9/30/2019 Reguli de bună practică pentru ancorarea barelor grinzilor în nodurile grindă-stâlp - Encipedia

Figura 1. Ancorarea eficientă, cu ciocuri, a barelor grinzilor în noduri

Figura 2. Ancorarea deficitară, fără ciocuri, a barelor drepte în noduri

Dacă ancorarea armăturilor longitudinale întinse ale grinzii în nodul grindă – stâlp se face numai prin prelungirea dreaptă a
barelor în nod până la limita zonei comprimate a stâlpului, fără cioc (Figura 2), ancorajul este deficitar deoarece nu se asigură
antrenarea directă a întregului nod în transferul forțelor tăietoare. În această situație mecanismul predominant de rezistență
este cel de grindă cu zăbrele care e mai puțin rigid decât cel de arc asociat încărcării directe a diagonalei comprimate a
nodului. În plus, condițiile de ancorare sunt optime numai în zona comprimată a stâlpului datorită prezenței eforturilor de
compresiune perpendiculare pe axa barei. În afara zonei comprimate a nodului condițiile de ancorare sunt deficitare din cauza
dezvoltării eforturilor de întindere în beton pe direcție transversală față de axul barelor ancorate. Dacă stâlpii sunt dimensionați,
de exemplu, de condiția de limitare a deplasărilor laterale la starea limită de serviciu, secțiunea de beton a acestora este mare
pentru forța axială aplicată. Din această cauză înălțimea zonei comprimate din stâlp este redusă mai ales la etajele superioare,
iar ancorarea barelor din grinzi fără ciocuri devine una deficitară.

Conform Marques and Jirsa (1975), cedarea ancorajelor barelor cu ciocuri este cauzată de incapacitatea betonului de a prelua
eforturile transmise de bara de oțel în zona de racordare. La interiorul zonei de racordare bara acționează asupra betonului
prin eforturi de compresiune orientate radial și nu paralel cu direcția forței de întindere aplicată barei (Figura 3). Cu cât raza de
racordare este mai mică, cu atât eforturile care se dezvoltă în beton în direcție radială sunt mai mari. Din cauza acestor eforturi
bara tinde să se îndrepte și sunt generate eforturi de compresiune pe suprafața laterală a ciocului înspre exterior. Acest mod
de cedare arată că prelungirea ciocului peste o anumită valoare (orientativ, 12φ) nu produce în mod proporțional și creșterea
capacității ancorajului. Pentru a spori eficient capacitatea ancorajului prin prelungirea ciocului este necesară și creșterea razei
de racordare. Creșterea razei de racordare nu este însă de multe ori posibilă din cauza dimensiunii elementelor de beton în
care se ancorează armăturile.

Figura 3. Starea de eforturi în zona de racordare

www.encipedia.org/articole/proiectare/structuri-din-beton-armat/aplicarea-codurilor-de-proiectare/reguli-de-buna-practica-pentru-ancorarea-barelor-gri… 2/11