Fenomenul de rezonanţă în cazul circuitelor

cuplate inductiv

Dacă fluxul magnetic variabil al unui solenoid (circuit primar) străbate spirele unei
bobine (circuit secundar) atunci în circuitul acesteia ia naştere o tensiune electromotoare
indusă.
În cazul când circuitul secundar este acordat (la rezonanţă) se pot obţine oscilaţii
întreţinute de către curentul primar.Acordul se realizează fie modificând frecvenţa curentului
din circuitul primar, fie schimbând frecvenţa circuitului secundar. Măsura în care circuitele se
influenţează reciproc este caracterizată de coeficientul de cuplaj.
În cazul unui dezacord între frecvenţa curentului primar şi a circuitului secundar,
energia transferată determină apariţia în circuitul secundar a unor oscilaţii forţate având
amplitudine micşorată.
Dacă parametrii circuitului oscilant sunt R, L şi C atunci intensitatea curentului
secundar, conform legii lui Ohm aplicată în circuitele de curent alternativ, este:
e
i
2
 1 
R    L 
2

  c 
unde  = 21.
1
La rezonanţă 1 = 0 = şi
2 LC
e
i= are valoare maximă.
R
Prin dezacord 1  0 şi curentul devine mai mic.
Dispozitivul experimental se compune din blocul primar şi blocul secundar.
Blocul primar este format dintr-un generator de radiofrecvenţă de tip LC.
Pe panoul de măsură sunt posibile următoarele comenzi:
- reglajul frecvenţei generate (220+375 kHz) prin B2
- reglajul unghiului de înclinare al bobinei primare faţă de cea secundară (prin B1).
În cuplajul inductiv cu blocul primar, se află blocul secundar compus dintr-un circuit
oscilant LC cu capacitatea variabilă.
Pe panoul blocului secundar sunt posibile următoarele comenzi:
- reglajul frecvenţie circuitului oscilant (de la B3)
- reglajul sensibilităţii blocului secundar (de la B4)
În lucrare se va ridica pe baza măsurătorilor experimentale, curba de rezonanţă a circuitului
secundar, I = f().
De asemenea se va determina dependenţa cuplajului de poziţia relativă a celor două
bobine prin reprezentarea curentului la rezonanţă în funcţie de distanţa d(mm) şi de unghiul
de rotaţie (o).

1
 Fig.1

În lucrare se va ridica pe baza măsurătorilor experimentale, curba de rezonanţă a

circuitului secundar, I = f().
De asemenea se va determina dependenţa cuplajului de poziţia relativă a celor două
bobine prin reprezentarea curentului la rezonanţă în funcţie de distanţa d(mm) şi de unghiul
de rotaţie (o).

Modul de lucru
1. Se aşează blocul secundar la o distanţă oarecare, dar nu mai mare de 300 mm cu
bobinele paralele.
2. Se fixează de la B2 o frecvenţă de emisie care se va menţine constantă.
3. Se variază de la B3 frecvenţa circuitului secundar până la obţinerea maximului de
curent. Se notează valoarea frecvenţei de rezonanţă.
4. Cu ajutorul lui B4 se aduce acul indicator al A la diviziunea 100.
5. Prin alegerea a 10 valori ale frecvenţei secundarului în jurul frecvenţei de rezonanţă
se completează Tabelul 1, şi se reprezintă grafic I = f().
6. La rezonanţă (frecvenţe egale) se aşează cele două blocuri unul lângă celălalt şi cu
bobinele paralele. În această situaţie, de la B4 se aduce acul indicator al A la diviziunea 100.
7. Se îndepărtează blocul secundar şi se notează la diferite distanţe valorile curentului
în Tabelul 2, până când acul indicator al A ajunge la diviziunea 10.
8. Se readuce de la B4 indicaţia A la diviziunea 100 şi se continuă mărirea distanţei.
În această situaţie indicaţiile A se vor înmulţi cu 1/10.
9. La atingerea valorii de 10 diviziuni pe A se măreşte din nou sensibilitatea de la B4
până când acul indicator ajunge la diviziunea 50. Se îndepărtează blocul secundar citind din
nou curentul corespunzător. În această situaţie indicaţiile A se vor înmulţi cu 1/5.
10. Se va reprezenta graficul Imax = f(d).
11. Se aşează blocul secundar la distanţa de 150 mm de blocul primar.
12. Se fixează frecvenţa de lucru şi se realizează rezonanţa circuitelor. În această
situaţie de la B4 se aduce indicaţia A la 100 diviziuni.

2
 13. Prin intermediul reglajului B1 se modifică unghiul de înclinare al bobinei primare
şi se notează valorile curentului în Tabelul 3.
Se reprezintă grafic Imax = f()

Tabelul 1 Tabelul 2
Nr. (kHz) I(A) Nr. d(mm) Imax(A)
crt. crt.
1 1
2 2
3 3
4 4
5 5
6 6
7 7
8 8
9 9
10 10

Tabelul 3
Nr. (0) Imax(A)
crt.
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10