Materiale necesare 

➢ pentru îngrijirea traheostomei:

 recipiente sterile, canulă sterilă în cazul inlocuirii ei

 solutie normal salină (ser fiziologic), apa oxigenata
 comprese sterile, mănuşi sterile
 echipament pentru aspirare
 periuţă sterilă din nailon, curăţător steril de pipă pentru parte interioară a canulei
 echipament pentru toaletarea gurii
 lubrifiant pe baza de apă, unguent cu antibiotic
 banda de fixare a canulei ( daca este nevoie să fie schimbata) şi foarfecă sterilă
 dacă este necesar repoziţionarea canulei: dilatator de trahee steril, canulă sterilă de
mărime potrivită

Pregătirea pacientului

 fizică: se asigură intimitatea pacientului şi va fi ajutat să se aşeze într-o poziţie

confortabilă, poziţie semişezândă
 psihică: asistenta va discuta cu pacientul explicându-i practica de îngrijire, stabilind
un climat de încredere, uşurându-i adaptarea la noua situaţie, acesta va fi educat să se
poată îngriji singur şi să poată duce o viaţă activă normală.

Complicații

Cele mai multe complicații pot să apară în primele 4 ore de la efectuare traheotomiei:

o hemoragie la locul inciziei care poate determna aspirarea de sânge;

o sângerare sau edem traheal care poate cauza blocarea căilor aeriene;
o aspirarea secretiilor; introducerea aerului în cavitatea pleurală cauzând pneumotorax;
o hipoxie și acidoza, stop cardiac;
o emfizem subcutanat.

Otoscopia este metoda de examinare a conductului auditiv extern cu ajutorul speculului

auricular sau cu ajutorul otoscopului.

Prin otoscopie se examinează pereţii conductului auditiv extern şi membrana timpanică şi se

cercetează prezenţa de corpi străini sau dop de cerumen.

Otoscopia – Indicații

 diagnosticul mai multor afectiuni ale urechii  (precum otita medie acuta, perforatia
traumatica a membranei timpanice, colesteatomul);
 importanta otoscopiei rezidă în faptul că este împiedicat diagnosticul întarziat al
patologiilor diverse și astfel se evită progresia către afecțiuni mai grave, cum ar fi
mastoidita, abcesele cerebrale sau meningita.

Pregătirea pacientului
  Pacientul va sta în poziţie şezând pe scaun în timpul examinării
 Pacientul nu necesită pregătire fizică specială
 I se explică faptul că tehnică este nedureroasă, se obține consimțământul și
colaborarea.


Îngrijirea pacientului după tehnica

 După examinare pacientul nu necesită îngrijiri speciale.

Pentru a se evita eventualele dificultati în efectuarea unui examen otoscopic ( ilumininare

slabă a canalului auditiv, blocare cu cerumen, lipsă experiență în tehnica otoscopica), se poate
recurge la video-otoscoape.

Otoscoapele video permit medicului să introducă în canalul auditiv extern al pacientului o

camera mică pentru a vizualiza mai bine membrana timpanică.

Amniocenteza reprezintă introducerea unui ac de puncție în cavitatea amniotică, acul

traversând peretele abdominal, uterin și membranele amniotice pentru recoltarea unui
eșantion de lichid amniotic.

Amniocenteza este efectuată de către medic!

Scop

• Explorator și diagnostic
• Cercetarea cariotipului fetal și depistarea mongoloismului
• Depistarea anomaliilor legate de sexul copilului
• Depistarea spinei bifida
• Depistarea gradului de anemie fetală și de maturitate fetală
• Stabilirea conduitei terapeutice

Indicații

• Suspiciune de anomalii fetale

• Sarcină cu incompatibilitate RH
• Preconizarea întreruperii sarcinii

Pregătirea pacientei

Pregătirea psihică

• Informarea corectă asupra necesității puncției, scopului și efectelor negative posibile

• Obținerea consimțământului
• Programarea puncției între săptămânile 14 -16 de sarcină

Pregătirea fizică a gravidei

• Efectuarea unui duș în dimineața examenului
• Va urina înainte de efectuarea puncției
• Dezbrăcarea jumătății inferioare a corpului
• Poziționarea în decubit dorsal cu abdomenul relaxat
• Degresarea și dezinfectarea din regiunea abdominală cu alcool

Pregătirea mediului

• Puncția se efectuează în cabinetul ginecologic sau în sala de operație

• Se închid ferestrele, se asigură luminozitate și temperatură adecvate

Plăgile sau rănile sunt leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea continuităţii
tegumentelor sau a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei poate
fi cu sau fără leziuni tisulare de profunzime.

Plaga poate deveni poartă de intrare a microbilor în organism.

Asepsia și antisepsia

~ Asepsia → mijloace ce împiedică pătrunderea microbilor în organism: sterilizarea

instrumentelor, spălarea plăgii cu apă şi săpun, dezinfecţia tegumentelor cu alcool iodat,
alcool.
~ Antisepsia → mijloace ce distrug microbii din plagă prin mijloace fizice sau chimice

Clasificarea plăgilor

După tipul de acţiune a agentului vulnerant (agentului traumatic) plăgile pot fi:

1. mecanice:
– prin tăiere
– prin înţepare, arme albe, insecte etc.
– prin contuzii, prin lovire
– prin strivire
– prin arme de foc
– prin muşcătură de animale sălbatice, de animale domestice
– prin muşcătură de şarpe, viperă

2. termice: – căldură, frig, electricitate

3. agenti ionizanti: radiatii

4. agenti chimici: acizi, baze, săruri

Simptomatologia plăgilor

Simptome locale

– durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după antialgice; reapariţia cu
caracter pulsatil atrage atenţia asupra dezvoltării infecţiei
– impotenţa funcţionată este parţială sau totală şi are drept cauză durerea sau lezarea
efementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase

Semne generale

– pulsul poate fi rapid – tahicardic – în plăgi însoţite de hemoragii externe sau interne sau de
şoc traumatic.
– tensiunea arterială – dacă scade – denotă prezenţa unei hemoragii sau a unui şoc traumatic
– febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor hematoame