III.

UNDE ELASTICE

Caracteristicile fiziologice ale sunetelor

Sunetul poate fi analizat:

- fizic: fenomen obiectiv prin care se intelege vibraţia mecanică a particulelor
de aer, capabila să producă senyaţii auditive;
- fiziologic: fenomen subiectiv prin care se intelege senzaţia recepţionată şi
localizată de organul auditiv, produsă de anumite oscilaţii mecanice.
În funcţie de senzaţia auditivă produsă, sunetele se deosebesc după
înălţime, timbru şi intensitate (tărie).
Înălţimea este calitatea sunetelor de a fi mai "înalte" (mai "ascuţite")
sau mai "joase" (mai "grave"), după cum frecvenţa lor ν este mai înaltă sau
mai joasă.
Timbrul este proprietatea sunetelor prin care pot fi deosebite două
sunete de aceeaşi intensitate şi înălţime, dar produse de surse sonore
diferite. Timbrul se datorează faptului că majoritatea sunetelor reprezintă
superpoziţii de tonuri pure, cu amplitudini diferite şi cu frecvenţe care sunt
multiplii întregi ai unei frecvenţe minime şi care, de obicei are intensitatea
cea mai mare, numită frecvenţă fundamentală ν 1 .
 III. UNDE ELASTICE

Caracteristicile fiziologice ale sunetelor

Frecvenţele care sunt multiplii frecvenţei fundamentale se numesc

∞
armonice. Sunetul compus are ecuaţia: A sin (nω ⋅ t + ϕ )
y= ∑
n =1
n 1 n

Timbrul sunetelor se datorează tocmai prezenţei sau absenţei anumitor

armonice din spectrul sunetelor provenind de la surse sonore diferite.
Intensitatea sau tăria : urechea poate percepe un sunet de o anumită
frecvenţă numai dacă acesta are o intensitate cuprinsă între o valoare
minimă, numită prag de audibilitate (P.A.) şi o intensitate maximă,
numită pragul senzaţiei dureroase (P.S.D.). În afara acestor limite, care
depind de frecvenţă, sunetul nu poate fi perceput ca atare, fie pentru că
este prea slab, fie pentru că este prea puternic.
Deoarece tăria sunetului este o mărime subiectivă, care depinde de urechea
umană individuală, în afară de mărimea obiectivă intensitatea energetică, în
cazul sunetelor este nevoie de a introduce şi o altă mărime acustică psiho-
fizică, intensitatea auditivă sau tăria sunetelor.
 III. UNDE ELASTICE

Nivel de intensitate sonoră

Urechea omenească are cea mai mare sensibilitate acustică în domeniul de

frecvenţe între 1000 Hz şi 4000 Hz, domeniu în care intensitatea sonoră
(energetică) are valoarea I s 0 = 10 −12 W / m2 .
Frecvenţa ν 0 = 103 Hz a fost luată drept frecvenţă standard.

Intensitatea maximă corespunzătoare pragului auditiv superior este :

I s , max = 102 W / m2
Nivel de intensitate sonoră: Is
N s = 10 lg [N s ]SI = 1 dB
I s0
Unitatea de măsură în SI a nivelului de intensitate sonoră se numeşte decibel
şi are simbolul dB.
Intervalul nivelului sonor al sunetelor percepute de urechea umană se întinde
între valorile de la 0 la 140 dB.
III. UNDE ELASTICE

Nivel de intensitate sonoră
 Sursa de unde sonore Nivelul
sonor, dB

III. UNDE ELASTICE

Foşnetul produs de căderea
unei frunze
10

Tic-tacul unui ceasornic, la 20

Intensitatea auditivă distanţa de 1 m
Şoapte într-o cameră liniştită 30

Legea Weber-Fechner: creşterea minimă Paşi sau vorbire înceată, la 40

distanţa de 1 m
percepută a senzaţiei auditive (S)produsă de
un sunet este direct proporţională cu Vorbire obişnuită, la distanţa 60
de 1 m
creşterea relativă a intensităţii sonore a
Vorbire tare, la distanţa de 5 m 70
sunetului respectiv:
∆I s dI s Stradă cu trafic automobilistic 90
∆S = k dS = k intens
Is Is
Orchestră mare sau zgomotul 100
I s2 unei motociclete
S 2 − S1 = k lg Zgomotul produs de un ciocan 110
I s1 de nituire
Intensitatea auditivă I a Zgomotul motorului de avion, 120
este egală cu intensitatea sonoră a sunetului la distanţa de 5 m
standard de referinţă care produce aceeaşi Zgomotul motorului de avion, 130
senzaţie auditivă ca şi sunetul dat: I a ;ν 0 = I s ;ν 0 la distanţa de 3m
 III. UNDE ELASTICE

Nivel auditiv

Nivelul auditiv: I a;ν [N a ]SI = 1 fon

N a = 10 lg
I a ;ν 0
Nivelul auditiv de 1 fon reprezintă nivelul auditiv al unui sunet de o
frecvenţă oarecare a cărui intensitate auditivă este de 1,26 ori mai mare
decât intensitatea auditivă a sunetului standard de referinţă, care produce
aceeaşi senzaţie auditivă ca şi sunetul de studiat. Evident, că cele două
unităţi sunt egale 1 dB = 1 fon, doar că măsoară mărimi fizice diferite.

Reverberaţia este fenomenul de persistenţă a unui sunet într-un spaţiu

închis, după ce sursa încetează să mai emită, datorită reflexiilor multiple pe
pereţii încăperii, înainte de absorbţia sa totală.
Timpul de reverberaţie: determinat de volumul şi suprafaţa încăperii şi de
coeficientul de absorbţie mediu al acesteia.
 III. UNDE ELASTICE

Efectul Doppler-Fizeau clasic

•Fenomenul de modificare a frecventei undei receptionate faşă de unda unda

emisă, atunci când sursa şi receptorul se află în mişcare relativă unul faţă de
celălalt.
a) Receptor şi sursă mobile pe direcţia comună:
-Apropiere relativă: u + vR
ω R = ωS
u − vS
-Departare relativă:
u − vR
ωR = ωS
u + vS
u
b) Receptor fix şi sursă mobilă pe direcţia comună: ωR = ωS
u m vS

c) Receptor mobil şi sursă fixă pe direcţia comună: u ± vR

ωR = ωS
u
Bibilografie selectivă

[1] Duşan POPOV, Ioan DAMIAN, Elemente de Fizică generală, Editura Politehnica,
Timişoara, 2001.

[2] Minerva CRISTEA, Duşan POPOV, Floricica BARVINSCHI, Ioan DAMIAN, Ioan
LUMINOSU, Ioan ZAHARIE, Fizică – Elemente fundamentale, Editura Politehnica,
Timişoara, 2006.

[3] I. Luminosu, Fizica – elemente fundamentale, Editura Politehnica, 2002.

[4] O. Aczel, Mecanică fizică. Oscilaţii şi unde, Ed. Universităţii Timişoara, 1975.

[5] A. Hristev , Mecanică şi acustică, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti, 1982

[6] H. Kittel, Cursul de fizică Berkeley, Vol. I, II, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti, 1982.

[8] E. Luca, Gh. Zet şi alţii – Fizică generală, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti, 1981.

[9] T. Creţu – Fizică generală, Vol. I şi Vol.II, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1984 şi 1986.