Oscilaţii armonice libere

Forţa elastică:
Fe = −ky
k -constanta elastică şi, în SI, se măsoară în N/ m.

Conform principiului al doilea al mecanicii clasice, pentru un corp de masă m:

d2y
m 2 = −ky
dt
d2y
2
+ ω 2
0 y = 0 - ecuaţie diferenţială de ordinul doi, cu
dt coeficienţi constanţi, omogenă

ω0 -pulsaţie proprie a oscilaţiei k 2π [ω0 ]SI = rad / s

ω0 = =
T0 - perioada oscilaţiilor proprii m T0 [T0 ]SI = s
 Oscilaţii armonice libere
Soluţia generală a ecuaţiei diferenţială a oscilaţiilor armonice :
y = A sin (ω 0 t + ϕ )

A- amplitudinea oscilaţiilor (depărtarea maximă a oscilatorului faţă de poziţia sa de echilibru)

ϕ -faza iniţială, adică o mărime care ne dă o informaţie în legătură cu poziţia iniţială a
oscilatorului, faţă de poziţia sa de echilibru

α (t ) = ω 0 t + ϕ - faza oscilaţiei
dy
Viteza de oscilaţie : v= = ω 0 A cos(ω 0 t + ϕ )
dt 2
m  dy  mω 02 2
Energia cinetică a oscilatorului: Ec =   = A cos 2 (ω 0 t + ϕ )
2  dt  2
2
Energia potenţială elastică: k mω 0 2
Ep = y2 = A sin 2 (ω 0 t + ϕ )
2 2
mω 02 2
Energia mecanică totală a oscilatorului: E = E c + E p = A = const
2
legea conservării energiei oscilatorul este un sistem conservativ
 Compunerea oscilaţiilor armonice
a) Compunerea oscilaţiilor paralele şi de aceeaşi pulsaţie
Fie două oscilaţii armonice individuale care au următoarea formă:
y1 = A1 sin (ω 0 t + ϕ 1 ) ; y 2 = A2 sin (ω 0 t + ϕ 2 )

Oscilaţia armonică rezultantă: y = A sin (ω 0 t + ϕ )

A= A12 + A22 + 2 A1 A2 cos(ϕ 2 − ϕ 1 )

A1 − A2 ≤ A ≤ A1 + A2
A sin ϕ 1 + A2 sin ϕ 2
tgϕ = 1 A-minimă fiind zero dacă amplitudinile
A1 cos ϕ 1 + A2 cos ϕ 2
oscilaţiilor individuale sunt egale, iar
diferenţa de fază egală cu π
(opoziţie de fază).
 Compunerea oscilaţiilor armonice
b) Compunerea oscilaţiilor paralele şi de pulsaţie puţin diferită
ω1 = ω 0 ϕ1 → ϕ1

ω 2 = ω 0 + ∆ω ϕ 2 → ϕ 2 + ∆ω ⋅ t

Amplitudinea oscilaţiei rezultante va fi în acest caz:

A= A12 + A22 + 2 A1 A2 cos(∆ω ⋅ t + ϕ 2 − ϕ 1 )
Pentru A1=A2:
Perioada de modificare în timp a
 ∆ω ϕ − ϕ1  amplitudinii este dată de intervalul dintre
A = 2 A1 cos ⋅t + 2 
 2 2  momentele de timp în care amplitudinea
Fenomenul de bătăi: devine zero: ∆ω ϕ − ϕ1 ϕ − ϕ1
2π 2π ⋅ Tb + 2 =π + 2
Tb = = 2 2 2
ω 2 − ω 1 ∆ω
 Compunerea oscilaţiilor armonice
c) Compunerea oscilaţiilor perpendiculare de aceeaşi pulsaţie
Un oscilator supus acţiunii a două forţe elastice de direcţii perpendiculare, execută
oscilaţii armonice individuale de forma:
x = Ax cos(ω 0 t + ϕ 1 ) ; y = A y cos(ω 0 t + ϕ 2 )

Traiectoria mişcării oscilatorului va fi în acest caz

o elipsă generalizată :
2 2
 x   y  x y
  +   + 2 cos(ϕ 2 − ϕ 1 ) = sin 2 (ϕ 2 − ϕ 1 )
 
 Ax   Ay  Ax Ay

ϕ 2 − ϕ1 = nπ Traiectoria este o dreaptă

π
ϕ 2 − ϕ 1 = (2n + 1)
; Ax = Ay = A -Traiectoria este un cerc
ω1 2
∈Q
ω2 figurile lui Lissajoux
 Oscilaţii amortizate
Dacă asupra unui corp (oscilator) de masă m acţionează, în afară de forţa elastică, o
forţă de rezistenţă (de frecare), proporţională şi de semn contrar cu viteza:
dy
Fr = −b ; b = const
dt d2y dy
Principiul al doilea al mecanicii clasice se scrie: m 2
= − ky − b
dt dt
Ecuaţia diferenţială a mişcării: d2y dy b
2
+ 2 β + ω 0 y = 0
; β=
dt 2 dt 2m

coeficient de amortizare
i) Dacă frecarea este mică ( β < ω 0 ) [β]SI = s −1
Soluţia ec. este: y = Ae
− β ⋅t
sin (ω ⋅ t + ϕ )
k b2
Pulsaţia oscilaţiilor amortizate: 2
ω = ω −β =
0
2
−
m 4m 2
 Oscilaţii amortizate
Oscilaţiile pe care le va executa corpul se numesc oscilaţii amortizate. deoarece
amplitudinea acestora scade exponenţial în timp, după legea:
A(t ) = Ae − β ⋅t
Oscilatorul, datorită frecării cu mediul, îşi micşorează în mod continuu energia,
cedând-o mediului.

• decrementul logaritmic al amortizării:

y (t ) A(t )
∆ = ln = ln = βT
y (t + T ) A(t + T )
• perioada oscilaţiilor amortizării:
2π 2π T0
T= = = > T0
ω 2
ω0 − β 2 2
 β 
1 −  
 ω 0 
 Oscilaţii forţate (întreţinute)
Pentru a compensa pierderile de energie datorită amortizării oscilaţiilor, asupra
oscilatorului trebuie acţionat cu o forţă perturbatoare exterioară periodică, forţă care
determină oscilatorul să execute un nou tip de oscilaţii numite oscilaţii forţate.
F = F0 sin ω p t
d2y dy F0
Ecuaţia diferenţială a mişcării: 2
+ 2 β + ω 2
0 y = sin ω p t
dt dt m

Soluţia ec. este: y = Ae − β ⋅t sin(ω ⋅ t + ϕ ) + Ap sin (ω p t + ϕ p )

regim tranzitoriu regim staţionar de oscilaţii forţate

Ecuaţia oscilaţiilor întreţinute sau a oscilaţiilor forţate :

F0  2βω p 
y = A p sin (ω p t + ϕ p ) ; A p = ; ϕ p = arctg  2
 ω − ω2


(
m ω −ω 2
0 p)
2 2
+ 4β ω2 2
p
 0 p 
 Oscilaţii forţate.Rezonanţa
Dacă pulsaţia forţei exterioare ω p se apropie de valoarea pulsaţiei proprii ω0 a
oscilatorului, atunci amplitudinea oscilaţiilor forţate creşte foarte mult. Acest fenomen
poartă numele de fenomen de rezonanţă, iar oscilaţia cu amplitudine maximă a
oscilatorului se numeşte oscilaţie de rezonanţă.

Ap
dA p
=0
A p , rez
β =0 dω p
β ≠0 F0
A p ,rez =
2 βm ω 02 − β 2

0 ω rez ω 0 ωp ω p = ω rez = ω o2 − 2 β 2
Curba de rezonanţă
 Caracteristici energetice ale oscilaţiilor forţate

Puterea instantanee absorbită de oscilator:

dLabs dy p
Pabs (t ) = = Fp = F0ω p A p sin ω p t ⋅ cos(ω p t + ϕ p )
dt dt
Puterea absorbită medie:
Tp 2
1 F02 ωp
Pabs =
Tp ∫0 Pabs (t )dt = β m ω 2 − ω 2 2 + 4β 2ω 2
( )
0 p p

Puterea instantanee disipată sub formă de căldură:

2
dLdis dy p  dy p 
Pdis (t ) = = − Fr = 2mβ  
dt dt  dt 
Puterea disipată medie:
Tp
1
∫ dis ( ) 2 2
Pdis = P t dt = mβω p Ap
Tp 0
 Caracteristici energetice ale oscilaţiilor forţate

Puterile medii pe o perioadă sunt egale între ele şi proporţionale cu pătratul

amplitudinii:
2
F 2
ωp
Pabs = Pdis ≡ P(ω p ) = mβω p A p = β
2 2 0

( )
m ω 02 − ω 2p 2 + 4 β 2ω 2p
Oscilatorul absoarbe de la forţa exterioară exact atâta putere cât disipă mediului
ambiant. Astfel se explică de ce amplitudinea oscilaţiilor forţate rămâne constantă.

Curba de rezonanţă a puterilor

 Caracteristici energetice ale oscilaţiilor forţate

Puterea maximă:
dP 1 F02
=0 Pmax = P(ω 0 ) = mβω A 2
0
2
p , max =
dω p 4 mβ

Puterea efectivă:
2
 A p ,max  P
Pef = mβω 2p A p2,ef = mβω p2   = max
 2  2
Factorul de calitate:
ω0 ω0 ω
Q= = = 0 = ω 0τ
∆ω rez ω 2 − ω1 2 β

τ -timpul de relaxare, timpul după care energia oscilatorului amortizat scade de e ori .
 Bibilografie selectivă

[1] Duşan POPOV, Ioan DAMIAN, Elemente de Fizică generală, Editura Politehnica, Timişoara, 2001.

[2] Minerva CRISTEA, Duşan POPOV, Floricica BARVINSCHI, Ioan DAMIAN, Ioan LUMINOSU, Ioan
ZAHARIE, Fizică – Elemente fundamentale, Editura Politehnica, Timişoara, 2006.

[3] I. Luminosu, Fizica – elemente fundamentale, Editura Politehnica, 2002.

[4] O. Aczel, Mecanică fizică. Oscilaţii şi unde, Ed. Universităţii Timişoara, 1975.

[5] A. Hristev , Mecanică şi acustică, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti, 1982

[6] H. Kittel, Cursul de fizică Berkeley, Vol. I, II, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti, 1982.

[8] E. Luca, Gh. Zet şi alţii – Fizică generală, Ed. Did. şi Pedag., Bucureşti, 1981.

[9] T. Creţu – Fizică generală, Vol. I şi Vol.II, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1984 şi 1986.