IP Liceul Teoretic “ Gheorghe Asachi”

Proiect
Prezentarea personalităţii
umaniste: Miron Costin

Realizat: Toma Valeria

Verificat: Urîtu Olesea

Chişinău 2020
Biografia şi activitatea lui Miron Costin
Miron Costin s-a născut în anul 1633, ca fiu al lui Iancu Costin ar fi avut origini
sârbești) și al Saftei, fiica lui Ionașco Coarteș. Îndeplinind multe funcţii pe lîngă
domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi timp participant la multe
evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în
cronica sa. În 1683, după înfrîngerea oastei otomane, M. Costin, ca participant
la asediul Vienei (în tabăra otomană) a fost făcut prizonier de către regele Poloniei
Ian Sobieţki, care însă l-a miluit, punîndu-i la dispoziţie unul din castelele sale de
lîngă oraşul Stryi, unde cronicarul a desfăşurat o activitate cărturărească timp de
aproape doi ani. După ce i s-a permis repatrierea, M. Costin nu a mai reuşit să
capete încrederea domnului Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, care
printr-o învinuire neîntemeiată l-a condamnat la moarte în 1691.

M. Costin a lăsat posterităţii o bogată moştenire spirituală cărturărească. Principala

sa operă este "Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-Vodă încoace de unde este
părăsit de Ureche , vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de
Ţara de Jos, în oraş Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naşterea
mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseţă ...dni". Letopiseţul este împărţit în
22 de capitole neintitulate, iar acestea în paragrafe, numite "zaciale", şi cuprinde o
descriere desfăşurată a istoriei ţării între anii 1595-1661, încheindu-se cu relatarea
morţii lui Ştefăniţă vodă Lupu şi înmormîntarea sa. Înzestrat cu o înaltă măiestrie
de povestitor, Miron Costin a rămas în primul rînd istoric, căutînd să-şi întemeieze
opera sa istorică pe o largă bază documentară. La elaborarea cronicii sale cărturarul
a apelat pe larg la un şir de lucrări ale istoricilor transilvăneni şi polonezi: L.
Topeltin, "Despre originea şi căderea transilvănenilor", P. Piaseţki "Cronica celor
mai mai însemnate evenimente din Europa (1568-1638)", A. Guagnini,
"Descrierea Sarmaţiei europene" etc. Începînd cu evenimentele din 1633, M.
Costin apelează frecvent la amintirile şi impresiile proprii, letopiseţul căpătînd într-
o măsură oarecare un aspect de memorii, mai cu seamă cînd este vorba de domniile
lui Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan. În ultimii ani de viaţă, Miron Costin a lucrat
asupra unei alte opere de largă rezonanţă şi înaltă ţinută ştiinţifică, intitulată "De
neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor". Opera contstă din 17
capitole, în care autorul vorbeşte despre Imperiul Roman, despre Dacia şi cucerirea
acesteia de către Traian, despre strămutarea populaţiei româneşti din Maramureş în
Moldova, despre cetăţile moldovene, despre îmbrăcămintea, obiceiurile şi datinile
moldovenilor etc. Scopul urmărit de autor constă în a artăta originea nobilă romană
a poporului său, precum şi originea comună latină a tuturor românilor, comunitatea
limbii lor numită limba română, care de asemenea este de origine latină. Drept
argumente, Miron Costin aduce nu numai izvoare scrise, ci şi mostre arheologice,
epigrafice, numismatice şi etnografice.

Redarea mesajului operei scriitorului (tema, idei, personaje, date

cronologice semnificative)
Importanţa operei pentru cultură, ştiinţă, instruire
Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aaron Vodă încoace

este un document foarte prețios pentru istorici, fiindcă Miron Costin, continuînd

leopisețul lui Grigore Ureche, cuprinde povestirea istoriei Moldovei de la Aaron
Vodă(1595) la Dabija Vodă (1661). Letopisețul s-a păstrat în 49 de copii, între care
trei variante în alte limbi (latină, greacă, franceză). Manuscrise cuprinde
prezentarea a 66 de ani din istoria Moldovei, timp în care se succed la tron 22 de
domnitori. Aceasta cronica a fost tipărită pentru prima dată de M. Kogălniceanu în
1852. Este un document de epocă, dar şi o frescă narativă despre o istorie crudă,
despre moravurile politice, despre tragedia Moldovei. Sursele de informare sunt
orale — povestirile boierilor bătrâni, care au participat la evenimente ca „om de
poveste”. Are un stil instruit, cultivat, cu idei universal valabile. Letopiseţul este
împărţit în 22 de capitole neintitulate, iar acestea în paragrafe, numite ”zăciale”, şi
cuprinde o descriere desfăşurată a istoriei țării. Limba cronicii lui Miron Costin are
ca model limba vie a poporului, cu o construcţie savantă a frazei, care arată
influenţa limbii latine, cu verbul la sfârşitul propoziţiei, cu o logică a
ideilor. Miron Costin este mai întâi un scriitor şi apoi un istoric, fiindcă pagina
textului este elaborată ca stil şi ideaţie. El comentează, prin maxime şi cugetări,
viaţa din Moldova. Miron Costin este un creator de atmosferă retrăită prin actul
povestirii, în care îl atrage pe cititor. Istoria, oamenii şi ţara sunt ruinate, totul e un
infern, din care scapă doar un „om de poveste”. Este un naufragiu al omului şi al
culturii. El contemplă „paradisul devastat al Moldovei” cu durere. 

Impactul asupra cititorului în formare

Letopisețul aduce în atenția cititorului o vreme foarte zbuciumată, cu rapide
schimbări de domni, încât tristețea cronicarului, adesea exprimată în fața
cititorului, trebuie înțeleasă: ”Ce sosiră asupra noastră cumplite aceste vremi de
acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji și suspinuri.” Lectura Letopisețuluiatestă
o personalitate complexă, cu mari disponibilități artistice, determinate de
sensibilitatea autentică a autorului și de cerințele rigorilor discursului istoric.
Opinia tinerei generaţii cu referire la opera umaniştilor, în
formarea personalităţii şi a virtuţilor
În opinia tinerei generaţii, umanismul joacă un rol primordial în formarea
personalităţii şi virtuţilor tinerilor. Cunoaşterea aprofundată a umanismului îi ajută
să perceapă o altfel de realitate în raport cu epoca contemporană. Studierea oprelor
umaniste ne ajută să cunoaştem trecutul, ridicarea omului în centrul universului, la
un nivel egal cu zeii. Opera umnaistă ne oferă virtuţi precum dragostea de sine,
dragostea pentru patrie şi istorie şi ne ajută să lărgim orizoturile prin cunoaşterea
trecutului statului nostru-prin ce schimbări a trecut de-a lungul timpului şi ce
anume l-a făcut să treacă prin toate etapele.