Economie rurala-urbana în România

Economia romaneasca in perioada interbelica

Romania a intrat în sec XX ca o țară eminamente agrară

România dispune de o baza pentru dezvoltarea economica, formata din resurse naturale si
forta de munca .
Valorificarea acestor resurse era conditionata de mai mulți factori:
a) Atragerea capitalului străin
b) Consolidarea capitalului autohton
c) Integrarea noilor provincii unite cu țara

Dificultatile pe linia refacerii economice erau determinate de existența unei industrii

constructoare de mașini.
Conform buletinului statistic al României din anul 1921, 41% din numărul de întreprinderi se
aflau în vechiul regat, restul în Transilvania, Bucovina și Basarabia.
Se remarca o repartiție inegală a capacitatilor industriale, în vreme ce în agricultura se
consolidează proprietatea mica si mijlocie.
- În 1921 se face reforma agrară.

Dezbaterea de idei în problema dezvoltării economice

S-au conturat 2 direcții:

1. Prima direcție definită de PNL ( Partidul Național Liberal ) prin teoria “ Prin noi
înșine” : a) Consolidarea capitalului autohton b) Micșorarea dependenței de
celelate tari c) schimbarea raportului dintre erconomie rurala si cea urbana
Reprezentanți ai acestui curent erau: Ștefan Zeletin și Mihail Manoilescu, ei
predau pentru intervenția statului în economie, motiv pentru care teoriile lor
se numesc neoliberare.

2. A doua cale PNȚ ( Partidul național țărănesc ) prin Virgil Madgearu care
propune dezvoltarea româniei prin agricultura și preponderenta economiei
rurale.

Refacere și dezvoltare

Refacerea economiei românești după război a fost mai lenta decat în alte tari, încheindu-se
abia în 1924. Perioada de refacere a fost urmată de una de avant, datorită politicii coerente
a PNL, aflat la guvernare până în 1928, România face mari progrese.
Se dezvolta industria metalurgica si siderurgica în Transilvania și Banat și mai ales industria
petrolului.
Legea minelor din 1924 stabilește controlul statului asupra bogățiilor miniere ale subsolului.
România exportă produse petroliere ( titei ) în UK, Italia, Turcia și Germania.
Populatia urbana care reprezenta 20% in 1930, iar în 1939 crește la 34%.
Însă agricultura ramane principala ocupație a românilor, în ciuda mecanizării inexistente.
Dezvoltarea promotoare a economiei românești este oprită de marea criza economica
mondiala. (1929-33)

Economia în perioada comunista

După preluarea puterii, comuniștii au acționat rapid pentru exproprierea proprietății private
prin nationalizare si colectivizare.
Concentrarea proprietății a făcut posibile modernizarea și creșterea producției, dar muncitorii
nu aveau interes sa obțină rezultate bune.
Rezultatele dezastruoase ale politicii lui Nicolae Ceaușescu privind sistematizarea satelor,
au dat o lovitură societății tradiționale rurale.