmple şi astfel anihilarea este trăită la toate
nivelurile: distrugere fizică, dezastru emoţional, înfrângere intelectuală şi filosofică, eşec moral
total şi chiar damnarea spirituală. Toate reperele par să fie distruse. Această experienţă este
urmată de cea a renaşterii psihospirituale, asociată cu un val de trăiri pozitive faţă de sine.

• Această experienţă vindecătoare, capabilă ă schimbe viaţa, are loc atunci când naşterea nu a
fost prea epuizantă sau afectată de o cantitate mare de anestezice.

• În acest ultim caz, perioada imediat următoare lasă impresia unei recuperări lente după o boală
grea sau a trezirii din beţie.

• Se asociază ulterior, ca simdrom psihopatologic, cu psihoze schizofrenice (pe teme de moarte –

renaştere, salvării, identificării cu Christos), simptomatologie maniacală, exhibiţionism.
• Se adaugă amintirea evadării din nişte situaţii periculoase (din război, sau supravieţuirea după o
operaţie), depăşirea unor obstacole grele printr-un mare efort, episoade de luptă grea şi
încordată care se termină printr-un succes remarcabil, scene naturale (curcubeu, răsăritul
soarelui, încheierea furtunii, începutul primăverii).

Trecerea boală – sănătate şi invers

• Anumite elemente ale experienţei prezente pot face ca persoana să treacă de sub influenţa unui
sistem COEX sub influenţa altuia.

• În acest mod, atât apariţia bolii, cât revenirea la starea de sănătate poate fi surprinzătoare
pentru individ şi pentru cei din jurul său.

• Atunci când persoana intră sub influenţa unui sistem COEX care conţine experienţe traumatice,
acesta va “colora” (cu posibilitatea de a determina schimbări semnificative):

– viaţa afectivă,

– fanteziile,

– gândurile (modurile de interpretare),

– acţiunile.

• Reunite, acestea pot constitui întreg tabloul clinic al unei tulburări.

Revenirea la starea de sănătate

• Implică retrăirea experienţei nucleu a sistemului COEX corespunzător, însă într-o ambianţă
suportivă, în care individul primeşte sprijinul de care are nevoie pentru a o parcurge în mod
corespunzător.

• Sprijinul este concret, corporal, fizic, astfel încât experienţa să poată fi asimilată corespunzător,
într-un mediu controlat.

• Wilber, Welwood

• Boala corespunde blocării accesului la palierele transpersonale ale experienţei umane

(capacitate de conştiinţă, bunătate, generozitate, umor, etc.).

• Blocajul se constituie din experienţe traumatice care afectează funcţionarea normală a

persoanei, care pot fi reasimilate şi depăşite cu sprijinul necesar. (de exemplu, mâhnirea,
ranchiuna, furia pot bloca accesul la bunătatea fundamentală ceea ce caracterizează depresia,
Welwood).

Perspectiva transculturală
• Reprezentările culturale ale bolii mediază relaţia dintre cultură şi comportament.

• Cultura generează modele de sănătate şi boală care, apoi, conectează o anumită boală cu
comportamentul de solicitare de ajutor.

• Diferenţele de cultură şi clasă socială ale modelelor conceptuale corespunzătoare bolilor

mentale, cancerului, hipertensiunii şi altor boli afectează acest comportament (Karasz, 2005).

• Problematica este cu atât mai interesantă cu cât s-a constatat că, chiar dacă circulă din ce în ce
mai multe informaţii medicale, aceasta nu a dus în mod necesar la îmbunătăţirea sănătăţii
populaţiei.

În realitate

• Relaţia dintre modelele conceptuale şi comportamentul propriu-zis depinde de modele

culturale nearticulate de sănătate şi boală. Ele nu sunt logice, ci sunt cel mai bine reprezentate
vizual, sub formă de “anatomii”.

• Ele vizează relaţia dintre corp, lumea materială şi cea socială.

• Sunt foarte rezistente la schimbare.

• Nu apar ca urmare a unor dovezi, ci determină persoana să caute dovezi în favoarea lor.
 Factori sociali şi Căutarea
culturali: tratamentului şi
sănătăţii
Constrângeri
structurale Reprezentări
Resurse culturale despre:
Sisteme de
sănătate Anatomie, Modele individuale
Roluri sociale şi Sănătate şi ale cauzei şi Diagnostic
familiale boală, tratamentului
Valori morale Minte şi corp,
Corp şi lume
socială. Tratament

Efectele
tratamentului

Cultură, reprezentări și comportament legat de boală

Concluziile unui studiu realizat de Karasz şi Dempsey (2008)

• În urma comparaţiei dintre un lot de femei provenind din Asia de Sud şi un altul de femei
americane-europene au fost că deşi practicile care vizau îmbunătăţirea stării de sănătate erau
aceleaşi, scopurile şi logica cu care erau folosite erau diferite.

• Americancele – europene urmăreau creşterea energiei şi creativităţii, în timp ce acelea care

emigraseră din Asia de Sud urmăreau economisirea forţelor prin consum crescut şi cheltuieli
scăzute.

• Primele idealizau imaginea unităţii corp-minte şi s-au angajat în practici vizând această unificare,
interesându-le nu atât aspectul consumului, cât cel al productivităţii.

• Un alt exemplu al influenţelor culturale este acela al medicaţiei antidepresive.

• Deşi aceasta este destul de puţin folosită de populaţia din clinică, unde depresia este foarte des
întâlnită, ea este vândută în cantităţi mari unor persoane care nu au depresie, care fac parte din
clasa de mijloc.

• Se vorbeşte astfel de “psihofarmacologie cosmetică”.

Evoluţia societăţii în general

• A influenţat modalităţile de manifestare a stării de boală. De exemplu, dezvoltarea comunicării

pe internet:
 – Suicidul pe net: două sau mai multe persoane din regiuni geografice foarte îndepărtate
(continente diferite) care s-au cunoscut prin intermediul internetului, care nu s-au văzut
niciodată, se pun de acord să comită suicidul în absolut aceeaşi manieră. Specialiştilor
le-au atras atenţia abia când numărul lor a devenit foarte mare, de ordinul miilor şi chiar
zecilor de mii (ex. cineva din Anglia şi cineva din Japonia în manieră absolut identică)

– Suicidul anunţat pe internet

• A favorizat mutarea dintr-o cultură în alta, fără a fi luată în considerare dificultatea adaptării la
noua cultură.

• Comunicarea este afectată profund, inclusiv capacitatea de a comunica dificultăţile, de a solicita

ajutor sau de a primi suport. De multe ori se asociază cu depresie sau cu exacerbarea modelor
de rol prescrise de tradiţiile culturii din care provine individul, ceea ce nu face decât să-l
înstrăineze şi mai mult de cercul social actual.

• Pătrunderea într-o nouă cultură poate forţa individul la redefinire de sine în manieră traumatică.

Perspectiva transgeneraţională

• Priveşte boala ca “moştenire” familială dincolo de mecanismele genetice.

• Boala, fizică sau psihică, are o semnificaţie aparte în cadrul istoriei de familie.

• Folosind conceptele de “criptă” şi “fantomă” se explică maniera în care persoane excluse din
istora de familie revin în manieră simbolică pentru a-şi ocupa locul cuvenit. Secretele de familie,
faptele îndoielnice, condamnate de ceilalţi membrii ai familiei, sau cele care nu au mai putut fi
comunicate sunt ”mărturisite” generaţiilor următoare sub forma simptomelor.

• De multe ori, boala apare ca

• tentativă de reunire a familiei, în care relaţiile sunt prea reci sau agresive,

• Pentru a arăta apartenenţa persoanei la familia sa (prin integrare în istoria de familie)

atunci când relaţiile nu sunt suficient de strânse,

• Pentru a împiedica persoana să dezbine familia (asemenea unui organism, are tendinţa
de a se autoproteja în faţa destrămării),

• Pentru a confrunta membrii familiei cu provocările necesare pentru a se dezvolta.

• Mecanisme transgeneraţionale sunt implicate în transmiterea tulburărilor anxioase,

dispoziţionale, sau de comportament.

• Antecesorii şi fraţii sau surorile (familia nucleară şi cea extinsă) creează un mediu specific, care
încurajează la individul bolnav dezvoltarea unui tip de tulburare ca răspuns. Mecanisme
coercitive sau unele iniţial concepute ca fiind protectoare funcţionează în astfel de familii.
• În acest cadru, recuperarea stării de sănătate necesită alterarea interacţiunilor familiale.

• Scenariul de viaţă personal se întreţese cu cel familial, prin ceea ce, în abordarea
transgeraţională este numit “umbra familială”, prin identificare sau contra-identificare cu
antecesorii.

• Exemple: pentru că părinţii m-au neglijat când eram mic, consider că am fost lipsit de îngrijirea
necesară pentru ca eu, la rândul meu, să acord sprijinul cuvenit copiilor mei,

• Adolescentul devine alcoolic la fel cum tatăl său fusese alcoolic la vârsta sa, chiar dacă
episodul respectiv fusese ţinut secret.

• Boala ca “soft de autodistrugere” sau simptomul ca fiind “cel mai bun prieten al bolnavului la
momentul respectiv”. Revenirea la starea de sănătate se realizează prin integrarea conştientă a
mesajului transmis de “simptom”. Se urmăreşte sensul său personal şi familial.