Liviu Nicolae Dragnea (n.

 28 octombrie 1962,[2] Gratia, Teleorman, România) este

un politician român, fost președinte al Partidului Social Democrat și fost președinte al Camerei
Deputaților. Până la încarcerarea sa, Liviu Dragnea era considerat cel mai influent politician din
România.[3][4][5][6][7][8]
De profesie inginer, a intrat în politică după Revoluție: inițial a fost membru al Partidului
Democrat (1994–2001), iar apoi s-a înscris în Partidul Social Democrat. Printre funcțiile publice pe
care le-a deținut sunt cele de președinte al Consiliului Județean Teleorman (2000–2012), ministru al
Afacerilor Interne în guvernul Boc I (2009) și viceprim-ministru și ministru al Dezvoltării Regionale și
Administrației Publice în guvernele conduse de Victor Ponta (2012–2015).
În aprilie 2016 a fost condamnat definitiv cu suspendare în dosarul „Referendumul”. În consecință,
nu a putut accede în funcția de prim-ministru,[9] deși, sub conducerea sa, PSD a obținut în decembrie
2016 majoritatea relativă în alegeri și, împreună cu ALDE, a format ulterior trei guverne. Pe 27 mai
2019 a fost condamnat definitiv cu executare la 3 ani și 6 luni închisoare în dosarul angajărilor fictive
la DGASPC Teleorman.

Cuprins

 1Biografie și educație
 2Carieră politică
o 2.1Prefect al județului Teleorman (1996–2000)
o 2.2Președinte al Consiliului Județean Teleorman (2000–2012)
o 2.3Ministru de Interne (ianuarie–februarie 2009)
o 2.4Ministru al Dezvoltării Regionale (2012–2015)
o 2.5Președinte al Camerei Deputaților (2016–2019)
 3Poziții politice
 4Imagine publică
 5Controverse
o 5.1Condamnări penale
o 5.2Acuzații de corupție
 6Interdicție de intrare în SUA
 7Viață personală
 8Distincții
 9Note
 10Legături externe

Biografie și educație[modificare | modificare sursă]

Liviu Nicolae Dragnea s-a născut la 28 octombrie 1962, în comuna Gratia, județul Teleorman. Tatăl
lui Liviu Dragnea, Dumitru, a fost subofițer de miliție și a deținut funcția de șef de post în două
comune din județul Teleorman (Gratia și Dobrotești).[10]
A urmat cursurile Liceului de matematică–fizică Unirea din Turnu Măgurele (1976–1980).[11] În 1987
a absolvit Facultatea de Transporturi, secția Autovehicule rutiere, din cadrul Institutului Politehnic
București.[12] Aici l-a avut ca profesor de Mecanica fluidelor pe fostul premier Petre Roman.[13] A
lucrat ca inginer stagiar într-o secție auto aparținând Întreprinderii de Utilaj Greu și Transport pentru
Construcții Craiova.[14] În 1997 a urmat un curs de specializare la Școala de Înalte Studii
Administrative din Roma. Între 1999 și 2002 a urmat cursurile Facultății de Contabilitate și
Informatică de Gestiune din cadrul Universității „Alexandru Ghica” din Alexandria, fără a susține și
examenul de licență.[15] Ulterior, procurorii de la Parchetul Judecătoriei Sectorului 4 au anulat foaia
matricolă a lui Liviu Dragnea, întrucât universitatea a fost înființată oficial în 2001, iar situația școlară
emisă de universitate a fost falsă.[16] În 2001 a urmat un curs de management al administrației
publice locale din cadrul ASE București.[12] În 2004 a absolvit cursurile Colegiului Național de
Apărare în cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I” din București.[12]
În 1990 se asociază cu un sătean din Giuvărăști, Vasilică Petcu, în „Asociația cu scop lucrativ
Bachus”, cei doi deschizându-și un bar.[14] Dragnea și Petcu se asociază apoi în firma „Com Orizont
SRL”, care deschide și administrează o serie de baruri în satele de lângă Giuvărăști.[14] În 1992 se
asociază cu Florin Mîndroc cu care preia firma „Dacorom SRL”, în actele căreia figura un bar din
Turnu Măgurele. Firma preia în locație de gestiune Restaurantul Modern, Hanul Diligenței și Hotelul
Turris din Turnu Măgurele în 1993 de la SC Turris SA Turnu Măgurele și SC Vedea SA Teleorman,
ambele societăți deținute de statul român.[14] Cel care semnează cedarea în locație de gestiune din
partea SC Vedea SA este directorul ei, Cicerone Constantinescu. În 1994, Dragnea înființează firma
„Ștefimar SRL”, în care este asociat unic și pe numele căreia mută unele din activele deținute
anterior de Dacorom și Com Orizont.[14] Cele trei firme sunt radiate în anii 2000, când Dragnea
devine președintele Consiliului Județean Teleorman.

Carieră politică[modificare | modificare sursă]

Ion Iliescu, Victor Ponta și Liviu Dragnea, președinți ai PSD între 1997–2000, 2010–2015, respectiv 2015–2019

În plan politic, Liviu Dragnea s-a înscris după Revoluție în Partidul Democrat, la recomandarea
fostului său coleg de facultate Adriean Videanu,[17] devenind vicepreședinte al Organizației PD Turnu
Măgurele. În anii 1995–1996, a fost vicepreședinte al Organizației Județene a Partidului Democrat
Teleorman.[18] În anul 1996, devine directorul de campanie electorală pentru alegerile locale și
generale ale PD Teleorman și tot în 1996 este ales consilier local în Consiliul Local al municipiului
Turnu Măgurele.[18]
În iunie 2001, când Traian Băsescu a câștigat șefia Partidului Democrat în detrimentul lui Petre
Roman, Liviu Dragnea a demisionat și s-a înscris în PSD.[19] În ianuarie 2001, citat de
ziarul Teleormanul, Dragnea declara: „În niciun caz nu mă voi înscrie în PDSR [noul PSD]. Dacă îmi
voi da demisia din Partidul Democrat, atunci îmi voi prezenta demisia și din funcția de președinte al
Consiliului Județean și mă voi ocupa de afacerile mele”.[20] Între 2001 și 2005 a fost președinte
executiv al PSD Teleorman și membru în Biroul Executiv Central. La Congresul Extraordinar al PSD
din 10 decembrie 2006, Liviu Dragnea a fost ales vicepreședinte însărcinat cu reforma statului și
descentralizarea. A fost șeful de campanie al PSD la alegerile pentru Parlamentul European din
noiembrie 2007. În campania pentru alegerile parlamentare din 2008, a fost coordonator al
campaniei PSD, împreună cu fostul ministru al Transporturilor, Miron Mitrea.[21]
La 7 iulie 2008 Liviu Dragnea a fost numit coordonator al filialei Giurgiu a PSD, iar la 11 iulie 2008 a
fost desemnat la Consiliul Național Comun al PSD și PC pentru a se ocupa de prezentarea ofertei
electorale pe probleme de reformă, administrație și descentralizare.[22] La 18 decembrie 2008 a fost
ales de Comitetul Executiv Național al PSD în funcția de coordonator al grupului de miniștri social-
democrați din Guvernul Boc,[23] cu rolul de a păstra legătura de la nivelul conducerii partidului cu
echipa de miniștri ai PSD. Din iulie 2009, a deținut funcția de secretar general interimar al PSD,
pentru ca în octombrie 2009, Consiliul Național al PSD să-l desemneze secretar general al
partidului.[22] A fost reales în această funcție la 20 februarie 2010, în cadrul Congresului Extraordinar
al PSD.
Liviu Dragnea a fost ales, la 20 aprilie 2013, în funcția de președinte executiv al PSD, la Congresul
formațiunii.[24] Funcția de președinte executiv a fost reînființată prin noul Statut al PSD, aprobat cu o
zi înaintea Congresului. A candidat la alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012 în Teleorman,
obținând un mandat de deputat în Colegiul 3 – Alexandria, cu scorul de 71,49%.[25] La Comitetul
Executiv Național din 22 iulie 2015, a fost ales președinte interimar al PSD,[26] după ce Victor Ponta a
anunțat că s-a retras din funcția de președinte al partidului. S-a înscris în cursa pentru președinția
partidului, la 27 septembrie 2015, fiind singura candidatură acceptată de Comitetul Executiv Național
al PSD. În 12 octombrie 2015, a fost ales cu 97% dintre voturi în funcția de președinte al PSD.[27]

Prefect al județului Teleorman (1996–2000)[modificare | modificare sursă]

În decembrie 1996, la doar 34 de ani, Dragnea este numit prefect de Teleorman.[28] A fost prefect al
județului până în 2000, an în care a candidat și a câștigat șefia Consiliului Județean Teleorman pe
listele PD.[28] Ca prefect, acesta a inițiat constituirea primei regiuni de dezvoltare (Muntenia-Sud) și a
înființat Agenția pentru Dezvoltare Regională.[12] În perioada 1998–2000 a inițiat și a realizat ample
lucrări de modernizare a legăturii rutiere dintre Alexandria și București, care au dus la reclasificarea
DN6 în șoseaua europeană E70.[12]

Președinte al Consiliului Județean Teleorman (2000–2012)

[modificare | modificare sursă]

Liviu Dragnea în septembrie 2009

Liviu Dragnea a deținut funcția de președinte al Consiliului Județean Teleorman între iunie 2000 și
decembrie 2012, în cei 12 ani în care a condus județul alegându-se cu renumele de „baron de
Teleorman”.[29][30]
În iunie 2002 inițiază și promovează proiectul „Punct de trecere a frontierei cu bacul Turnu
Măgurele–Nikopol”, finanțat din fonduri Phare–CBC.[12] În luna noiembrie a aceluiași an a înființat
Biroul de reprezentare a județului Teleorman la Bruxelles.[12] În aprilie 2003, a organizat, în calitate
de raportor CPLRE, Conferința europeană privind managementul apelor din Bazinul Dunării, pe
tema raportului „Rolul autorităților regionale și locale în managementul resurselor de apă”. O lună
mai târziu, raportul întocmit a fost adoptat în unanimitate de către CPLRE ca rezoluție și de către
Consiliul Europei ca recomandare.[12] În martie 2004 inițiază procedura de înființare la Bruxelles a
Biroului de reprezentare a UNCJR, urmată de lansarea oficială a acestuia în octombrie 2005.[31] În
septembrie 2006 inițiază proiectul de modificare a legii administrației publice locale pentru
promovarea descentralizării și extinderea autonomiei regionale și locale.[12]

Ministru de Interne (ianuarie–februarie 2009)[modificare | modificare sursă]

Liviu Dragnea a deținut, la începutul anului 2009, portofoliul Administrației și Internelor, în Guvernul
PSD–PDL, dar numai pentru 12 zile, preluând ministerul în urma demisiei lui Gabriel Oprea.[32] El
demisionează la rândul său după numai 12 zile, în 3 februarie,[33] invocând ca motiv oficial
insuficiența fondurilor alocate ministerului în raport cu îndeplinirea obiectivelor pe care și le fixase.
[34]
 În presă s-a vehiculat faptul că demisia lui Dragnea de la MAI ar fi avut la bază refuzul premierului
de atunci, Emil Boc, de a-i nominaliza pe Ionel Georgescu și Mincu Silvestru la șefia DGIPI.[34] Ionel
Georgescu și Mincu Silvestru ar fi fost susținuți de liderul PSD București, Marian Vanghelie, care l-ar
fi sprijinit pe Dragnea să ajungă ministru în schimbul nominalizării celor doi pe posturile enumerate.
[34]

Ministru al Dezvoltării Regionale (2012–2015)[modificare | modificare

sursă]

Liviu Dragnea la un miting electoral al alianței PSD–UNPR–PC în Călan

A deținut funcția de vicepremier și ministru al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

în Cabinetul Ponta II între 21 decembrie 2012–5 martie 2014.[35] Între 5 martie–16 decembrie 2014 a
fost viceprim-ministru, ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în Cabinetul Ponta III.
[36]
 A deținut portofoliul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și în Cabinetul Ponta IV, în
intervalul 16 decembrie 2014–15 mai 2015.[37] La 15 mai 2015, a demisionat din funcția de ministru și
din cea de președinte executiv al PSD, ca urmare a condamnării sale la un an de închisoare cu
suspendare în dosarul „Referendumul”.[38]

Liviu Dragnea susține un discurs la Consiliul Național al PSD din Craiova.

În această funcție, finalizează negocierile cu Comisia Europeană pentru o serie de programe de

finanțare: Programul Operațional Regional,[39] Programul Operațional Capacitate Administrativă,
[40]
 Programul Național de Dezvoltare Locală[41] și Programul Național de Cadastru și Carte Funciară.
[42]
 În 2013, adoptă măsura rambursării, care introdusese un blocaj generalizat atât în rândul
autorităților locale, cât și în rândul beneficiarilor privați.[43] De asemenea, inițiază și implementează o
serie de propuneri legislative: Strategia pentru consolidarea administrației publice,[44] Proiectul de
strategie generală a descentralizării[45] și Codul administrativ al României.[46] În raportul de audit al
performanței Programului Național de Dezvoltare Locală în perioada 2013–2014, Curtea de Conturi
a semnalat nereguli privind cheltuirea a 2,3 miliarde de lei pentru respectivul program.[47] De
asemenea, potrivit unui raport al Expert Forum, alocarea fondurilor din Programul Național de
Dezvoltare Locală s-a realizat fără nicio justificare obiectivă, ci doar în baza clientelismului de partid.
[48]

Președinte al Camerei Deputaților (2016–2019)[modificare | modificare

sursă]
Pancartă împotriva lui Liviu Dragnea la protestele anticorupție din 2017–2018

În 21 decembrie 2016 Liviu Dragnea a fost ales președinte al Camerei Deputaților cu 216 voturi
„pentru” și 101 „împotrivă”,[49] el fiind singurul candidat pentru această funcție.[50]
Protestele de stradă împotriva Ordonanței 13/2017, care au adunat peste 600.000 de oameni în țară
și diaspora,[51] au fost îndreptate și împotriva liderului PSD, Liviu Dragnea, văzut ca principalul
beneficiar al legii.[52][53] Mai mult, Dragnea era acuzat de presă și de opoziție că ar fi avut inițiativa
modificărilor incriminate.[54]

Poziții politice[modificare | modificare sursă]

Liviu Dragnea a fost descris în publicații autohtone, dar și internaționale (Politico, The Washington
Post, Deutsche Welle, Der Spiegel) drept un autocrat cu viziuni iliberale.[55][56][57][58] Discursul său
politic este caracterizat ca având subtilități populiste.[59][60][61] În aparițiile sale publice, Dragnea
susținea că poporul român a fost indus în eroare și împins spre sărăcie de interese străine și agenți
locali care lucrează în favoarea lor.[62] De asemenea, acesta clama interferențe din partea unei elite
tehnocrate prin multinaționale și servicii secrete.[62]
Deși este liderul unui partid a cărui ideologie oficială este social-democrația, Dragnea a avut de-a
lungul timpului opinii puternic conservatoare în ceea ce privește teme
precum naționalismul, minoritățile sexuale, migrația și relația stat–biserică.[63] În
contextul referendumului pentru redefinirea familiei în Constituție, susținut vehement de acesta,
[64]
 Liviu Dragnea s-a declarat în dezacord cu legalizarea căsătoriilor între persoane de