9/30/2019 Reguli de bună practică pentru ancorarea barelor grinzilor în nodurile grindă-stâlp - Encipedia

cristiang Ieşi din cont

DESPRE CONTRIBUTORI COMERCIAL FORUM

REGULI DE BUNĂ PRACTICĂ PENTRU ANCORAREA BARELOR

GRINZILOR ÎN NODURILE GRINDĂ-STÂLP
ENCIPEDIA > PROIECTARE > STRUCTURI DIN BETON ARMAT > APLICAREA CODURILOR DE PROIECTARE SCRIS DE ENCIPEDIA PUBLICAT LA 21.07.2017

Acest articol (autori Mihai Pavel, Dragoș Coțofană, Viorel Popa) a fost prezentat la
Introducere
conferința Asociației Inginerilor Constructori Proiectanți de Structuri (AICPS) din
anul 2017 și a fost publicat și în numărul 1-2/2017 al revistei AICPS Review. Aspecte generale
Prevederi normative naționale
1. Introducere
Reguli de bună practică
În cazul structurilor proiectate să răspundă neliniar la acțiunea cutremurului de
proiectare, cu incursiuni ciclice severe în domeniul plastic, ancorarea fermă a Concluzii
barelor din grinzi este necesară pentru asigurarea stabilității comportării histeretice. Referințe
În condițiile utilizării oțelului cu rezistență superioară de tipul S500 ancorarea
barelor din grinzi în nodurile grindă-stâlp necesită lungimi de ancorare mari.
Creșterea rezistenței oțelului trebuie însoțită în egală măsură și de o creștere a clasei betoanelor utilizate. Betoanele de clasă
C20/25 sau C25/30, care reprezentau în urmă cu 15 ani un „vârf de gamă” în ceea ce privea materialele folosite în mod curent
pentru structuri multietajate, au devenit insuficiente din punctul de vedere al ancorării barelor de armătură. În practica de
proiectare din România încă se utilizează „informal” prevederile vechiului standard 10107/0-90 pentru ancorarea barelor.
Prevederile SR EN 1992-1-1 pentru ancorarea barelor sunt însă cu mult mai restrictive, în special pentru betoanele de clasă
medie sau joasă. Articolul sintetizează principalele prevederil privind ancorarea barelor din documentele normative în vigoare
pe plan național și prezintă o serie de reguli practice de detaliere.

2. Aspecte generale
Ancorarea barelor din grinzi în noduri se poate realiza eficient prin întoarcerea barelor longitudinale ale grinzilor în interiorul
nodului, către zona mediană a acestuia. (fig 1). Astfel, se favorizează participarea întregului nod la echilibrarea forțelor
tăietoare transmise nodului de către armăturile grinzii. Mecanismul de echilibrare al eforturilor orizontale generate de armăturile
grinzii, ancorate în nod, este dual. O parte din eforturi se echilibrează direct prin diagonala comprimată care se formează în
nod. Restul se echilibrează prin mecanismul de grindă cu zăbrele care se formează prin antrenarea etrierilor din nod și a
armăturilor verticale intermediare ale stâlpului. Din punct de vedere al condițiilor de ancorare aceasta este o soluție optimă.
Prezența ciocurilor la capete ajută întotdeauna barele supuse la întindere dar are influență redusă asupra capacității
ancorajelor barelor solicitate la compresiune.

www.encipedia.org/articole/proiectare/structuri-din-beton-armat/aplicarea-codurilor-de-proiectare/reguli-de-buna-practica-pentru-ancorarea-barelor-gri… 1/11
9/30/2019 Reguli de bună practică pentru ancorarea barelor grinzilor în nodurile grindă-stâlp - Encipedia

Figura 1. Ancorarea eficientă, cu ciocuri, a barelor grinzilor în noduri

Figura 2. Ancorarea deficitară, fără ciocuri, a barelor drepte în noduri

Dacă ancorarea armăturilor longitudinale întinse ale grinzii în nodul grindă – stâlp se face numai prin prelungirea dreaptă a
barelor în nod până la limita zonei comprimate a stâlpului, fără cioc (Figura 2), ancorajul este deficitar deoarece nu se asigură
antrenarea directă a întregului nod în transferul forțelor tăietoare. În această situație mecanismul predominant de rezistență
este cel de grindă cu zăbrele care e mai puțin rigid decât cel de arc asociat încărcării directe a diagonalei comprimate a
nodului. În plus, condițiile de ancorare sunt optime numai în zona comprimată a stâlpului datorită prezenței eforturilor de
compresiune perpendiculare pe axa barei. În afara zonei comprimate a nodului condițiile de ancorare sunt deficitare din cauza
dezvoltării eforturilor de întindere în beton pe direcție transversală față de axul barelor ancorate. Dacă stâlpii sunt dimensionați,
de exemplu, de condiția de limitare a deplasărilor laterale la starea limită de serviciu, secțiunea de beton a acestora este mare
pentru forța axială aplicată. Din această cauză înălțimea zonei comprimate din stâlp este redusă mai ales la etajele superioare,
iar ancorarea barelor din grinzi fără ciocuri devine una deficitară.

Conform Marques and Jirsa (1975), cedarea ancorajelor barelor cu ciocuri este cauzată de incapacitatea betonului de a prelua
eforturile transmise de bara de oțel în zona de racordare. La interiorul zonei de racordare bara acționează asupra betonului
prin eforturi de compresiune orientate radial și nu paralel cu direcția forței de întindere aplicată barei (Figura 3). Cu cât raza de
racordare este mai mică, cu atât eforturile care se dezvoltă în beton în direcție radială sunt mai mari. Din cauza acestor eforturi
bara tinde să se îndrepte și sunt generate eforturi de compresiune pe suprafața laterală a ciocului înspre exterior. Acest mod
de cedare arată că prelungirea ciocului peste o anumită valoare (orientativ, 12φ) nu produce în mod proporțional și creșterea
capacității ancorajului. Pentru a spori eficient capacitatea ancorajului prin prelungirea ciocului este necesară și creșterea razei
de racordare. Creșterea razei de racordare nu este însă de multe ori posibilă din cauza dimensiunii elementelor de beton în
care se ancorează armăturile.

Figura 3. Starea de eforturi în zona de racordare

www.encipedia.org/articole/proiectare/structuri-din-beton-armat/aplicarea-codurilor-de-proiectare/reguli-de-buna-practica-pentru-ancorarea-barelor-gri… 2/11
9/30/2019 Reguli de bună practică pentru ancorarea barelor grinzilor în nodurile grindă-stâlp - Encipedia

Figura 4. Întoarcerea „dublă” a ciocului in nod și prelungirea ciocului in afara nodului

Figura 5. Lungimea de ancorare conform ACI318 și ACI352

ACI-352 (2002) recomandă ca în cazul structurilor solicitate ciclic în domeniul postelastic, ancorajul barelor în noduri să se facă
întotdeauna prin ciocuri simple (standard) sau utilizând dispozitive mecanice de ancorare. Lungimea de ancorare se
calculează în funcție de diametrul barei, tipul de oțel, clasa betonului și suprarezistenţa oțelului așteptată să se mobilizeze în
zonele plastice. Valori minimale pentru lungimea de ancorare dreaptă, ldh, sunt 15 cm sau 8dbl, unde dbl este diametrul barei
care se ancorează. Lungimea de ancorare dreaptă, ldh, se măsoară de la secțiunea critică, (secțiunea de capăt a grinzii) până
la tangenta la cioc orientată perpendicular pe axa barei (Figura 5). Valori informative pentru lungimea de ancorare calculată
pentru o bară φ25, din oțel S500, ancorată într-un nod seismic sunt prezentate în tabelul 1. Suplimentar, se adaugă lungimea
ciocului standard îndoit la 90º definit în ACI-318 (2011) egală cu 12φ dincolo de zona de racordare. Raza de racordare pentru
bare cu φ<25 mm este de 6φ. Se observă că prin aceste specificații, lungimea ciocului este fixă și nu depinde de distanța
dintre secțiunea critică și poziția acestuia.

Dacă armăturile din grindă sunt dispuse pe mai multe rânduri, întoarcerea barelor de pe fiecare rând în parte se poate face în
planuri diferite pentru a îmbunătăți condițiile de betonare (Figura 1, b). Distanța între planurile verticale trebuie să fie mai mică
de 3dbl (ACI 352).
Barele trebuie întoarse întotdeauna în interiorul miezului confinat al nodului, cât mai departe de secțiunea critică, pe fața
nodului opusă față de secțiunea critică dar în interiorul etrierilor orizontali din nod. Întoarcerea barelor în afara etrierului
perimetral (Figura 6, a) nu este permisă întrucât în lipsa armăturii transversale barele supuse la efort pot expulza acoperirea cu
beton a stâlpului și ancorajul se pierde. Această modalitate de cedare se produce în cazul stâlpilor cu secțiune transversală de
dimensiune redusă în raport cu diametrul barelor ancorate.
Întoarcerea barelor din grinzi trebuie să se facă întotdeauna către centrul nodului în care se ancorează. Întoarcerea în direcție
opusă, către exteriorul nodului (Figura 6, b), nu permite mobilizarea eficientă a mecanismului de diagonală comprimată în nod.
În plus, prezența barelor întoarse la capetele stâlpilor, în zonele plastice potențiale, perturbă, într-o oarecare măsură, valorile
momentelor capabile ale acestora cu efecte asupra poziției zonelor critice și asupra forțelor tăietoare din stâlp și din nod.
www.encipedia.org/articole/proiectare/structuri-din-beton-armat/aplicarea-codurilor-de-proiectare/reguli-de-buna-practica-pentru-ancorarea-barelor-gri… 3/11
9/30/2019 Reguli de bună practică pentru ancorarea barelor grinzilor în nodurile grindă-stâlp - Encipedia

Deoarece prelungirea ciocurilor armăturilor longitudinale ale grinzilor în stâlp nu asigură mobilizarea întregii capacități de
rezistență la întindere a barelor nu se poate estima cu suficientă acuratețe care este efectul acestui mod de detaliere asupra
momentelor capabile ale stâlpilor.
Întoarcerea barelor în imediata vecinătate a secțiunii critice, fără ancorare în „spatele” nodului nu este permisă. Pentru
transferul forței de întindere de la armătura grinzii la nod nu se poate mobiliza capacitatea unui număr suficient de etrieri
orizontali din cauza distanței mici dintre zona de racordare a armăturii și ramura orizontală a etrierului. Sub acțiunea forțelor de
compresiune din zona de racordare, în prezența fisurii normale de încovoiere de la capătul grinzii, se produce fisurarea
diagonală locală a betonului și se pierde ancorajul armăturii. Acesta este, de exemplu, cazul în care armăturile dintr-o grindă
sunt întoarse în cămășuirea unui stâlp consolidat de beton, fără a traversa nodul în întregime (Figura 6, c)

Figura 6. Modalități incorecte de ancorare a armăturilor în noduri.

Întoarcerea barelor de sus și de jos din grindă către zona mediană a nodului poate conduce la aglomerarea barelor în nod și
împiedică turnarea și vibrarea în bune condiții a betonului. Calitatea betonului din nod este esențială pentru rezistența acestuia.
În cazul armăturilor din grinzi care traversează nodul, există pericolul lunecării acestor bare sub acțiunea simultană a forțelor
de întindere și compresiune din armături la cele două fețe opuse ale nodului (Figura 7). Lunecarea barei este favorizată de
dezvoltarea fisurii de încovoiere și de pătrunderea curgerii în nod ca urmare rotirilor plastice semnificative. În acest caz, pentru
prevenirea lunecării diametrul barelor longitudinale din grindă trebuie limitat superior. ACI-318 prevede că diametrul maxim al
barelor de armătură care traversează nodul grindă-stâlp este egal cu 1/20 din dimensiunea secțiunii transversale a stâlpului
paralelă cu direcția barei. Aceasta înseamnă, de exemplu, că printr-un stâlp de 45 cm lățime nu pot fi trecute bare cu φ=25
mm. În multe situații de proiectare predimensionarea stâlpului trebuie făcută din condiția de ancorare eficientă a barelor
longitudinale din grinzi. O astfel de cerință este prezentă și în codul P100-1/2013 (2013) dar în multe situații aplicarea acestei
condiții de limitare a diametrului maxim al armăturilor longitudinale este neglijată.

Figura 7. Lunecarea barelor în nodurile centrale

În cazul stâlpilor cu secțiune puțin dezvoltată se poate recurge la ancorarea barelor utilizând plăcuțe metalice sudate sau
ancoraje mecanice cu filet. Aceste piese trebuie poziționate întotdeauna în interiorul etrierului, în miezul confinat de beton al
stâlpului, cât mai departe de fața nodului unde barele sunt solicitate la maxim. Conform studiilor experimentale efectuate de
Wallace (1996) în cazul ancorajelor mecanice este necesar să se asigure o lungime de ancorare de minim 12ϕ dacă suprafața

www.encipedia.org/articole/proiectare/structuri-din-beton-armat/aplicarea-codurilor-de-proiectare/reguli-de-buna-practica-pentru-ancorarea-barelor-gri… 4/11
9/30/2019 Reguli de bună practică pentru ancorarea barelor grinzilor în nodurile grindă-stâlp - Encipedia

încărcată, perpendiculară pe direcția barei, a piesei de ancoraj este de minim 4 ori mai mare decât secțiunea barei care se
ancorează. Conform ACI 318 piesele de ancorare pot fi considerate în calcul numai pentru armăturile solicitate la întindere.
ACI 352 permite ca pentru noduri solicitate seismic lungimea de ancorare a barelor cu ancoraje mecanice să fie redusă la ¾
din cea a barelor ancorate cu ciocuri. Între secțiunea critică și ancorajul mecanic trebuie să se asigure o lungime de bară cel
puțin egală cu lungimea de ancorare astfel calculată.
Dacă pentru ușurința execuției plăcuțele metalice se montează în acoperirea cu beton a stâlpului, în afara etrierului perimetral,
atunci sub efort de compresiune se poate produce expulzarea stratului de acoperire și pierderea ancorajului. Chiar și în cazul
în care ancorajele mecanice sunt situate în interiorul nodului se poate produce cedarea stratului de acoperire. Dacă dimpotrivă
plăcuțele sunt dispuse prea aproape de fața nodului unde barele sunt solicitate la maxim, se pierde ancorajul barelor întinse.

Figura 8. Ancorajul barelor cu plăcuțe metalice sau ancoraje mecanice

3. Prevederi normative naționale

Prevederile privind calculul și regulile de detaliere pentru ancorajul barelor de oțel din elemente de beton armat sunt
reglementate la nivel național prin versiunea românească a standardului european EN 1992-1-1 (2004). Acest standard este
definit ca document normativ de referință pentru proiectarea elementelor de beton în codul de proiectare seismică P100-
1/2013. SR EN 1992-1-1 a înlocuit practic total, odată cu intrarea în vigoare a codului P100-1/2013, vechiul standard românesc
STAS 10107/0-90. Cu toate acestea, la proiectarea elementelor de beton încă se utilizează prevederi ale acestui standard care
sunt „înrădăcinate” în practica de proiectare și execuție din România. O astfel de situație se întâlnește și în cazul ancorajelor
barelor din grinzi în nodurile cadrelor de beton.
SR EN 1992-1-1 tratează problema ancorajelor pentru condiții normale de solicitare a barelor de armătură, în regim static, fără
incursiuni semnificative în domeniul postelastic. Solicitări de această natură pot fi cauzate, de exemplu, de acțiunile
gravitaționale sau variații de temperatură. Pentru cazul structurilor solicitate la acțiuni seismice, prevederile SR EN 1992-1-1
trebuie utilizate împreună cu prevederile specifice ancorării barelor solicitate ciclic în domeniul postelastic, prezentate în P100-
1/2013.
Procedura de calcul a lungimilor de ancoraj conform SR EN 1992-1-1 particularizată pentru cazul barelor longitudinale din
grinzi în nodurile grindă-stâlp se poate sintetiza astfel:

1. Se determină efortul maxim de aderență care se poate dezvolta pe suprafața laterală a barei de oțel, fbd:

fbd=2,25 fctd pentru barele de la partea de jos;

fbd=2,25 fctd pentru barele de la partea de sus.

2. Se determină valoarea de referință a lungimii de ancorare considerând valoarea maximă a efortului care se poate dezvolta
în bara de oțel:

pentru barele de la partea de jos;

www.encipedia.org/articole/proiectare/structuri-din-beton-armat/aplicarea-codurilor-de-proiectare/reguli-de-buna-practica-pentru-ancorarea-barelor-gri… 5/11
9/30/2019 Reguli de bună practică pentru ancorarea barelor grinzilor în nodurile grindă-stâlp - Encipedia

pentru barele de la partea de sus.

3. Se determină valoarea de proiectare a lungimii de ancorare:

lb=lb,rqd considerând toți coeficienții α din relația (8.4) din EN 1992-1-1 egali cu 1,0 deoarece barele sunt supuse alternativ la
compresiune și întindere.

Conform prevederilor P100-1/2013, valorile astfel determinate, se multiplică suplimentar cu 1,2 dacă grinzile fac parte din
structuri concepute să răspundă neliniar la acțiunea cutremurului de proiectare. Creșterea cu 20% a lungimii de ancorare se
face pentru a se ține seama de valoarea reală a efortului din bara supusă la incursiuni semnificative în domeniul postelastic,
valoare cauzată de consolidarea postelastică a oțelului. Conform SR EN 1992-1-1, calculul lungimii de ancorare se face ținând
seama de efortul maxim σsd care se poate dezvolta în bara de oțel. Valorile prezentate în tabelul 2 sunt stabilite pentru un efort
maxim în bară egal cu 435MPa*1,2. Lungimea lbd se măsoară de la o distanță egală cu 5φ față de capătul grinzii pentru a se
ține seama de pătrunderea curgerii barei în zona de ancoraj și pierderea legăturilor de aderență în imediata vecinătate a
secțiunii critice. În funcție de clasa de beton, lungimile de ancorare au valori totale cuprinse între 34φ și 57φ pentru armăturile
de la partea de jos și între 49φ și 82φ pentru armăturile de la partea de sus. Valorile mari ale lungimilor de ancorare calculate
pentru clasele de beton mai slabe (sub C30/37) pun în evidență faptul că utilizarea oțelurilor cu rezistențe mai ridicate (cum
este cazul oțelului S500) trebuie însoțită în mod natural și de adaptarea claselor de beton. Clase sub C30/37 devin practic
inutilizabile pentru construcții multietajate la care barele de armătură din grinzi au diametre mai mai de 16-20mm.
Lungimile calculate în tabelul 2 corespund oțelului S500 având valoarea de proiectare a rezistenței de curgere egală cu
435MPa. Pentru oțeluri cu rezistență mai scăzută valorile din tabel se reduc proporțional cu rezistența. Dacă se face calculul
lungimilor de ancorare pentru un oțel cu valorea de proiectare a rezistenței de curgere egală cu 300 MPa (similar PC 52)
lungimile de ancorare pentru barele de jos au valori cuprinse între 23φ și 39φ, incluzând amplificarea de 20% prevăzută de
P100-1/2013 Valorile acestea sunt inferioare celor prevăzute de STAS 10107-0/90 pentru același tip de oțel. În aceeași
situație, pentru armăturile de la partea de sus rezultă lungimi de ancorare între 34φ și 57φ.

Se face observația că efortul unitar în barele comprimate ale grinzilor în secțiuni dublu armate simetric este mai mic decât cel
corespunzător curgerii chiar dacă barele întinse sunt intrate în curgere datorită contribuției betonului. Valoarea efectivă a
efortului nu poate fi estimată cu precizie prin calcul secțional cu metode curente. Totuși scăderea efortului trebuie luată în
considerare la stabilirea lungimilor de ancorare a barelor comprimate. Excepție face situația în care din cauza deformațiilor
plastice remanente ale barelor de armătură se formează fisuri deschise pe întreaga înălțime a grinzii. În acest caz, efortul de
compresiune se transferă strict prin intermediul barelor comprimate până la consumarea deformațiilor remanente. Totuși
pierderea ancorajului barelor comprimate este puțin probabilă întrucât lunecarea locală a barelor conduce la închiderea fisurii,
la transferul eforturilor de compresiune către secțiunea de beton și la degrevarea barelor de armătură. Se poate conta pe
contribuția betonului numai în situația în care prin limitarea deplasărilor relative de nivel și, implicit, prin limitarea rotirilor
plastice la capetele grinzilor, se împiedică zdrobirea betonului comprimat în zonele critice de la capetele grinzilor.
SR EN 1992-1-1 permite ancorarea barelor în nodurile grindă-stâlp cu sau fără ciocuri fără a prezenta detalii privind
prelungirea barelor în nod. Este impusă doar condiția de principiu ca barele sa fie ancorate astfel încât să se asigure o bună
transmitere a forțelor, precum și evitarea fisurării longitudinale și exfolierii betonului. În ceea ce priveste influența ciocurilor
asupra capacității ancorajelor, SR EN1992-1 conține următoarele prevederi:
- ciocurile nu contribuie la ancorarea barelor comprimate și prezența ciocului nu conduce la reducerea lungimii drepte de
ancoraj;
- lungimea de ancorare se reduce cu 30% în cazul barelor întinse cu cioc la 900 , dacă lungimea ciocului, deasupra zonei de
racordare, este mai mare sau egala cu 5φ;

www.encipedia.org/articole/proiectare/structuri-din-beton-armat/aplicarea-codurilor-de-proiectare/reguli-de-buna-practica-pentru-ancorarea-barelor-gri… 6/11
9/30/2019 Reguli de bună practică pentru ancorarea barelor grinzilor în nodurile grindă-stâlp - Encipedia

- lungimea de ancorare poate fi considerată ca fiind egală cu lungimea porțiunii drepte din nod plus lungimea ciocului, dacă se
evită cedarea betonului la compresiuni radiale în zona de racordare;
- verificarea cu privire la cedarea betonului în zona de racordare a barelor cu cioc este implicită dacă se respectă simultan
următoarele condiții: ciocul necesar pentru a obține lungimea de ancorare nu are lungimea de dincolo de racordare mai mare
de 5φ, bara nu este dispusă aproape de suprafața betonului și există o bară de armătură cu diametru mai mare sau egal cu al
barei ancorate, dispusă în interiorul ciocului iar diametrul dornului utilizat la fasonarea ciocului este mai mare de 4φ pentru bare
cu diametru mai mic de 16mm, respectiv 7φ pentru bare cu diametru mai mare de 16mm;
- dacă nu se respectă condițiile prezentate în paragraful anterior trebuie mărit diametrul dornului astfel încât să satisfacă
condiția:

unde Fbt este valoarea forței din bară la începutul zonei de racordare, ab este acoperirea cu beton de calcul, ϕ este diametrul
barei care se ancorează iar fcd este valoarea de proiectare a rezistenței la compresiune a betonului.
Pe porțiunea dreaptă a barei din vecinătatea secțiunii critice efortul în bară scade prin legăturile de aderență. Dacă se
consideră un efort de aderență stabilit conform SR EN 1992-1-1, lungimea zonei drepte de ancorare a barei în nod (porțiunea
dreaptă din vecinătatea secțiunii critice a grinzii) necesară pentru a se reduce forța în bară de la cea corespunzătoare curgerii,
Fy, la o valoare țintă Fbt sunt prezentate în tabelul 3. Se observă că, pentru a reduce cu 50% efortul din bară este necesară o
lungime dreaptă de înglobare cuprinsă între 14ϕ (pentru C40/50) și 24ϕ (pentru C20/25). Pentru clasa de beton C30/37, o
lungime de înglobare de 32ϕ permite reducerea efortului cu 90% iar o lungime de înglobare egală cu 18ϕ permite reducerea
efortului cu 50%.

În funcție de valoarea raportului Fbt/Fy se poate stabili diametrul dornului pentru racordarea barei cu cioc astfel încât să se
evite cedarea betonului în zona de racordare. Se precizează că valorile din tabelul 4 sunt rezultate din aplicarea relației (8.1)
din SR EN 1992-1-1 și trebuie limitate inferior la 4ϕ, pentru ϕ ≤16 mm, și 7 ϕ în rest.
Se observă, de exemplu, că pentru o clasă relativ slabă de beton C25/30 și oțel S500, dacă raportul la începutul zonei de
racordare Fbt/Fy=0,5 diametrul dornului trebuie sporit la 10ϕ. Pentru a se obține raportul Fbt/Fy=0,5 bara trebuie să aibă o
lungime dreaptă de înglobare de 20ϕ, conform valorilor prezentate în tabelul 3.
SR EN 1992-1-1 nu conține reguli specifice și detalii pentru ancorarea cu dispozitive mecanice.
P100-1/2013 nu prevede explicit utilizarea ciocurilor pentru ancorarea barelor din grinzi dar, prin lungimile de ancorare
prescrise împreună cu SR EN 1992-1-1, apare necesitatea utilizării ciocurilor. Așa cum s-a arătat anterior, de cele mai multe ori
lungimea ciocurilor dincolo de zona de racordare depășește 12φ și în unele situații chiar înălțimea nodului. Pentru aceste
situații soluțiile eficiente sunt creșterea dimensiunii nodului, reducerea diametrului barelor sau creșterea clasei betonului și nu
creșterea dimensiunii ciocului. Dacă lungimea de ancorare rezultată din calcul se poate asigura fără prelungirea barelor cu cioc
în zona comprimată a nodului și, în ciuda condițiilor deficitare de ancoraj, se alege ancorarea barelor din grinzi fără ciocuri,
echilibrarea eforturilor orizontale generate în nod de către barele ancorate se va face exclusiv prin intermediul etrierilor din nod.
Aria totală de armătură transversală din nod trebuie să echivaleze integral aria de armătură longitudinală a grinzii. Reducerea
prevăzută de P100-1/2013 (în relațiile (5.29) și (5.30)) prin afectarea cu factorul subunitar (1-0,8υd) nu se poate aplica dacă
bara nu este prelungită în zona comprimată a stâlpului.

www.encipedia.org/articole/proiectare/structuri-din-beton-armat/aplicarea-codurilor-de-proiectare/reguli-de-buna-practica-pentru-ancorarea-barelor-gri… 7/11
9/30/2019 Reguli de bună practică pentru ancorarea barelor grinzilor în nodurile grindă-stâlp - Encipedia

Figura 9. Detaliu exemplificativ de ancorare pentru o bară cu ϕ≥16mm, C20/25

Figura 10. Raza de racordare, lungimea dreaptă de înglobare și lungimea ciocului pentru barele de la partea de jos

P100-1/2013 conține prevederi referitoare la dimensiunea minimă a stâlpilor necesară asigurării transmiterii eforturilor de la
armătură la beton pentru cazul barelor care traversează nodul (relațiile (5.46) și (5.47)). Dimensiunea minimă a stâlpului
depinde de poziția nodului în structură, clasa betonului, rezistența de curgere a oțelului, valoarea forței axiale normalizate din
stâlpi la nivelul considerat, νd, precum și raportul dintre aria de armătură comprimată din grinzi și cea întinsă, As2/As1. În
tabelul 5 se prezintă, orientativ, valori ale dimensiunii minime ale stâlpilor centrali în funcție de diametrul maxim al barelor din
grinzi care traversează nodul. Valorile sunt calculate considerând un raport As2/As1=0,75, corespunzând ipotezei în care
barele de la partea de jos sunt comprimate, iar oțelul este de tip S500. Se observă că, pentru clasa de beton C25/30, valorile
minime ale dimensiunii secțiunii transversale a stâlpului în direcția barelor sunt cuprinse între 21ϕ și 16ϕ, în funcție de valoare
efortului axial normalizat. Dacă raportul As2/As1 este egal cu 1,0, de exemplu în situația grinzilor scurte, dimensiunea minimă
a stâlpului pentru efortul axial normalizat de 0,1 crește la 27ϕ. Se face observația că în cazul structurilor cu pereți și cadre de
beton, grinzile de cadru de la etajele superioare sunt supuse la momente încovoietoare mari și pot dezvolta incursiuni în
domeniul postelastic în condițiile în care efortul axial normalizat din stâlpi este redus. Rezultă astfel necesitatea unor stâlpi de
dimensiuni mari și la etajele superioare (orientativ cuprinse între 20 ϕ și 25 ϕ, unde ϕ este diametrul maxim al barelor din grinzi)

www.encipedia.org/articole/proiectare/structuri-din-beton-armat/aplicarea-codurilor-de-proiectare/reguli-de-buna-practica-pentru-ancorarea-barelor-gri… 8/11
9/30/2019 Reguli de bună practică pentru ancorarea barelor grinzilor în nodurile grindă-stâlp - Encipedia

SR EN 1998-1 (2004) prevede că pentru calculul ancorajelor se utilizează prevederile SR EN 1992-1-1 împreună cu prevederi
suplimentare date în standard pentru cazul elementelor solicitate seismic. Prevederile suplimentare ale SR EN 1998-1
relevante privitoare la ancorajul barelor din grinzi în noduri sunt rezumate în continuare:
- Pentru structuri proiectate pentru clasa de ductilitate DCH, lungimea de ancorare calculată se măsoară de la o distanță egală
cu 5φ față de secțiunea critică aflată la capătul grinzii;
- Ciocurile barelor longitudinale ale grinzilor se dispun întotdeauna în interiorul etrierului perimetral al nodului;
- Diametrul barelor care traversează nodul se limitează conform relațiilor (5.50a) și (5.50b). Valori ale dimensiunilor minime ale
secțiunilor transversale ale stâlpilor, măsurate pe direcția barelor pentru diferite clase de beton și valori ale efortului axial
normalizat din stâlp, pentru noduri de capăt sunt prezentate în tabelul 6. Se observă că pentru clase obișnuite de beton
dimensiunea minimă a stâlpului variază între 14φ și 30φ, în funcție de valoarea efortului axial normalizat. Această prevedere
are impact important, de exemplu, la etajele superioare ale structurilor duale, unde efortul axial normalizat din stâlpi scade dar
momentele încovoietoare din grinzi sunt mari și conduc la armături de diametru mare;
- În cazul nodurilor de capăt, alternativ asigurării condiției (5.50) se pot dispune plăcuțe de ancorare la capătul barelor sau se
pot ancora barele cu cioc în nod cu condiția dispunerii de armătură transversală în zona de racordare (2 bare de diametru
minim 0,6 din diametrul barelor care se ancorează) (Figura 11). În această situație ciocul trebuie să aibă minim 10φ, măsurat
de la capătul zonei de racordare, și să fie întors în interiorul etrierului perimetral.

Figura 11. Bare transversale în zona de racordare

4. Reguli de bună practică

Utilizarea betoanelor de clasă apropiată de clasa minimă prevăzută de P100-1/2013 nu este compatibilă cu utilizarea oțelului
S500 în structuri multietajate solicitate la acțiuni seismice severe deoarece nu se pot asigura lungimile de ancorare în noduri
www.encipedia.org/articole/proiectare/structuri-din-beton-armat/aplicarea-codurilor-de-proiectare/reguli-de-buna-practica-pentru-ancorarea-barelor-gri… 9/11
9/30/2019 Reguli de bună practică pentru ancorarea barelor grinzilor în nodurile grindă-stâlp - Encipedia

pentru barele din grinzi, în special a celor de la partea superioară. Utilizarea acestor clase de beton necesită dimensionarea
elementelor verticale explicit din condiția de ancorare a barelor orizontale din grinzi conform prevederilor P100-1/2013 și SR
EN 1992-1-1.
Lățimea secțiunilor transversale a stâlpilor, bulbilor sau inimilor pereților în care se ancorează bare longitudinale din grinzi
trebuie să fie suficient de mare astfel încât să asigure transmiterea eforturilor de la armături în bune condiții. Orientativ,
dimensiunea acestor elemente, măsurată în direcția barelor, trebuie să fie egală cu minim 20-25 de diametre ale barelor care
se ancorează.
Pentru antrenarea întregii secțiuni de beton a nodului în mecanismul de echilibrare a forțelor tăietoare pe nod este necesară
ancorarea barelor cu ciocuri orientate către mijlocul secțiunii nodului. Ciocurile se întorc în imediata vecinătate a etrierului
perimetral, în interiorul miezului de beton confinat. Lungimea ciocurilor este conform SR EN 1992-1-1 de minim 5φ, dincolo de
zona de racordare.
Dacă din calcul rezultă necesară o lungime de ancorare care presupune realizarea de ciocuri mai mari de 5φ atunci raza zonei
de racordare trebuie modificată față de valorile minime date în SR EN 1992-1-1, tabelul 8.1N, conform relației (8.1). Valori
orientative pentru dimensiunea ciocului și raza de racordare în funcție de lungimea dreaptă de ancoraj a barei din vecinătatea
capătului grinzii, calculate pentru diferite clase de beton, sunt date în Figura 10.
Principial, utilizarea diametrelor mari în grinzi (orientativ, >20 mm) presupune utilizarea unor stâlpi sau bulbi de dimensiuni
mari. Întoarcerea „dublă” a barelor grinzilor în noduri nu este eficientă în lipsa unor raze de racordare adaptate efortului care
trebuie transmis în zona de racordare. Prelungirea ciocurilor în zonele critice ale stâlpilor nu este recomandată.
În cazuri curente de proiectare pentru structuri proiectate seismic, pentru calculul lungimilor de ancorare a barelor din grinzi
conform SR EN 1992-1-1 coeficienții αi (cu i=1..5) se pot alege egali cu 1,0 corespunzând situațiilor în care barele sunt
comprimate în vecinătatea nodurilor.
Ciocurile sau ancorajele mecanice (plăcuțe filetate sau sudate) se vor realiza întotdeauna în interiorul etrierilor perimetrali ai
nodului, la fața opusă secțiunii față de care se face ancorarea barelor. În această situație se poate conta pe antrenarea
întregului nod pentru echilibrarea forțelor tăietoare. Utilizarea barelor drepte, fără ciocuri sau ancoraje mecanice, nu permite
utilizarea factorilor de reducere egali cu (1-0,8υd) pentru armătura orizontală din nod din relațiile (5.29) și (5.30) din P100-
1/2013.
În cazul structurilor cu pereți și cadre de beton, dimensiunea stâlpilor de cadru poate să rezulte din condiția asigurării
transferului eforturilor de la armăturile din grinzi care traversează nodurile la etajele superioare, conform relațiilor (5.46) și
(5.47) din P100-1/2013.

5. Concluzii
P100-1/2013 este armonizat cu SR EN 1998-1 în ceea ce privește prevederile pentru ancorarea barelor din grinzi. Prevederile
SR EN 1992-1-1 sunt restrictive în ceea ce privește ancorarea barelor comprimate la care nu se poate conta pe ciocuri.
Lungimile de ancorare pentru barele comprimate intrate în curgere de la partea de sus calculate conform acestui standard nu
pot fi acoperite în cazurile curente de proiectare și sunt excesive raportat la practica internațională. Totuși, barele comprimate
de la partea de sus a grinzilor nu intră în mod necesar în curgere datorită contribuției betonului la trasferul eforturilor de
compresiune. Este necesară o dezbatere în comunitatea inginerească pentru interpretarea corectă, transparentă și unitară a
cadrului normativ în ceea ce privește ancorajul barelor comprimate.
Ancorajul barelor întinse ale grinzilor în nodurile grindă stâlp necesită adaptarea razei de racordare în funcție de efortul din
bară în imediata vecinătate a secțiunii de racordare.
Utilizarea claselor de beton relativ scăzute (C20/25, C25/30) este incompatibilă cu utilizarea oțelurilor de rezistență relativ mare
de tip S500 mai ales la elemente armate puternic.
La predimensionarea secțiunilor de beton trebuie să se țină seama de posibilitatea ancorării barelor din grinzi în nodurile
grindă-stâlp, mai ales la structurile multietajate duale unde grinzile de la etajele superioare intră sever în curgere și reazemă pe
stâlpi puțin încărcați axial.

6. Referințe
ACI 318-11, 2011, Bulding code Requirements for Structural Concrete and Commentary, Reported by ACI Committee 318

www.encipedia.org/articole/proiectare/structuri-din-beton-armat/aplicarea-codurilor-de-proiectare/reguli-de-buna-practica-pentru-ancorarea-barelor-g… 10/11
9/30/2019 Reguli de bună practică pentru ancorarea barelor grinzilor în nodurile grindă-stâlp - Encipedia

ACI 352R-02, 2002, Recommendations for Design of Beam-Column Connections in Monolithic Reinforced Concrete
Structures, Reported by Joint ACI-ASCE Committee 352

Jirsa, J.O., Marquea, J.L.G., 1972, A study of hooked bar anchorages in beam-columns joints, Reinforced Concrete Research
Council, Project 33, Final Report, Department of Civil Enginering, Structures Research Laboratory, The University of Texas at
Austin

P100-1/2013, 2013, Cod de proiectare seismică, partea I, prevederi de proiectare pentru clădiri

SR EN 1992-1-1, 2004 Standard românesc Eurocode 2: Proiectarea structurilor de beton – Partea 1-1: Reguli generale și
reguli pentru clădiri, Comitetul European de Standardizare

SR EN 1998-1, 2004, Standard românesc Eurocode 8: Proiectarea seismică a structurilor– Partea 1-1: Reguli generale,
acțiunea seismică și reguli pentru clădiri, Comitetul European de Standardizare

Wallace, J.W., 1996, Use of Mechanically Anchored Bars in Exterior Beam-Column Joints Subjected to Seismic Load, LA:
Department of Civil Engineering University of California

Recommend 2 people recommend this. Be the first of your friends.

Discută acest articol pe forum. Sunt 12 comentarii până acum.

Lasă un comentariu

termeni și condiții politică de confidenţialitate ©2019 - Encipedia. Toate drepturile rezervate.

www.encipedia.org/articole/proiectare/structuri-din-beton-armat/aplicarea-codurilor-de-proiectare/reguli-de-buna-practica-pentru-ancorarea-barelor-g… 11/11