Salonul vesel

A fost odată un băiețel pe care îl chema Mihai. El era puțin îngrijorat pentru că urma să fie
internat la spital pentru o operație. Seara, când s-a dus la culcare, se tot gândea la ceea ce se va
întâmpla la spital. Mihai nu este un fricos şi suportă bine durerea. Acum totuşi se teme, se teme
tare. E de-nţeles că se teme, habar n-are ce se întâmplă într-un spital.

Până la urmă, tot gândindu-se cum va fi la spital, a adormit. Deoadată, în visul lui apare un nor
nor alb care îl învăluie şi îl ridică din pat. Se lasă în seama norului sa-l ducă unde vrea și unde
ştie. Norul se apropie de o clădire mare: spitalul de copii. Trec cu uşurinţă peste ziduri şi intră
într-un salon. Acolo se află şase paturi, unul e gol, în celelalte stau câte-un copil mic ori mai
mare. O fetiţă ţine în braţe un căţeluş din plus, iar un băiat mai mare citește benzi desenate și
râde vesel. Doi copii joacă mima. Cine-i vede jucându-se aşa bucuroși, ar crede că a nimerit într-
o tabără pentru copii.

O singură fetiţă zace speriată şi nemișcată în pătucul ei. Ea e nouă. A doua zi dimineaţa va
fi operată. I se vor scoate amigdalele, iar fetiţa este îngrozită de gândul operației şi de
ustensilele medicale. Deodată, în salon intră o asistentă îmbrăcată în alb, se duce la fetiță și
încearcă să o liniștească. Îi explică pe înțelesul ei cum va fi adormită și cum se va realiza
operația. Nici nu termină bine de povestit că în salon intră un brancardier cu un pat cu roti.

- Nemaipomenit, spune asistenta. Beni s-a întors deja după operaţia de apendice.
Brancardierul îl mută pe copil cu grijă din patul mobil în pătucul gol.
- -Acum salonul vostru este din nou complet. Peste câteva ore Beni se va trezi și va putea
să vă povestească cum a fost operaţia. Acum însă trebuie sădoarmă, spune ea şi iese
cu patul mobil.