Şegărceanu Lucian

Facultatea de Asistenţă Medicală Generală

Anul I Grupa III

Bronhopneumopatia obstructivă cronică

BPOC

Clinica bolnavului cu BPOC este dominată de prezenţa tusei cu expectoraţie, având

caracteristicile amintite în definirea bronşitei cronice şi dispnee predominant expiratorie, lent
progresivă, iniţial la eforturi mari, în final la eforturi minime, repaus.
Gradul de percepere al dispneei este variabil, în funcţie de starea de antrenament a
individului, de activitatea fizică zilnică, de simptomele asociate dispneei, precum şi de
reactivitatea centrului respirator la anomaliile gazelor sanguine.
Uneori pacientii pot prezenta spute hemoptoice sau simptome caracteristice
sindromului de apnee în somn. La examenul fizic, pacientul cu BPOC poate fi supraponderal,
chiar obez, dar poate fi şi casectic, prin diminuarea importantă a masei musculare striate.
Examenul aparatului respirator pune în evidenţă frecvenţa respiratorie variabilă (normală sau
polipnee), expir prelungit (> 6 secunde), torace cu diametre crescute şi hipersonor la percuţie
(prin hiperinflaţie), se observă diminuarea murmurului vesicular.
Paraclinic, radiografia toracică arată semne de hiperinflaţie: aplatizarea diafragmelor cu
creşterea spaţiului clar retrosternal şi retrocardiac, diminuarea vascularizaţiei în periferie şi
hipertransparenţa difuză. Deseori se observă doar un desen pulmoanar “murdar” (prost
definit) bazal bilateral.
Gazometria arterială este un examen util în perioadele de exacerbare ale BPOC. În
afara acestor exacerbari şi în cazul unei forme uşoare de severitate a bolii, gazometria
arterială poate fi normală.
În evoluţia bolii apare hipoxemia arterială cu normocapnie, inţtial la efort, apoi şi în
repaus. Hipercapnia uşoară, chiar moderată este tolerată de pacienţii cu BPOC, deoarece
centrul inspirator se resetează la nivele crescute de CO2 şi scăzute ale O2 (alt nivel de
echilibru acido - bazic). Dacă există un grad de acidoză respiratorie, aceasta este compensată
prin mecanisme renale ( pH ~ normal, cu HCO3 crescut).
 Acidoza respiratorie decompensată (pH < 7,3) semnifică o creştere acută a hipercapniei
şi este un semn mai fiabil de gravitate în exacerbarile BPOC decât nivelul capniei, ştiut fiind
faptul că pacienţii cu BPOC pot tolera nivele mari ale PaCO2 pe termen lung.
Electrocardiograma arată modificări de cord pulmonar cronic în formele severe de
BPOC, semnele minore de cord pulmonar cronic sunt: P pulmonar (vizibil mai ales în DII şi
V1), ax QRS >110 (prin hipertrofie ventriculară dreaptă, prin bloc major de ramură dreapta,
sau ambele), S adânc în derivaţiile memebrelor (DI, DII, DIII), inversarea raportului R/S în
derivaţiile precordiale stângi (V5, V6) şi aspect rSr’.
Tratamentul BPOC presupune urmărirea următoarelor direcţii: oprirea fumatului şi a
expunerii la noxe respiratorii; combaterea simptomelor şi reabilitarea respiratorie în
perioadele compensate ale bolii cât şi tratamentul exacerbarilor.
Întreruperea fumatului şi menţinerea acestei stări este singura măsura terapeutică
dovedită ca influenţă asupra evoluţiei bolii şi care creşte supravieţuirea. Consilierea pentru
sevrajul tabagic poate fi acordată de către medicul de familie cu competenţă în domeniu sau
de către medicul specialist pneumolog. Tratamentul farmacologic (terapia de substituţie cu
nicotină, bupropionul/nortriptilina şi/sau vareniclina) este recomandat atunci când consilierea
nu este eficientă.
Vaccinarea antigripală anuală este recomandată tuturor pacienţilor cu BPOC.
Vaccinarea antipneumococică este recomandată pacienţilor cu BPOC cu vârsta > 65 ani sau
VEMS < 40%. Tratamentul farmacologic în BPOC poate controla şi preveni simptomele,
reduce frecvenţa şi severitatea exacerbărilor, ameliorează calitatea vieţii pacientului şi
toleranţa la efort. Terapia inhalatorie este de preferat pentru tratamentul pe termen lung al
BPOC datorită acţiunii topice, locale şi datorită efectelor adverse sistemice reduse.