Neuroștiința pe înțelesul copiilor!

Exercițiu: Privește imaginile de imaginile de mai jos:

Pentru o activitate în grup, unii copii se Alți copii citesc amuzându-se de ceea
văd a fi prea serioși pentru vârsta lor, ce scrie în carte.
citesc cu seriozitate, foarte multă
concentrare.
Ambele tipuri de gândire se pot concentra diferit pe activitatea pe care o fac.
Dacă este cultivată, activitatea de citire-învățare poate fi făcută de plăcere.
Emoțiile și logica vor fi rezultatul corelării celor două emisfere ale creierului.

Domeniul neuroștiințelor se referă la ,,știința care încearcă să înțeleagă

interacțiunea dintre sistemul nervos și comportament” (Savoy, 2001), iar
neuroștiințele cognitive se referă la elemente ale funcționării proceselor mentale.
Neuroștiințele sunt folosite și ajută și domeniului educației.

Datorită tehnicilor de rezonanță magnetică ce permit vizualizarea creierului în

situații de învățare reale, specialiștii au reușit să releve procesele care se produc
atunci când elevii sunt expuși la informație.

Spre exemplu, înțelegând mecanismele memoriei, cadrele didactice vor reuși,

într-un efort concertat, să predea în așa fel încât fiecare elev să poată asimila
cunoștințe noi.

1
 Acest domeniu nou, neuroștiințele educației, implică o colaborare între
cercetători și profesori, ceea ce ar fi un mare pas înainte pentru viitorul școlilor.

Este cunoscut faptul că neuroștiințele și științele educației au o istorie comună,

identificată prin conceptualizarea termenilor de educabilitate cognitivă,
plasticitate cerebrală și epigenetică.

Noțiunea de educabilitate cognitivă este tot mai mult analizată și acceptată, iar în
prezent, neuroștiințele și domeniul educației colaborează pentru a înțelege
noțiunea de plasticitate a creierului. Aceasta a produs numeroase schimbări în
privința procesului învățării.

,,În vechiul model, instituțiile școlare solicitau răspunsuri clare să

explice dificultățile de învățare ale elevilor, prin prisma
funcționării proceselor psihice superioare. În prima fază,
informațiile specializate cu care au venit cercetătorii erau dificil
de utilizat în context școlar, iar din acest motiv, ele au fost
ignorate. Astfel, ambele au negat realitatea profesională a
celeilalte. În noul model, cercetătorii și profesorii au colaborat la
programe de cercetare care au inclus ambele metodologii,
ajungându-se, astfel, la o abordare antropologică și etică.”

,,Creierul determină în mare măsură cine suntem și ce facem

(…).Este cunoscut faptul că diferite regiuni ale creierului sunt
specializate în diferite funcții.

De exemplu, partea stângă a creierului ne ajută să gândim logic

și să organizăm gândurile în propoziții, iar partea dreaptă ne
ajută să avem emoţii şi să citim indicii nonverbale. Avem, de
asemenea, un „creier reptilian“, care ne permite să acţionăm
instinctiv şi să luăm decizii de supravieţuire într-o fracţiune de
secundă şi „creierul de mami-fer“, care ne conduce spre legături
şi relaţii.

O parte a creierului este dedicată memoriei; o alta, pentru a lua

decizii morale şi etice. Este aproape ca şi cum creierul ar avea
mai multe personalităţi –unele raţionale, altele iraţionale; unele

2
reflexive, altele reactive. Din acest motiv, în funcție de rolurile
asumate în diferite contexte sociale putem părea că suntem
persoane diferite.” (https://cursuri.cercetare-
inovatie.ro/pluginfile.php/35242/mod_resource/content/1/CAPITOLUL%20I.%20Introducere%20%C3%AEn%20n
euro%C8%99tiin%C8%9Bele%20pedagogice.pdf, pagina 11)