Curs 7

DISCURSUL JUDICIAR
Atât interpretările propuse, cât şi argumentele
pro sau contra, sunt prezentate de avocat sau
procuror îmbinate într-un discurs judiciar,
scris sau vorbit.

Discursul judiciar este discursul pronunţat

în cadrul unui proces pentru a acuza sau a
apăra pe cineva.

Cele mai importante tipuri de discurs judiciar

sunt pledoaria şi rechizitoriul.
Succesul discursului depinde de
respectarea unor reguli retorice,
care să facă posibilă:

- receptarea corectă a lanţului de

argumente

- desprinderea consecinţelor lor.

Exigenţele retoricii cer ca materialul
discursului să fie articulat într-o
anumită ordine.

Persintologia = teoria organizării

discursului retoric.
Structura discursului judiciar
Un discurs trebuie să fie alcătuit din 7 părţi:

1. Exordiul
2. Propoziţia (propunerea)
3. Diviziunea (împărţirea)
4. Naraţiunea
5. Confirmarea
6. Anerisirea (respingerea)
7. Peroraţia (epilogul)
1. Exordiul
Exordiul este începutul discursului. El
are ca menire pregătirea auditoriului
şi câştigarea bunăvoinţei sale, prin
enunţarea sumară a conţinutului
cuvântării.

Bunăvoinţa auditoriului se obţine prin

impunerea unei expresii de probitate
şi rectitudinea morală a oratorului.
Exordiul poate fi de patru feluri:

(1) simplu, care constă în enunţarea sumară şi scurtă

a subiectului care va fi tratat;
(2) insinuant, intervine atunci când publicul nu
agreează subiectul discursului şi constă în prezentarea
altui subiect, agreabil, de la care se va porni pentru a
se ajunge la adevăratul subiect al discursului;
(3) pompos (înflorit), este cel folosit cu ocazia unor
evenimente solemne şi care abundă în figuri de stil şi
cuvinte rare, menite să sublinieze unicitatea
momentului;
(4) vehement, este cel în care oratorul intră rapid şi
direct în subiect, exploatând unele stări de spirit sau
pasiuni ale auditoriului.
2. Propoziţia (propunerea)

Este o expunere clară şi precisă a

subiectului, rezumatul discursului.

Ea poate fi simplă, atunci când este

formată dintr-o singură parte, sau
compusă – când cuprinde mai multe
părţi, de pildă mai multe capete de
acuzare.
3. Diviziunea (împărţirea)

Diviziunea constă în expunerea

părţilor discursului, a elementelor
sale constitutive, a planului care va fi
urmat de orator.
4. Naraţiunea

Este expunerea faptelor într-o

desfăşurare gradată, care să facă
posibilă clarificarea şi cunoaşterea lor.

Naraţiunea trebuie să aibă următoarele

calităţi: să fie clară, verosimilă,
interesantă şi scurtă.
Naratiunea se poate prezenta sub două
forme:

(1) naraţiunea istorică, o prezentare simplă

şi riguroasă a faptelor;

(2) naraţiunea oratorică, o prezentare cu

ajutorul figurilor de stil şi a unui limbaj
elevat, care să impresioneze auditoriul.
5. Confirmarea

Confirmarea este partea discursului în

care se probează faptele dezvoltate în
naraţiune.

În această parte sunt fundamentate

aserţiunile oratorului şi răsturnate
argumentele adversarului.
Oratorul nu trebuie să încerce să
demonstreze fapte sau teze evidente
şi nici să insiste prea mult asupra
unui fapt îndeajuns demonstrat,
pentru a nu plictisi auditoriul!
Strategiile folosite în confirmare sunt diferite.

În general, se preferă ca probele „slabe” să fie

reunite şi prezentate împreună, pentru a se
sprijini reciproc.
Probele puternice şi convingătoare trebuie tratate
separat şi asupra lor trebuie să se stăruie
suficient, pentru ca ele să nu-şi piardă valoarea.
Se recomandă ca argumentele să fie folosite
gradat, de la cele mai slabe la cele mai
convingătoare, folosindu-se procedeul amplificării.
6. Anerisirea (respingerea)
Constă în demontarea argumentelor
adversarului sau reformularea lor astfel
încât să servească oratorului.
Anerisirea trebuie să reliefeze erorile
logice din argumentaţia adversarului şi să
combată punctele slabe ale discursului
său.
Unii oratori folosesc ironia pentru a
diminua efectul argumentelor puternice
ale adversarului.
7. Peroraţia (epilogul)

Peroraţia încheie discursul şi

presupune recapitularea ideilor
principale şi argumentelor mai
puternice pe care oratorul le-a folosit.

Reprezintă un ultim prilej de

persuadare a auditoriului, de
câştigare emoţională a acestuia.
Nu întotdeauna regăsim toate aceste
părţi într-un discurs oarecare.

În cazul discursului judiciar, accentul

este pus mai cu seamă pe naraţiune,
confirmare şi respingere.
Respectarea procedeelor retorice trebuie
completată cu o temeinică cultură
juridică, pentru ca argumentele să fie
întemeiate din punct de vedere legal, şi
cu expresivitate comportamentală,
care să demonstreze stăpânirea de sine a
avocatului şi faptul că el însuşi este
convins de validitatea argumentelor sale.
CÂTEVA
SFATURI PRACTICE
Pregatirea discursului. Cel mai important
lucru inainte de  a va pune ideile pe hartie
este sa cunoasteti mediul si audienta in fata
careia veti sustine discursul.
Informati-va despre modul de asezare in sala a
participantilor, daca veti sustine prezentarea de la
un pupitru stand in picioare sau de la un prezidiu cu
mai multe persoane.

Care este modalitatea de sustinere a prezentarii?

Este nevoie de o animatie sau o prezentare grafica?
Trebuie sa stiti in ce forma veti livra acest discurs.

Cunoaste-ti audienta! Afla detalii despre

participanti: varsta, ocupatie, sex, asteptarile lor
vis-a-vis de prezentarea ta. In acest fel iti vei putea
stabili stilul discursului – formal sau informal, tehnic
sau colocvial, etc.
INTRODUCEREA

Prima parte a discursului trebuie sa capteze

atentia publicului printr-o poveste, o gluma
sau o marturisire. Putem folosi statistici
legate de subiect (Ex: Stiati ca peste
300.000 de pensionari traiesc sub limita
subzistentei?) sau un film in care se prezinta
tema discursului.  
CUPRINSUL

Folositi propozitii scurte, verbe de miscare la

timpul prezent si evitati cuvintele de legatura
(asadar, prin urmare, in consecinta, astfel,
etc). Implica audienta: Puneti intrebari sau
raportati-va la exemple pe care le pot
impartasi si cei din sala (Ex: Sunt sigur ca si
bunicii dumneavoastra se confrunta cu
aceeasi problema...)      
INCHEIEREA

In incheiere se reiau ideile principale si se

enunta un indemn la actiune EX: „Veniti
alaturi de noi!”, „Multumim pentru atentia
acordata”. Daca exista sesiune de intrebari,
o anuntam.    
Tehnici de prezentare

Limbajul non verbal  este responsabil pentru 75%

din rezultatul prezentarii tale.  Iata cateva reguli pe
care trebuie sa le ai in vedere :

Stapaneste-ti emotiile cu ajutorul ancorelor

emotionale – pixul, masa, un obiect folosit in
prezentare.
Foloseste-ti vocea la un nivel mediu si adapteaza
tonalitatea in functie de context
Pastreaza contactul vizual cu toate persoanele
Nu divaga de la subiect!
STUDIU APLICATIV
Alcătuiţi un discurs juridic de acuzare care să
cuprindă toate cele 7 părţi ale discursului clasic:

1. Exordiul
2. Propoziţia (propunerea)
3. Diviziunea (împărţirea)
4. Naraţiunea
5. Confirmarea
6. Anerisirea (respingerea)
7. Peroraţia (epilogul)