8 lecții de viață pentru redobândirea optimismului

Citesc pe www.noulpamant.ro: ”OPTIM pentru sufletul tău înseamnă semnătura galben-aurie a

razelor de lumină ce izvorăsc din sufletul tău, din plexul solar, pe acolo pe unde optimismul tău
curge în lume ca râuri nescrise de cerneală albă, luminând fiecare colţişor, cu fiecare respiraţie
conştientă.” Mă îmboldeşte şi Madisyn Taylor (”Learning to Meditate”, ”Learning to Live”):

”Viaţa este sculptată clipă de clipă. Orice gând care ne trece prin minte, fiecare cuvânt pe care îl
rostim, toate acţiunile pe care le întreprindem contribuie la complexitatea şi însăşi natura
Universului”.

Închei citatele şi relansez subiectul OPTIMISM. Derivat din superlativul OPTIM = TOT CE ESTE
MAI BUN. Pentru mine şi, implicit, pentru Univers. Aproape ”orice gând care îmi trece prin
minte” este legat de el, în ultima vreme. Semn că îmi cam lipseşte… Aş porni în căutarea
optimismului pierdut, dar ce drum să apuc?

Tot Madisyn Taylor mă ajută:

”Este înţelept să fim oarecum selectivi în ceea ce priveşte cum şi unde ne investim energia,
pentru a nu o risipi în prea multe direcţii”.

Deci am nevoie de un plan de drum. Scotocesc minuţios prin hărţile trasate de specialiştii în
tehnici de dezvoltare personal şi găsesc:

8 EXERCIŢII DE RECUPERARE

Acceptă: greutăţile fac parte din viaţă

Optimismul nu echivalează cu ignorarea totală a problemelor. Ci cu acceptarea ideii de

echilibru: una caldă, una rece. Eşecurile sunt inevitabile, dar avem capacitatea şi competenţa de
a le înfrunta şi depăşi. Cutremurătoare, dar relevantă mărturia unui student la Arte care, în urma
unui accident de motocicletă, şi-a pierdut braţul drept: ”Îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt în
viaţă!”.

A pus pariu cu el însuşi că nu va eşua şi l-a câştigat: şi-a ”reeducat” mâna stângă (cu ce eforturi
este uşor de dedus) ca să stăpânească mousul şi a devenit un nume în designul ambiental şi
grafic. Ecranul monitorului său este ocupat de un Wall paper în culorile curcubeului. Iar în colţul
din dreapta sus se poate citi ”morala”: ”Cel mai frumos curcubeu apare pe cer după cea mai
puternică furtună”

Evită sau dezarmează spiritele negativiste

Pesimismul poate fi şi mai contagios decât optimismul! Dovada cea mai banală, dar
pertinentă: discuţiile care se leagă inopinat, în mijloacele de transport în comun: cum oftează
careva: ”Stăm prea mult la stop!”, cum îi ţin isonul 3, 5 sau 10 călători, inventariind motivele de
revoltă din viaţa de zi cu zi. Atrase, răscolite, absorbite, energiile negative coboară cu ei în staţie
şi se răspândesc mai departe, gata să ia în primire tot oraşul. Lumea. Universul.

Dacă ai nimerit într-un astfel de autobuz, tramvai etc., ai o singură ”ieşire pentru cazuri de
urgenţă”: să schimbi abrupt subiectul discuţiei (”Ce zi frumoasă e azi, nu credeţi?”). Şi s-o ţii tot
aşa, până când le transmiţi negativiştilor starea ta. Au zâmbit? Ai învins! Se încruntă şi mai şi?
Coboară la prima staţie!

girl dance flyInvesteşte în iubire

Să o dăruieşti şi să o primeşti – nu te costă nimic. Şi, totuşi, este cea mai mare bogăţie din
Univers. Legea Lui. Familie, prieteni, străini – toţi o merităm. Ne hrănim cu ea. Ne îmblânzeşte.
Ne înmoaie inima şi întoarce gândul de pe calea răului. Găseşte scuze, iartă, vindecă, încurajează
şi inspiră. Zâmbeşti? Nu mai trebuie să vin cu un exemplu practic, ai găsit deja confirmarea în
propria ta fiinţă.

Fii pregătit pentru ce-i mai rău, speră la ce-i mai bun

Nu-i tot una să fii optimist şi să fii utopist: ştii că avem cu toţii zile bune şi zile mai puţin bune.
Imaginează-ţi fluxul fără reflux. Imposibil? Cred şi eu. La fel trebuie să funcţionăm şi noi: împăcaţi
cu ideea că lucrurile vin şi pleacă. Secretul, pentru ca refluxul să nu ne ia cu el, este să trăim în
fiecare clipă… pregătiţi pentru ce poate fi mai rău. Şi aspirând la tot ce poate fi mai bun.

Singurul lucru perfect controlabil este propria atitudine

Aici intră în joc surâsul: studii după studii au arătat că o faţă zâmbitoare atrage magnetic
simpatia celor din jur. Pe de o parte. Pe de alta, zâmbind, activăm o zonă a creierului care ne face
efectiv să ne simţim mai fericiţi, mai fără griji, mai optimişti.

Acum ştim ce avem de făcut: zâmbim (chiar şi când, aparent, nu am avea motive; zâmbetul se
propagă în interior şi ne schimbă starea) şi ne fortificăm moralul prin mesaje pozitive (rostite
sau, şi mai bine, scrise şi afişate cât mai la vedere – pe uşa frigiderului, în colţul oglinzii de la
baie, pe ecranul computerului: ”Totul este posibil”, ”Singurul lucru pe care îl pot controla este
propria atitudine faţă de viaţă”, ”Alegerea îmi aparţine întotdeauna”, ”Privesc latura luminoasă a
lucrurilor” şi tot aşa.

Ziua de mâine: un vis frumos sau un coşmar

Pesimistul este un visător… în sens negativ: pierde timpul gândindu-se la lucruri care nu s-au
întâmplat. Şi, foarte probabil, nici că se vor întâmpla vreodată.

Optimistul identifică lucrurile pe care nu le poate controla şi refuză să devină victima lor. Îşi
mută gândul de la ”ce mi s-ar putea întâmpla” la ”cum pot îndrepta lucrurile”. Pentru că
întotdeauna există ceva de făcut. Nu-ţi mai place locul tău de muncă? Schimbă-l! Nu poţi tocmai
acum, când se apropie Sărbătorile? Celebrează acest motiv şi nu uita că tu ai ales să rămâi!

Inventariază binecuvântările de care ai parte

Ţine un jurnal în care notezi toate lucrurile bune care ţi se întâmplă, vorbele bune pe care le
primeşti, lipeşte poza copilului sau a căţelului tău (sau şi-şi, de la caz la caz)… Ţine-l la îndemână,
ca să îl răsfoieşti de câte ori corăbiile ameninţă să ţi se înece.

Învaţă să ierţi

Ca să nu mai porţi povara ranchiunei. Să nu mai răscoleşti amintiri dureroase (”Ce a putut să-
mi spună!”, ”Ce a putut să facă!”). Să nu mai fii defetist (”Nu mai e loc de împăcare!”).

Neale Donald Walsch îţi oferă un motiv în plus: ”Singurul care va fi rănit şi prejudiciat de
ranchiuna ta eşti tu însuţi”.

Perfect valabil şi în privinţa atitudinii tale faţă de tine: învaţă să te ierţi. Fii optimist în privinţa
ta – ai greşit, ţi-ai primit lecţia, eşti mai înţelept şi mai uman. Aşa stau lucrurile, dintr-o
perspectivă optimistă.

dansatori

În loc de concluzie… Da, există oameni optimişti prin propria natură. Şi totuşi optimismul nu este
un atribut bătut în cuie. Este un act de voinţă. O alegere. Una benefică pe toate planurile:
studiile (facem ce facem şi ne întoarcem la ele) demonstrează că oamenii optimişti gestionează
mai bine stresul, sunt mai sănătoşi, mai logevivi, mai fericiţi şi au mai mult succes în viaţă decât
semenii lor pesimişti.

Vestea bună este că putem trece oricând din tabăra celor din urmă în tabăra celor dintâi!
O sursă excelentă de inspirație pentru cei care își doresc să-și construiască o atitudine optimistă
față de viață (și deci să atragă mai mult din ceea ce le place) este cartea lui Robert Anthony,
Dincolo de gândirea pozitivă.